ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 502/2008

Deliberând asupra recursului civil

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 588 din 11

octombrie 2004, Tribunalul Brăila a admis contestația formulată de reclamanții

R.D. și R.M. împotriva dispoziției nr. 1375 din 29 ianuarie 2004, emisă de

Primarul Municipiului Brăila; a anulat în parte dispoziția nr. 1375 din 29

ianuarie 2004, în sensul că a stabilit valoarea echivalentă a imobilului situat

în Brăila, compus din teren și construcții, ce a aparținut reclamanților, la

suma de 1.546.169.000 lei, în limita căreia a dispus acordarea de măsuri

reparatorii sub forma despăgubirilor bănești; a păstrat celelalte mențiuni ale

dispoziției atacate; a respins cererea de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că prin dispoziția atacată li s-au acordat reclamanților

acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital pentru

imobilul, teren și construcție, situat în Brăila, imobil care le-a fost preluat

abuziv de stat și pentru care au formulat notificarea de restituire nr. 17587

din 16 martie 2001.

Reclamanții au contestat această

dispoziție sub două aspecte: valoarea despăgubirilor și modalitatea de acordare

a măsurilor reparatorii.

Tribunalul a apreciat că

nemulțumirile reclamanților sunt întemeiate în raport de dispozițiile art. 24

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în cazul imobilelor cu

destinația de locuință, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de

restituire prin echivalent se face sub forma unor despăgubiri bănești,

corespunzătoare valorii imobilului.

S-a reținut astfel că reclamanții se

încadrează în dispozițiile textului legal menționat, deoarece imobilul

litigios, teren și construcții, care a fost preluat abuziv de stat, a avut

destinația de locuință și nu poate fi restituit în natură; în ce privește

valoarea imobilului, s-a reținut că aceasta a fost determinată prin expertiză

tehnică judiciară la suma de 1.546.169.000 lei, așa încât în limita sumei

menționate se cuvin despăgubiri reclamanților.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâtul Primarul Municipiului Brăila.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 281/A din 18 februarie 2005, a admis apelul și a

schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit că valoarea terenului în

suprafață de 445 mp, în sumă de 813.440.000 lei, se va acorda în acțiuni la

societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital; restul dispozițiilor

sentinței au fost menținute.

Pentru a decide astfel, curtea a

reținut că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile

numai în privința locuinței, nu și a terenului aferent, ele referindu-se

exclusiv la imobilele construcții cu destinație de locuință, nu și la imobilele

terenuri.

Așa fiind, reclamanții au dreptul la

măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești numai pentru

locuință, nu și pentru terenul aferent în suprafață de 445 mp; pentru teren

sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) și (8), conform cărora în

situația imobilelor preluate abuziv și ocupate în prezent, măsurile reparatorii

în echivalent sunt cele prevăzute de art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei

îndreptățite, or art. 9 alin. (2) se referă la acordarea de titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acțiuni la societățile

comerciale tranzacționate pe piața de capital ori compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite.

Față de aceste dispoziții legale și

față de faptul că reclamanții, în timpul soluționării notificării, au optat pentru

acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital prin

adresa nr. 59884 din 16 decembrie 2003, instanța de fond trebuia să le acorde

pentru teren măsuri reparatorii în echivalent sub formă de acțiuni la

societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în limita valorii

terenului determinată prin expertiza judiciară, iar nu despăgubiri bănești,

urmând ca pe acest aspect sentința apelată să fie modificată.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către reclamanți, care au criticat-o ca fiind rezultatul

interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 [art. 304 pct. 9 C. proc. civ.].

În dezvoltarea acestui motiv,

recurenții au arătat că instanța de apel a individualizat în mod greșit forma

măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul litigios de 445 mp,

respectiv acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital

în loc de despăgubiri bănești.

Interpretarea dată de instanță

dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul că

despăgubirile bănești se acordă numai pentru locuință, nu și pentru terenul

aferent, este străină de spiritul legii, fiind eronat ca pentru același imobil

să se acorde măsuri reparatorii în parte sub forma despăgubirilor bănești,

respectiv pentru locuință, și în parte sub forma acțiunilor la societățile

comerciale tranzacționate pe piața de capital, respectiv pentru terenul

aferent.

Susținerea pârâtului potrivit căreia

notificatorii ar fi acceptat în cadrul procedurii instituite de Legea nr.

