ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9047/2006

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificare

formulată potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, B.T. a solicitat

Primăriei municipiului Brăila acordarea de măsuri reparatorii în

echivalentul imobilului situat în Brăila, expropriat prin Decretul

Consiliului de Stat nr. 184 din 31 mai 1986 și pe care l-a evaluat la suma

de 300 milioane lei.

Primarul municipiului

Brăila a emis dispoziția nr. 31720 din 16 decembrie 2003, prin care a

stabilit valoarea imobilului ca fiind de 365.547.671 lei și a hotărât

că în limita acestei sume se vor acorda notificatorului măsuri

reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

B.T. a introdus

contestație în temeiul art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 în

motivarea căreia a susținut pe de o parte că, față de

faptul că actul de expropriere nu a fost publicat în Buletinul Oficial,

imobilul a fost preluat de stat fără titlu, astfel că se cuvine

măsura reparatorie prin echivalent constând în despăgubiri

bănești, iar pe de altă parte că valoarea reală a

despăgubirilor este de 530.124.360 lei reprezentând diferența dintre

valoarea reală a imobilului de 967.069.000 lei stabilită prin

expertiza tehnică efectuată și valoarea actualizată de

436.944.640 lei a despăgubirilor primite cu prilejul exproprierii în anul

1988 în sumă de 58.851 lei, așa cum a fost constatată prin

expertiză contabilă.

Tribunalul Brăila,

secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 699 din

21 decembrie 2004, prin care a admis contestația și a modificat

dispoziția atacată în sensul că, păstrând restul

conținutului acesteia, a stabilit „valoarea echivalentă a imobilului

imposibil de restituit la suma de 697.902.000 lei despăgubiri

bănești”.

Contestatorul B.T. a cerut

completarea hotărârii de mai sus în sensul obligării părții

căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 10.500.000 lei pe care le-a efectuat cu prilejul judecării

contestației în primă instanță.

Cererea a fost respinsă

prin sentința civilă nr. 36 din 26 ianuarie 2005 pronunțată

de Tribunalul Brăila, secția civilă.

Primarul municipiului

Brăila a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 699 din 21

decembrie 2004, iar contestatorul B.T. a declarat apel împotriva sentinței

civile nr. 36 din 26 ianuarie 2005.

Curtea de Apel Galați,

secția civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 563/A din 5

mai 2005, prin care a respins ca nefondate apelurile declarate „împotriva

sentinței civile nr. 699 din 21 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul

Brăila în dosarul nr. 617/2004”.

Prin decizia nr. 554 din 19

ianuarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat

de contestatorul T.B., a casat decizia pronunțată de Curtea de Apel

Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de

apel.

Rejudecând pricina, Curtea

de Apel Galați, secția civilă, a pronunțat decizia

civilă nr. 163/A din 17 mai 2006, prin care a respins ca nefondat apelul

declarat de Primarul municipiului Brăila împotriva sentinței civile

nr. 699 din 21 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Brăila

și a admis apelul declarat de B.T. împotriva sentinței civile nr. 36

din 26 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, pe care a

schimbat-o în sensul că a obligat pe Primarul municipiului Brăila

să plătească lui B.T. cheltuieli de judecată în sumă

de 10.500.000 lei.

Primarul municipiului

Brăila a declarat recurs, solicitând casarea acesteia pentru

următoarele motive:

- acordând despăgubiri

bănești instanța a încălcat legea întrucât asemenea

măsură reparatorie putea fi stabilită numai în condițiile

prevăzute prin art. 36 alin. (3), art. 37 și art. 40 din Legea nr.

10/2001;

- instanța de apel

și-a depășit puterea conferită de lege prin acordarea

acelorași despăgubiri bănești;

- greșit a fost obligat

la plata de cheltuieli de judecată către contestator, deoarece

expertizele trebuia făcute pe cheltuiala acestuia, iar modificarea

cuantumului valorii imobilului nu echivalează cu o cădere în pretenții.

Recursul astfel motivat nu

este întemeiat.

Prin recurs nu se

contestă valoarea imobilului stabilită judecătorește,

diferită de cea dată prin dispoziția emisă de recurent, ci

numai tipul măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite contestatorului

B.T., susținându-se practic că despăgubirile bănești

hotărâte de instanțe nu sunt prevăzute de lege pentru

situația imobilului expropriat de la contestator și nu era în

competența acestora de a le acorda, legal emitentul dispoziției

oferind contestatorului acțiuni sau titluri de valoare nominală.

Sub acest aspect, indiferent

de modul în care instanțele au aplicat legea, recursul declarat de

Primarul municipiului Brăila nu mai prezintă nici un fel de interes,

întrucât, urmare intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, oricare din

măsurile reparatorii dintre cele trei mai sus nominalizate nu mai sunt de

actualitate, fiind convertite de drept în titluri de despăgubiri, care,

potrivit art. 3 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sunt certificate

emise de Cancelaria Primului Ministru, prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama Statului Român.

Așadar, nemaiexistând

în sarcina primarului nici o obligație decurgând din aplicarea

hotărârilor judecătorești date în cauza de față,

acesta nu mai justifică nici un interes acordat de lege pentru a cere

casarea acestora pe calea recursului de față.

Nici ultima critică nu

este fondată.

Necontestând valoarea

imobilului stabilită judecătorește, recurentul a admis implicit

că valoarea dată prin dispoziția emisă a fost

greșită.

Cum repararea unei asemenea

greșeli a fost făcută prin soluționarea în justiție a

contestației, cale de atac expres prevăzută prin art. 24 alin.

(7) și (8) din forma inițială a Legii nr. 10/2001, este evident

că actualul recurent a căzut în pretențiile deduse

judecății de către contestatorul B.T., fiind astfel pe deplin

incidente dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Urmare celor ce preced,

recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Primarul Municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 163/A din 17 mai 2006

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.