ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.09.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7150/2006

HOTĂRÂRE
18.09.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7150/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 526 din 21

septembrie 2004, Tribunalul Brăila, a admis ca fondată contestația formulată de

reclamanții T.C.M., D.C., D.A.O., J.M.J., P.P., împotriva pârâtei SC M. SA

Galați, sucursala Brăila, și pe cale de consecință: a dispus anularea Deciziei

nr. 2391/2003 emisă de SC M. SA Galați; a dispus restituirea în natură a

suprafeței de teren de 1097,31 mp și construcțiile aflate pe acest teren,

imobil ce formează lotul nr. 1 din planul de situație anexă la raportul de expertiză

întocmit de ing. T.I.; a constatat că suprafața de teren ce nu poate fi

restituită în natură este de 563,06 mp în valoare de 408.036.000 lei. Pe

această suprafață de teren se află și construcțiile pârâtei numerotate cu C1,

C11, C12, în anexa la raportul de expertiză și formează lotul nr.2; pârâta a

fost obligată la 408.036.000 lei despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi

restituit.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că , în imobilul în litigiu situat în Brăila, au locuit

proprietarii acestuia împreună cu fiii și nepoții lor. Imobilul respectiv a

fost naționalizat în condițiile Decretului nr. 92/1950.

S-a mai reținut că, terenul în

litigiu ce se poate restitui în natură este de 1097,31 mp și că acest teren

formează lotul nr.1 din planul de situație la anexa raportului de expertiză

efectuat în cauză. Terenul ce nu poate fi restituit în natură în suprafață de

536,06 mp, este aferent construcțiilor C1, C11 și C12, este și aparține pârâtei

SC M. SA Galați.

De asemenea s-a mai reținut că imobilele

(construcții) vechi rămase din imobilul naționalizat, C3, C5-C9, regăsite

parțial în componența celor 6 apartamente naționalizate situate în lotul 1 din

raportul de expertiză, pot fi restituite reclamanților.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 828 din 11 noiembrie 2005 a admis apelurile declarate de reclamanții

T.C.M., D.C., D.A.O., J.M.J., P.P., P.P.N., prin reprezentant legal I.E.,

P.R.M., prin reprezentant legal I.E., în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC

526 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Brăila; a dispus restituirea în

natură către contestatori a suprafeței de 1100 mp ce formează lotul nr.1 din

planul de situație anexă la raportul de expertiză C.E. ce face parte integrantă

din prezenta hotărâre; a constatat că suprafața ce nu poate fi restituită în

natură și care revine intimatei SC M. SA este de 682 mp ce formează lotul nr.2

din planul de situație anexă la același raport de expertiză, în valoare de

1.525.716.000 lei; a constatat că valoarea construcțiilor demolate este de

863.353.000 lei; a constatat că pe terenul ce formează lotul nr. 1 atribuit

contestatorilor se află construcția C10 proprietatea intimatei SC M. SA Galați,

în valoare de 273.601.000 lei; a menținut restul sentinței atacate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, din raportul de expertiză efectuat în faza de apel rezultă

că, terenul ce poate fi restituit reclamanților este de 1100 mp și nu 1097,31

mp cât s-a stabilit la instanța de fond, iar terenul ce nu poate fi restituit

este de 682 mp și nu de 563 mp cât a stabilit instanța de fond. Valoarea

acestuia fiind de 1.525.716.000 lei față de 408.036.000 lei stabilită inițial.

Cu privire la construcțiile

demolate, instanța de apel a reținut că, valoarea acestora este de 863.353.000

lei. Mai rezultă, de asemenea că, pe terenul atribuit reclamanților se află

construcția notată cu C10 proprietatea intimatei-pârâte SC M. SA Galați, în

valoare de 273.601.000 lei.

Referitor la aplicabilitatea în

speță a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a reținut

că, acestea nu operează deoarece imobilul în litigiu nu a trecut cu titlu

valabil în proprietatea statului, reclamanții făcând dovada că autorul lor a

folosit imobilul litigios ca locuință.

Privitor la motivul trei de apel

invocat de reclamanți, nu au fost acordate despăgubiri pentru construcțiile

demolate abuziv, instanța de apel a reținut că, în speță este vorba de o cerere

nouă formulată în apel și nu poate fi soluționată întrucât se încalcă

dispozițiile art. 294 pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs reclamanții T.C.M., D.C., D.A.O., J.M.J., P.P.N.

și P.R.M., ambii prin reprezentant legal I.E. și pârâta SC M. SA Galați,

sucursala Brăila.

Reclamanții critică decizia atacată

ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece:

- Instanța de apel în mod greșit a

reținut că reclamanții au solicitat doar în faza de apel contravaloarea construcțiilor

demolate abuziv, făcând în acest fel o aplicare greșită a dispozițiilor art.

294 alin. (1) C. proc. civ.

- În mod greșit instanța de apel a

reținut că, imobilul (construcție) C 10 din planul de situație, ce se află pe

terenul atribuit în natură reclamanților aparține pârâtei, de vreme ce din nici

o probă existentă la dosarul cauzei nu rezultă acest bun.

Reclamanții au formulat recurs și

împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați,

deoarece instanța de apel deși a respins ca nefondată cererea de lămurire a

dispozitivului hotărârii, în considerentele încheierii a lămurit dispozitivul

în sensul că s-a înlăturat din dispozitiv obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură reclamanților.