10/2001 măsuri reparatorii sub forma acțiunilor la societățile comerciale

tranzacționate pe piața de capital pentru terenul aferent locuinței este

neadevărată, în realitate fiind solicitate despăgubiri bănești pentru întregul

imobil, locuință și teren, iar proba contrarie nu putea fi făcută de către

pârât cu o adresă care emană de la el; prin urmare, în mod greșit instanța de

apel a reținut, pe baza unei adrese a pârâtului, că notificatorii ar fi optat

pentru acțiuni și nu pentru despăgubiri bănești, această din urmă formă de

reparație în echivalent, despăgubirile bănești, fiind cea care trebuia acordată

în speță pentru întregul imobil litigios, locuință și teren aferent.

Intimatul a depus întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, în redactarea de la data judecării apelului: „În cazul imobilelor

cu destinația de locuințe, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta

de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești.

Persoana îndreptățită poate opta pentru celelalte forme de restituire prin

echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.”

Din interpretarea literală a

textului legal menționat rezultă în mod neechivoc că acesta reglementează

exclusiv ipoteza locuințelor, or locuința semnifică imobilul construcție, nu și

imobilul teren aferent.

Un argument în plus în acest sens

rezidă în dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 care, reglementând cu

caracter general, pentru imobilele preluate în mod abuziv, forma măsurilor

reparatorii cuvenite persoanelor îndreptățite, fac distincție între construcții

și terenuri.

Prin urmare, stabilind că reclamanții

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri

bănești numai pentru imobilul construcție cu destinația de locuință ce nu poate

fi restituit în natură întrucât a fost demolat, nu și pentru imobilul teren

aferent, instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a

dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Aceste dispoziții sunt inaplicabile

pentru terenul aferent locuinței, pentru imobilele terenuri măsurile

reparatorii în echivalent găsindu-și reglementarea generală într-o normă

distinctă a Legii nr. 10/2001, respectiv art. 10, la care în mod legal a făcut

trimitere instanța de apel atunci când a individualizat forma măsurilor

reparatorii în echivalent cuvenite reclamanților pentru teren.

Astfel, Legea nr. 10/2001, în redactarea de la data judecării apelului,

statua, în art. 10 alin. (1), că în situația imobilelor preluate în mod abuziv

și demolate total sau parțial restituirea în natură se dispune pentru terenul

liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile

demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent, iar în alin. (8) al aceluiași articol că în situația prevăzută la

alin. (1) măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute la art. 9

alin. (2), la alegerea persoanei îndreptățite, respectiv titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acțiuni la societățile

comerciale tranzacționate pe piața de capital ori compensarea cu alte bunuri

sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei

îndreptățite.

Din moment ce pentru terenul

imposibil de restituit în natură, cum este cel în litigiu, legea prevedea mai

multe forme de măsuri reparatorii în echivalent, cu posibilitatea pentru

persoana îndreptățită de a alege una dintre ele, iar reclamanții au optat

pentru acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital,

conform adresei nr. 59884 din 16 decembrie 2003, în mod legal instanța de apel

a acordat reclamanților, pentru terenul litigios de 445 mp, în limita valorii

acestuia determinată prin expertiză judiciară de specialitate, acțiuni la

societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Cât privește opțiunea

reclamanților-notificatori de a primi acțiuni, aceasta a fost reținută de

instanță pe baza unei adrese care emană de la ei, iar nu de la pârât, cum

neîntemeiat s-a susținut prin motivele de recurs; este vorba despre adresa

înregistrată la Primăria Municipiului Brăila sub nr. 59884 din 16 decembrie

2003, care se regăsește la fila 29 din dosarul de fond și care exprimă cert

opțiunea notificatorilor de a fi despăgubiți cu acțiuni tranzacționate pe piața

de capital, fiind semnată de unul dintre ei și anume de R.M.

Față de considerentele expuse,

criticile din recurs vizând greșita individualizare a formei măsurilor

reparatorii în echivalent pentru terenul litigios nu sunt fondate, pe acest

aspect hotărârea instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii,

ceea ce face inoperant în speță cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Pe cale de consecință, recursul

apare ca nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții

R.D. și R.M. (ulterior decedați) și continuat de moștenitorii R.N. și R.O.

împotriva deciziei nr. 281 A din 18 februarie 2005 a Curții de Apel Galați,

secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30

ianuarie 2008.