ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2799/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 97/CA din 29 martie 2004 a Curții de Apel Constanța, reclamantul P.L. a chemat în judecată pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și SC C.F. SA Iași, pentru ca în temeiul Legii contenciosului administrativ, să se dispună anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M09 nr. 0245/1994, emis de Ministerul Transporturilor, pentru SC C.F. SA, în limita suprafeței de 2728 mp, dacă această suprafață este inclusă în suprafața totală de 85.141,5 mp. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că terenul în suprafață de 2728 mp din str. Ș.V.

din Suceava, a aparținut autorilor săi, fiind intabulat în 1919 și până în prezent în C.F. Suceava, la poziția nr. 1005, fiind ocupat în mod samavolnic de societatea comercială pârâtă. Prin sentința civilă nr. 103/CA/2004, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a admis excepția tardivității, a respins acțiunea în contencios administrativ, ca tardiv formulată și a respins celelalte excepții, ca nefondate, reținând că reclamantul a avut cunoștință de existența certificatului de atestare, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 151/CA din 7 noiembrie 2002, a Curții de Apel Constanța, certificat care a fost intabulat și care este opozabil părților.

Recursul declarat de reclamant împotriva acestei soluții a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 7988 din 2 noiembrie 2004, fiind admis recursul și trimisă cauza, spre rejudecare, întrucât din verificarea actelor nu a rezultat intabularea actului în discuție. S-a reținut și că instanța nu a făcut toate demersurile, pentru a lămuri data la care a luat reclamantul cunoștință de existența actului contestat și de la care se calculează termenul de decădere prevăzut de art. 5 alin. ultim al Legii nr. 29/1990. Rejudecând în fond, după casare, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 341/CA din 20 octombrie 2005, a admis excepția tardivității.

A respins, ca tardiv formulată, acțiunea în contencios administrativ a reclamantului P.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și SC C.F. SA Iași.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că excepția tardivității formulării acțiunii este întemeiată, întrucât terenul în litigiu este inclus în suprafața totală de 85.141,5 mp, pentru care s-a emis certificatul de atestare contestat și că reclamantul a luat cunoștință de existența certificatului și de conținutul acestuia, în legătură cu terenul în litigiu, cu ocazia efectuării expertizei în dosarul nr. 12/CA/1993, respectiv cel mai târziu, la data de 9 aprilie 1997. Reclamantul a declarat recurs și împotriva acestei sentințe, susținând că în speță nu pot fi aplicate dispozițiile Legii nr. 29/1990, art. 5, fiind încălcat în totalitate, că, întrucât dreptul de proprietate nu a fost intabulat, termenul respectiv nu putea să curgă; că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de casare, a stabilit că termenul curge de la data intabulării.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 7988 din 2 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că instanța de fond a soluționat excepția tardivității acțiunii, fără a administra suficiente probe pentru verificarea susținerii, că acțiunea a fost introdusă peste termenul prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990. S-a mai reținut că din actele dosarelor nu rezultă data intabulării și data efectuării acestei operațiuni. Dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 prevăd că termenul de prescripție de 30 de zile, respectiv ca termen de decădere, 1 an de la data comunicării sau luării la cunoștință despre existența contenciosului administrativ nu prevăd că actul administrativ să fi fost intabulat, pentru a-i putea fi opozabil recurentului-reclamant.

Din actele dosarului nr. 12/CA/1993 al Curții de Apel Constanța, rezultă că reclamantul a luat cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M09 nr. 0245/1995, cu ocazia efectuării expertizei din această cauză, cel mai târziu la 9 aprilie 1997 - la data pronunțării sentinței. Așa fiind, în mod corect, instanța de fond a apreciat ca fiind tardivă, acțiunea reclamantului, înregistrată abia la 6 mai 2004. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinței civile nr. 341/CA din 20 octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2006.