Pârâta critică decizia atacată ca

fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Greșit instanța de apel a reținut

că în cauză nu operează dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată,

de vreme ce din probele existente la dosar rezultă că pârâta a devenit

proprietara imobilului în litigiu în condițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001

republicată.

Recursurile nu sunt fondate.

Cu privire la recursul formulat de

reclamanții T.C.M., D.C., D.A.O., J.M.J., P.P., P.R.N. și P.R.M., ultimii doi

reprezentați de I.E., se rețin următoarele:

Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul

cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.

În speță, la instanța de fond

reclamanții au solicitat doar restituirea în natură a imobilului situat în

municipiul Brăila. Acest lucru rezultă din cuprinsul acțiunii introductive cu

care a fost sesizată instanța de fond, f 1 din dosarul nr. 4863/2003 al Tribunalului

Brăila.

Instanța de apel în mod judicios a

statuat faptul că, solicitarea reclamanților în sensul de a primi despăgubiri

pentru imobilele preluate abuziv de Statul Român, reprezintă o cererea nouă iar

prin admiterea acestei cereri s-ar fi încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1)

Nu poate fi reținută nici susținerea

reclamanților în sensul că, imobilul (construcție) C 10 din planul de situație,

ce se află pe terenul atribuit în natură reclamanților în suprafață de 1100 mp

nu aparține pârâtei SC M. SA Galați, deoarece din actele depuse la dosarul

cauzei de către pârâtă și din cele două raporturi de expertiză efectuate la

fond (filele 88-111) și apel (filele 50-75) rezultă că imobilul respectiv

aparține pârâtei.

Fără fundament juridic este și cea

de-a treia critică formulată de reclamanți împotriva încheierii pronunțate de

Curtea de Apel Galați la data de 13 ianuarie 2006.

Astfel, prin încheierea din camera

de consiliu pronunțată de Curtea de Apel Galați, s-a respins ca nefondată

cererea formulată de reclamanți, privitoare la lămurirea dispozitivului

deciziei civile nr. 828/2005 a Curții de Apel Galați.

Din considerentele încheierii mai

sus menționată nu rezultă că, au fost înlăturate acele dispoziții referitoare

la obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru terenul ce nu poate fi

restituit în natură reclamanților, așa cum greșit susțin reclamanții.

Cu privire a recursul formulat de

pârâta SC M. SA Galați prin sucursala Brăila, se rețin următoarele:

Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în forma inițială, pentru imobilele preluate cu titlu valabil,

evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii

prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii

imobilelor solicitate.

Imobilul în litigiu este situat pe

raza municipiului Brăila, și a aparținut bunicilor reclamanților, respectiv

M.P. și M.M., act de vânzare fila 7 dosar nr. 4863/2003 al Tribunalului Brăila.

În imobilul mai sus menționat au

locuit foștii proprietari, mai apoi copiii și nepoții acestora până în anul

1950, dată când prin Decretul nr. 92/1950, imobilul a fost naționalizat. Măsura

a fost abuzivă deoarece contravenea dispozițiilor art. 11 din Constituția din

1948.

Prin urmare, instanța de apel în mod

judicios a statuat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 27 din Legea

nr. 10/2001, deoarece imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român, fără

titlu.

De altfel, dreptul reclamanților

pentru a li se restitui imobilul în litigiu în condițiile Legii nr. 10/2001,

s-a născut odată cu intrarea în vigoare a acesteia, respectiv la data de 14

februarie 2001.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

terenurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9-10 C. proc. civ. și în

consecință se vor respinge recursurile declarate de reclamanți și de pârâtă

împotriva deciziei civile nr. 828 din 11 noiembrie 2005 a Curții de Apel

Galați, ca nefondate, precum și recursul declarat de reclamanți împotriva

încheierii din data de 13 ianuarie 2006 dată de aceeași instanță în dosarul nr.

3696/2004, ca nefondat.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate împotriva deciziei civile nr. 828/A din 11 noiembrie 2005 a Curții de

Apel Galați, secția civilă, de reclamanții T.C.M., D.C., D.A.O., J.M.J., P.R.N.

prin reprezentant legal I.E., P.R.M. prin reprezentant legal I.E. și de pârâta

SC M. SA, precum și recursul declarat de reclamanții menționați împotriva

încheierii dată în camera de consiliu la 13 ianuarie 2006, de aceeași instanță,

în dosarul nr. 3696/2004.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7837/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 640 din 1 iunie 2010 Tribunalul Brăila, secția civilă, a admis contestația formulată de contestatorii S.I., S.A.A. și P.C. în co
ÎCCJ 2006-10-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7783/2006
cererea dedusă judecății, arătând că are ca obiect restituirea în natură a imobilului deținut de SC M. SA, deoarece în urma notificării formulate potrivit Legii nr. 10/2001, pârâta a refuzat restituirea în natură, refuz comunicat reclamantu
ÎCCJ 2012-11-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7146/2012
propus spre acordare urmează a se stabili la o dată neprecizată de către Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor. Despăgubirile stabilite prin prima dispoziție nu au fost plătite până în momentul emiterii celei de a doua dispoziți
ÎCCJ 2007-11-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7825/2007
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția civilă, reclamanta A.I.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC L.
ÎCCJ 2010-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4026/2010
efect imposibilitatea absolută de a-și valorifica dreptul de proprietate, ceea ce constituie o încălcare a dreptului la respectarea proprietății. Ca urmare, Tribunalul reține că, în măsura în care sentința civilă nr. 97 din 18 februarie 200
Sursă