ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9047/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificare formulată potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, B.T. a solicitat Primăriei municipiului Brăila acordarea de măsuri reparatorii în echivalentul imobilului situat în Brăila, expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 184 din 31 mai 1986 și pe care l-a evaluat la suma de 300 milioane lei. Primarul municipiului Brăila a emis dispoziția nr. 31720 din 16 decembrie 2003, prin care a stabilit valoarea imobilului ca fiind de 365.547.671 lei și a hotărât că în limita acestei sume se vor acorda notificatorului măsuri reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

B.T. a introdus contestație în temeiul art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 în motivarea căreia a susținut pe de o parte că, față de faptul că actul de expropriere nu a fost publicat în Buletinul Oficial, imobilul a fost preluat de stat fără titlu, astfel că se cuvine măsura reparatorie prin echivalent constând în despăgubiri bănești, iar pe de altă parte că valoarea reală a despăgubirilor este de 530.124.360 lei reprezentând diferența dintre valoarea reală a imobilului de 967.069.000 lei stabilită prin expertiza tehnică efectuată și valoarea actualizată de 436.944.640 lei a despăgubirilor primite cu prilejul exproprierii în anul 1988 în sumă de 58.851 lei, așa cum a fost constatată prin expertiză contabilă.

Tribunalul Brăila, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 699 din 21 decembrie 2004, prin care a admis contestația și a modificat dispoziția atacată în sensul că, păstrând restul conținutului acesteia, a stabilit „valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit la suma de 697.902.000 lei despăgubiri bănești”. Contestatorul B.T. a cerut completarea hotărârii de mai sus în sensul obligării părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.500.000 lei pe care le-a efectuat cu prilejul judecării contestației în primă instanță. Cererea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 36 din 26 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția civilă. Primarul municipiului Brăila a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 699 din 21 decembrie 2004, iar contestatorul B.T.

a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 36 din 26 ianuarie 2005. Curtea de Apel Galați, secția civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 563/A din 5 mai 2005, prin care a respins ca nefondate apelurile declarate „împotriva sentinței civile nr. 699 din 21 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 617/2004”. Prin decizia nr. 554 din 19 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de contestatorul T.B., a casat decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Rejudecând pricina, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 163/A din 17 mai 2006, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Brăila împotriva sentinței civile nr. 699 din 21 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Brăila și a admis apelul declarat de B.T.

împotriva sentinței civile nr. 36 din 26 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, pe care a schimbat-o în sensul că a obligat pe Primarul municipiului Brăila să plătească lui B.T. cheltuieli de judecată în sumă de 10.500.000 lei. Primarul municipiului Brăila a declarat recurs, solicitând casarea acesteia pentru următoarele motive: - acordând despăgubiri bănești instanța a încălcat legea întrucât asemenea măsură reparatorie putea fi stabilită numai în condițiile prevăzute prin art. 36 alin. (3), art. 37 și art. 40 din Legea nr. 10/2001; - instanța de apel și-a depășit puterea conferită de lege prin acordarea acelorași despăgubiri bănești; - greșit a fost obligat la plata de cheltuieli de judecată către contestator, deoarece expertizele trebuia făcute pe cheltuiala acestuia, iar modificarea cuantumului valorii imobilului nu echivalează cu o cădere în pretenții.

Recursul astfel motivat nu este întemeiat. Prin recurs nu se contestă valoarea imobilului stabilită judecătorește, diferită de cea dată prin dispoziția emisă de recurent, ci numai tipul măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite contestatorului B.T., susținându-se practic că despăgubirile bănești hotărâte de instanțe nu sunt prevăzute de lege pentru situația imobilului expropriat de la contestator și nu era în competența acestora de a le acorda, legal emitentul dispoziției oferind contestatorului acțiuni sau titluri de valoare nominală.

Sub acest aspect, indiferent de modul în care instanțele au aplicat legea, recursul declarat de Primarul municipiului Brăila nu mai prezintă nici un fel de interes, întrucât, urmare intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, oricare din măsurile reparatorii dintre cele trei mai sus nominalizate nu mai sunt de actualitate, fiind convertite de drept în titluri de despăgubiri, care, potrivit art. 3 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sunt certificate emise de Cancelaria Primului Ministru, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama Statului Român. Așadar, nemaiexistând în sarcina primarului nici o obligație decurgând din aplicarea hotărârilor judecătorești date în cauza de față, acesta nu mai justifică nici un interes acordat de lege pentru a cere casarea acestora pe calea recursului de față.

Nici ultima critică nu este fondată. Necontestând valoarea imobilului stabilită judecătorește, recurentul a admis implicit că valoarea dată prin dispoziția emisă a fost greșită. Cum repararea unei asemenea greșeli a fost făcută prin soluționarea în justiție a contestației, cale de atac expres prevăzută prin art. 24 alin. (7) și (8) din forma inițială a Legii nr. 10/2001, este evident că actualul recurent a căzut în pretențiile deduse judecății de către contestatorul B.T., fiind astfel pe deplin incidente dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Urmare celor ce preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 163/A din 17 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.