ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7783/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă din 14 august 2002 adresată Judecătoriei Brăila reclamantul A.M.A. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Galați solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria BR nr. 0009 din 26 aprilie 1996 emis de Consiliul Județean Brăila, a actelor subsecvente acestuia și obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren și construcții situat în Brăila. Pârâta a chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar în urma întâmpinării celui din urmă, prin care s-a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, a fost introdusă în cauză în calitate de chemată în garanție A.P.A.P.S.

La 8 ianuarie 2004 reclamantul a precizat că înțelege să conteste dispozițiile nr. 1539 din 25 februarie 2002 și nr. 2915 din 31 mai 2002 emise de Primarul municipiului Brăila în temeiul Legii nr. 10/2001. Judecătoria Brăila a pronunțat sentința civilă nr. 757 din 19 februarie 2004, prin care a disjuns cererile reclamantului, a păstrat spre judecare cererea având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și a actelor subsecvente, declinând în favoarea Tribunalului Brăila competența soluționării contestației formulate împotriva dispozițiilor emise de primar și a cererii de chemare în garanție a Statului Român și A.P.A.P.S. În fața Tribunalului Brăila, A.M.A.

a precizat din nou cererea dedusă judecății, arătând că are ca obiect restituirea în natură a imobilului deținut de SC M. SA, deoarece în urma notificării formulate potrivit Legii nr. 10/2001, pârâta a refuzat restituirea în natură, refuz comunicat reclamantului prin adresele nr. 1373 din 10 februarie 2001 și nr. 1194 din 21 iulie 2002. Tribunalul Brăila, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 72 din 10 februarie 2005, prin care a admis acțiunea civilă introdusă de reclamantul A.M.A. împotriva pârâtei SC M. SA Galați, a respins cererile de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S. și a obligat pe pârâtă să restituie în natură reclamantului imobilul situat în Brăila, compusă din teren în suprafață de 188 mp și construcția în suprafață de 159 mp notată cu I în planul de situație existent la dosar.

Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 18.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 655/A din 1 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Pârâta SC M. SA Galați, prin sucursala Brăila, a declarat recurs solicitând casarea deciziei date în apel, precum și a sentinței de primă instanță, iar pe fond, în principal, respingerea acțiunii reclamantului și a cererilor de chemare în garanție sau, în subsidiar, admiterea cererii sale de chemare în garanție și obligarea Statului Român la plata sumei de 685.084.000 lei reprezentând contravaloarea imobilului restituit în natură reclamantului.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și dezvoltând în fapt recursul, pârâta a susținut că instanța de apel și implicit prima instanță au nesocotit dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001 și au aplicat greșit prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin aceea că: - au dispus restituirea în natură fără a observa că este absolut necesară desființarea prealabilă a actelor prin care imobilul a făcut obiectul privatizării, mai ales că acestea sunt perfect legale, iar acțiunea reclamantului pentru anularea lor a fost respinsă, situație în care restituirea în natură nu este posibilă inclusiv în ipoteza reținută de instanțe a trecerii imobilului fără titlu în proprietatea statului; - au statuat greșit că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului, contravenind deciziei civile nr. 481 din 22 iunie 1998 pronunțată de Tribunalul Brăila, rămasă irevocabilă, prin care s-a hotărât că întreg imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil din proprietatea lui A.N.; - au calificat greșit partea în litigiu din imobil ca având destinație de locuință, deși prin aceeași decizie civilă nr. 481/1998 s-a stabilit că nu avea asemenea destinație.

Reclamantul-intimat a cerut prin întâmpinare respingerea recursului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs. Recursul nu este întemeiat. Instanțele au stabilit ca situație de fapt, necontestată pe calea prezentului recurs, că recurenta SC M. SA Galați s-a privatizat integral la 17 noiembrie 2003, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, 14 februarie 2001, fiind privatizată numai parțial, printre acționari fiind și statul cu o participare de 7.778.175.000 lei, iar valoarea imobilului cerut a fi restituit în natură este de 685.084.000 lei, valoare de asemenea necontestată.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data soluționării prezentei cauze în primă instanță și în apel, păstrate prin art. 21 alin. (1) și (2) din aceeași lege modificată și republicată ca urmare a adoptării Legii nr. 247/2005, imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, printre altele, de o societate comercială la care statul este acționar, vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.

În raport cu situațiile de fapt și de drept descrise, sunt nefondate criticile din recurs referitoare la calificarea titlului statului (valabil sau nu, preluarea de către stat fiind abuzivă), referitoare la destinația imobilului (locuință sau altă destinație), precum și la imposibilitatea restituirii în natură. Ca urmare, corect prima instanță a făcut aplicarea textului legal mai sus arătat, înlăturând incidența dispozițiilor art. 27 din forma inițială a Legii nr. 10/2001 invocate în apărare de către SC M. SA Galați, iar instanța de apel, de asemenea, corect a respins apelul, chiar dacă s-a referit numai la reglementarea de principiu conținută de art. 9 alin. (1) din lege, fără a face trimitere și la prevederile art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Nu poate fi primită nici cererea subsidiară din recurs în sensul admiterii cererilor de chemare în garanție formulate de către recurentă, deoarece se opun prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată, text legal de imediată aplicare, prin care s-a dispus că, în cazul restituirii imobilelor în natură potrivit celor reglementate prin art. 21 alin. (1) și (3), organele de conducere ale societăților comerciale vor proceda, conform Legii nr. 31/1990, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului. Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Căzând astfel în pretențiile deduse recursului, SC M. SA Galați va fi obligată, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., la plata cheltuielilor de judecată pe care intimatul A.M.A. le-a făcut în recurs, potrivit cu dovezile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de SC M. SA Galați, prin Sucursala Brăila împotriva deciziei nr. 655/A din 1 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Obligă pe recurenta SC M. SA Galați să plătească intimatului A.M.A. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.