ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1817/2003

La apelul nominal s-a prezentat: intimata-contestatoare P.D.R., personal și asistată de avocat B.A., lipsind recurenta Primăria Municipiului Brăila. Procedura completă. Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită. Avocat B.A. solicită respingerea recursului în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ. și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor judecătorești pronunțate. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 14 martie 2001, P.D.R.domiciliată în Oltenița, B-dul Republicii nr.60, a cerut Primăriei Municipiului Brăila în temeiul Legii 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 261,36 mp situat în Brăila str.Mihai Bravu nr.8 și acordarea despăgubirilor bănești pentru construcția aflată pe terenul proprietatea sa, parțial demolată în baza decretului de expropriere nr.76/1985.

Persoana îndreptățită a arătat că imobilul devenit proprietatea sa prin moștenire testamentară de la defunctul A.S., situat în Brăila str.Mihai Bravu nr.8, compus din teren în suprafață de 369,36 mp și construcții, a fost preluat abuziv de către stat în temeiul decretului 92/1950, construcțiile fiind ulterior demolate în conformitate cu dispozițiile decretului de expropriere nr.76/1985.

Cum prin hotărâri judecătorești rămase irevocabile prin decizia civilă nr.467 din 22 martie 2000 a Curții de Apel Galați – Secția civilă, anterioare intrării în vigoare a Legii 10/2001, odată cu constatarea calității sale de moștenitor testamentar și a nevalabilității titlului statului, i s-a restituit în deplină proprietate și posesie numai suprafața de 108 mp din teren, petiționara a pretins ca în temeiul Legii 10/2001 este îndreptățită și la restituirea în natură a diferenței de teren de 261,36 mp intrată fără titlu valabil în domeniul public local, precum și la despăgubirea prin echivalent pentru construcțiile demolate.

Prin dispoziția nr.1551 din 6 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Brăila, cererea pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 261,36 mp a fost respinsă, motivându-se că acesta este amplasat în Piața Concordia, care face parte din domeniul public al municipiului și este ocupat de utilități – construcții tip în care se desfășoară activități comerciale specifice. Totodată, prin dispoziția menționată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform art.40 din Legea 10/2001, sens în care s-a dispus trimiterea documentației către Prefectura Județului Brăila.

Persoana îndreptățită P.D.R.a contestat dispoziția Primarului susținând pe de o parte că potrivit disp.art.6 alin.1 din Legea 213/1998 terenul nu face parte din domeniul public pentru că a intrat în proprietatea statului fără un titlu valabil, pe de altă parte că în conformitate cu disp.art.10 alin.3 din aceiași lege, s-ar impune restituirea în natură întrucât construcțiile cu destinație comercială amplasate pe teren au fost edificate fără autorizație și totodată ar fi demontabile. Prin sentința civilă nr.126 din 14 martie 2002, Tribunalul Brăila, Secția civilă a admis contestația, a desființat dispoziția nr.1551 din 6 decembrie 2000 emisă de Primarul Municipiului Brăila și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 261,36 mp, obligând Primăria Municipiului Brăila ca deținător, să lase imobilul în deplină proprietate și pașnică posesie contestatoarei.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a considerat că în condițiile preluării abuzive și fără titlu valabil a terenului de către stat, sunt pe deplin aplicabile disp.art.9 din Legea 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate în aceste condiții se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire, libere de orice sarcini, indiferent în posesia cui s-ar afla, fără distincție, așadar indiferent dacă au intrat în domeniul public sau privat al statului. Totodată s-a reținut că deținătorul nu a făcut dovada edificării construcțiilor cu autorizațiile prevăzute de lege, astfel că potrivit art.10 alin.3 și sub acest aspect s-ar impune restituirea în natură. Hotărârea instanței de fond a fost confirmată prin decizia nr.36 A din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Galați – Secția civilă, ca urmare a respingerii apelului declarat prin Primar de Primăria Municipiului Brăila.

