ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7783/2006

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

civilă din 14 august 2002 adresată Judecătoriei Brăila

reclamantul A.M.A. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Galați

solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate seria BR nr. 0009 din 26 aprilie 1996 emis de Consiliul

Județean Brăila, a actelor subsecvente acestuia și obligarea

pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul

teren și construcții situat în Brăila.

Pârâta a chemat în

garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar în urma

întâmpinării celui din urmă, prin care s-a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive, a fost introdusă în

cauză în calitate de chemată în garanție A.P.A.P.S.

La 8 ianuarie 2004

reclamantul a precizat că înțelege să conteste dispozițiile

nr. 1539 din 25 februarie 2002 și nr. 2915 din 31 mai 2002 emise de

Primarul municipiului Brăila în temeiul Legii nr. 10/2001.

Judecătoria Brăila

a pronunțat sentința civilă nr. 757 din 19 februarie 2004, prin

care a disjuns cererile reclamantului, a păstrat spre judecare cererea

având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate

și a actelor subsecvente, declinând în favoarea Tribunalului Brăila

competența soluționării contestației formulate împotriva

dispozițiilor emise de primar și a cererii de chemare în

garanție a Statului Român și A.P.A.P.S.

În fața Tribunalului

Brăila, A.M.A. a precizat din nou cererea dedusă judecății,

arătând că are ca obiect restituirea în natură a imobilului

deținut de SC M. SA, deoarece în urma notificării formulate potrivit

Legii nr. 10/2001, pârâta a refuzat restituirea în natură, refuz comunicat

reclamantului prin adresele nr. 1373 din 10 februarie 2001 și nr. 1194 din

21 iulie 2002.

Tribunalul Brăila,

secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 72 din

10 februarie 2005, prin care a admis acțiunea civilă introdusă

de reclamantul A.M.A. împotriva pârâtei SC M. SA Galați, a respins

cererile de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și A.V.A.S. și a obligat pe pârâtă

să restituie în natură reclamantului imobilul situat în Brăila,

compusă din teren în suprafață de 188 mp și

construcția în suprafață de 159 mp notată cu I în planul de

situație existent la dosar.

Totodată, pârâta a fost

obligată să plătească reclamantului suma de 18.000.000 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de

pârâtă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 655/A din 1

iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

civilă.

Pârâta SC M. SA Galați,

prin sucursala Brăila, a declarat recurs solicitând casarea deciziei date

în apel, precum și a sentinței de primă instanță, iar

pe fond, în principal, respingerea acțiunii reclamantului și a cererilor

de chemare în garanție sau, în subsidiar, admiterea cererii sale de

chemare în garanție și obligarea Statului Român la plata sumei de

685.084.000 lei reprezentând contravaloarea imobilului restituit în natură

reclamantului.

Invocând motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și dezvoltând în fapt

recursul, pârâta a susținut că instanța de apel și implicit

prima instanță au nesocotit dispozițiile art. 46 din Legea nr.

10/2001 și au aplicat greșit prevederile art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 prin aceea că:

- au dispus restituirea în

natură fără a observa că este absolut necesară

desființarea prealabilă a actelor prin care imobilul a făcut

obiectul privatizării, mai ales că acestea sunt perfect legale, iar

acțiunea reclamantului pentru anularea lor a fost respinsă,

situație în care restituirea în natură nu este posibilă inclusiv

în ipoteza reținută de instanțe a trecerii imobilului

fără titlu în proprietatea statului;

- au statuat greșit

că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului,

contravenind deciziei civile nr. 481 din 22 iunie 1998 pronunțată de

Tribunalul Brăila, rămasă irevocabilă, prin care s-a

hotărât că întreg imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil

din proprietatea lui A.N.;

- au calificat greșit

partea în litigiu din imobil ca având destinație de locuință,

deși prin aceeași decizie civilă nr. 481/1998 s-a stabilit

că nu avea asemenea destinație.

Reclamantul-intimat a cerut

prin întâmpinare respingerea recursului și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată făcute în recurs.

Recursul nu este întemeiat.

Instanțele au stabilit

ca situație de fapt, necontestată pe calea prezentului recurs,

că recurenta SC M. SA Galați s-a privatizat integral la 17 noiembrie

2003, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, 14 februarie 2001,

fiind privatizată numai parțial, printre acționari fiind și

statul cu o participare de 7.778.175.000 lei, iar valoarea imobilului cerut a

fi restituit în natură este de 685.084.000 lei, valoare de asemenea

necontestată.

Potrivit prevederilor art.

20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data

soluționării prezentei cauze în primă instanță și

în apel, păstrate prin art. 21 alin. (1) și (2) din aceeași lege

modificată și republicată ca urmare a adoptării Legii nr.

247/2005, imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv,

indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, printre altele, de o societate comercială la

care statul este acționar, vor fi restituite persoanei

îndreptățite în natură dacă valoarea acțiunilor sau

părților sociale deținute este mai mare sau egală cu

valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în

natură este cerută.

În raport cu situațiile

de fapt și de drept descrise, sunt nefondate criticile din recurs referitoare

la calificarea titlului statului (valabil sau nu, preluarea de către stat

fiind abuzivă), referitoare la destinația imobilului

(locuință sau altă destinație), precum și la

imposibilitatea restituirii în natură.

Ca urmare, corect prima

instanță a făcut aplicarea textului legal mai sus arătat,

înlăturând incidența dispozițiilor art. 27 din forma

inițială a Legii nr. 10/2001 invocate în apărare de către

SC M. SA Galați, iar instanța de apel, de asemenea, corect a respins

apelul, chiar dacă s-a referit numai la reglementarea de principiu

conținută de art. 9 alin. (1) din lege, fără a face

trimitere și la prevederile art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași

lege.

Nu poate fi primită

nici cererea subsidiară din recurs în sensul admiterii cererilor de

chemare în garanție formulate de către recurentă, deoarece se

opun prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modificată

și republicată, text legal de imediată aplicare, prin care s-a

dispus că, în cazul restituirii imobilelor în natură potrivit celor

reglementate prin art. 21 alin. (1) și (3), organele de conducere ale

societăților comerciale vor proceda, conform Legii nr. 31/1990, la

reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la

recalcularea patrimoniului.

Față de cele ce

preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

Căzând astfel în

pretențiile deduse recursului, SC M. SA Galați va fi obligată,

în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de

judecată pe care intimatul A.M.A. le-a făcut în recurs, potrivit cu

dovezile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

SC M. SA Galați, prin Sucursala Brăila împotriva deciziei nr. 655/A

din 1 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția civilă.

Obligă pe recurenta SC M. SA

Galați să plătească intimatului A.M.A. suma de 1000 RON cu

titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2006.