ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7988/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 103/CA din

6 mai 2004, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a

admis excepția tardivității invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului și în consecință, a respins ca tardiv formulată,

acțiunea reclamantului P.L., având ca obiect anularea parțială a certificatului

de atestare a dreptului de proprietate, seria M.09 nr. 0245, emis la 14

ianuarie 1994, de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului, în favoarea pârâtei SC C.F. SA.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din sentința civilă nr.

151/CA din 7 noiembrie 2002, a Curții de Apel Constanța, certificatul de

atestare a dreptului de proprietate contestat a fost intabulat, fiind opozabil

față de terți, deci și față de reclamant.

Deși în dosarul nr. 1101/CA din 12

august 2002 al Curții de Apel Constanța, reclamantul și-a modificat ulterior

obiectul și temeiul cererii sale, rezultă că la acest moment avea cunoștință de

actul a cărui anulare o cere. Precizarea făcută cu ocazia judecății cauzei de

față, în sensul că se contestă anexele 2, 3 și 5 la certificatul de atestare,

nu prezintă relevanță în stabilirea momentului de la care se calculează

termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, obiectul

cererii în contencios fiind actul administrativ - certificatul seria M.09 nr. 0245/1994,

considerat nelegal, pentru includerea în suprafața totală de 85.141,5 mp, a

terenului de 2.727 mp situat în Suceava.

În termen legal, împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, reclamantul.

Cererea de recurs a fost întemeiată

în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., iar în motivarea

ei s-a arătat, în esență, că certificatul de atestare a dreptului de

proprietate, seria M.09 nr. 0245, nu a fost intabulat pe numele pârâtei SC C.F.

SA Iași și ca urmare, termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr.

29/1990, nu a început să curgă. În opinia recurentului, acest termen poate fi calculat

numai de la data de 22 ianuarie 2004, când, în dosarul nr. 4783/2003 al

Tribunalului Suceava, intimata-pârâtă SC C.F. SA Iași a depus schițele

terenului, schițe în raport cu care se poate hotărî asupra temeiniciei acțiunii

în anulare și care nu pot fi contestate separat, deoarece nu sunt acte

administrative.

Prin întâmpinările depuse, intimații

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și SC C.F. Iași au

solicitat menținerea, ca legală, a sentinței recurate.

Examinându-se cauza, prin prisma

criticii aduse de recurent și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., se

reține că recursul este fondat, urmând a fi admis conform art. 312 C. proc.

civ.

Instanța fondului a soluționat excepția tardivității

acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului, fără a administra suficiente probe, pentru verificarea susținerii

că acțiunea a fost introdusă peste termenul prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea

contenciosului administrativ nr. 29/1990. Astfel, în motivarea hotărârii este

preluat un aspect reținut în considerentele sentinței civile nr. 151/CA din 7

noiembrie 2002, pronunțată de aceeași instanță, anume că certificatul de

atestare a dreptului de proprietate, seria M.09 nr. 0245/1994, a fost intabulat

și ca urmare, este opozabil, și reclamantului. În această ultimă sentință nu

este specificat momentul intabulării și nu se face vorbire de actul care

dovedește această împrejurare.

Din verificarea actelor dosarelor,

se constată că nu rezultă data intabulării actului în discuție; de altfel,

intabularea și data efectuării acestei operațiuni trebuia probată, fie de cel

care a invocat excepția, fie de pârâta beneficiară a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate.

Nefăcând toate demersurile pentru a

lămuri data la care a luat cunoștință, reclamantul, de existența actului

contestat și de la care se calculează termenul de decădere prevăzut de art. 5 alin.

ultim din Legea nr. 29/1990, instanța nu a dat curs rolului activ la care este

obligată în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru toate cele expuse, sentința

atacată va fi casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe,

care urmează să reanalizeze excepția tardivității într-un context probator

relevant. În măsura în care nu se vor produce dovezi care să susțină

tardivitatea acțiunii, instanța de rejudecare va proceda la analizarea fondului

pricinii cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.L.

împotriva sentinței civile nr. 103/CA din 6 mai 2004 a Curții de Apel Constanța,

secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2004.