La rândul său instanța de apel a socotit că terenul trebuie restituit în natură pentru că în conformitate cu disp.art.6 pct.1 din Legea 213/1998 nu poate face parte din domeniul public, iar apelanta ca deținător nu a dovedit că imobilele au fost amplasate pe teren cu autorizație, fiind astfel incidente disp.art.10 alin.3 din Legea 10/2001. În cauză a declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 C.proc.civ. Primăria Municipiului Brăila reprezentată prin Primar.

Invocând netemeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel, prin aplicarea și interpretarea greșită a legii, recurenta a susținut în esență pe de o parte că imobilul a intrat cu titlu valabil în proprietatea statului așa încât apartenența la domeniul public de interes local este legală, pe de altă parte că restituirea în natură nu este posibilă întrucât pentru partea de imobil ce nu a fost restituită reclamantei în cadrul acțiunii în revendicare de drept comun, nu se pot acorda decât reparații prin echivalent întrucât terenul, este cuprins în perimetrul pieței publice Concordia și este amenajat în concordanță cu destinația locației anterior anului 1990, fiind ocupat de construcții edificate în acest scop odată cu sistematizarea zonei.

Recursul se dovedește fondat. Prin hotărârile pronunțate în cauză în soluționarea contestației întemeiată pe disp.art.24(7) din Legea 10/2001, instanțele au reținut în mod justificat, în temeiul autorității lucrului judecat a deciziei civile nr.467 din 22 martie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția civilă, că imobilul proprietatea defunctului S. A., transmis prin succesiune testamentară intimatei P.D.R., compus din teren în suprafață de 369 mp și clădiri, a fost preluat de stat fără titlu valabil ca urmare a nerespectării cerințelor Decretului 92/1950. Așa fiind, motivul de recurs vizând valabilitatea titlului statului și ca urmare a legalității apartenenței părții din imobil nerestituită pe calea dreptului comun la domeniul public de interes local, nu este întemeiat.

Critica privind aplicarea și interpretarea greșită a legii prin dispunerea restituirii în natură a părții din teren neacordată în cadrul litigiului de drept comun anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001 este însă întemeiată. Din probele administrate în cauză, rezultă că suprafața de teren de 261 mp proprietatea reclamantei se află cuprinsă în perimetrul Pieții Concordia din municipiul Brăila, fiind ocupată de dotări și amenajări de interes public conforme cu destinația și activitatea comercială pentru care au fost edificate. Potrivit probelor, ocuparea terenului în acest mod, a avut loc în temeiul Decretului nr.76 din 14 martie 1985 odată cu modificarea planului de sistematizare a zonei în scopul realizării unor locuințe, dotări comerciale, de servire și tehnico-edilitare aferente.

Potrivit disp.art.10(1) din legea 10/2001 în situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, cu respectarea documentațiilor de urbanism legal aprobate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Ori terenul solicitat este incontestabil nedisponibil, afectat în virtutea legii de utilități publice conforme documentațiilor de urbanism legal aprobate, anterior anului 1990, așa încât reparația prejudiciului suferit de persoana îndreptățită P.D.R., este posibilă numai prin acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, cum s-a stabilit corect prin dispoziția emisă de Primarul Municipiului Brăila.

În aceste condiții, împrejurarea că amenajările ridicate în aplicarea Decretului 76/1985 conform destinației locului prevăzută în planul de urbanism ar fi ușor demontabile, este vădit irelevantă. Așa fiind recursul se va admite cu consecința casării deciziei recurate, precum și a hotărârii primei instanțe și a respingerii contestației ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Brăila împotriva deciziei 36/A din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, Secția civilă. Casează decizia recurată precum și sentința nr.126 din 14 martie 2002 a Tribunalului Brăila, secția civilă și respinge ca nefondată contestația formulată de P.D.R.împotriva dispoziției nr.1551 din 6 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Brăila. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.