ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6929/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 august 2000, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta SC A.U. SA București a chemat în judecată Ministerul Transporturilor (în prezent Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului), S.N. A.I. SA, Primăria municipiului București și Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie al municipiului București, solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.09 nr. 0733 din 4 aprilie 2000, emis de primul pârât, pentru cel de-al doilea pârât, în ce privește suprafața de 89.830 mp, din suprafața totală de 387.514,68 mp, constatarea faptului că reclamanta are un drept de proprietate pentru suprafața de 89.830 mp și obligarea primului pârât, să elibereze reclamantei, certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe.

Mai solicită suspendarea executării certificatului contestat. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că certificatul a fost emis cu încălcarea gravă a dreptului său asupra terenului pe care îl are în patrimoniu și în folosință de 36 de ani, pentru care a plătit impozitul aferent. Arată și că din suprafața totală de 387,5 ha, S.N. A.I. SA deținea în administrare și patrimoniu, numai suprafața de 236 ha, restul terenului fiind în administrarea și folosința reclamantei. Acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 1761 din 18 decembrie 2000, instanța reținând că din actele dosarului, nu rezultă dreptul vătămat reclamantei, prin actul dedus judecății. Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1133 din 26 martie 2002, în sensul că s-a casat hotărârea recurată și s-a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Instanța supremă a reținut că nu s-au administrat suficiente probe, pentru a se stabili cu certitudine care erau terenurile aflate la 8 septembrie 1998, în proprietatea R.A. A.I. SA, care terenuri fac obiectul domeniului public și dacă suprafața de teren menționată în titlul invocat de intimatele-pârâte, este identică cu cea menționată în certificatul contestat în cauza de față, precum și cu privire la stabilirea evoluției în timp, în baza succesiunii actelor normative aplicabile, a pretinselor drepturi ale părților. Rejudecând cauza după administrarea de probe suplimentare, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 489 din 10 martie 2004, prin care a respins acțiunea, ca nefondată, cu obligarea reclamantei, la plata unor cheltuieli de judecată.

Se reține, în esență, în motivarea sentinței, că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea criteriilor nr. C/311 din 28 februarie 1992, emise de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, criterii pe care le îndeplinește însă, S.N. A.I. SA, iar titlul acesteia este preferabil. Mai reține că reclamanta nu a dovedit dreptul de administrare asupra terenului în litigiu, ea nefăcând probe, în sensul că preluând activul și pasivul fostei Întreprinderi de Aviație Utilitară București, a preluat terenul în suprafață de 89.830 mp și nici că fosta întreprindere avea în patrimoniul său și în administrare, acest teren, la data intrării în vigoare a H.G. nr. 834/1991.

Reclamanta a declarat recurs împotriva ultimei hotărâri, considerând că aceasta este nelegală, pentru că instanța nu a avut în vedere că în certificatul pe care l-a contestat, sunt cuprinse și suprafețe de teren care fac parte din domeniul public, precum și suprafața de 89.830 mp aflată în patrimoniul reclamantei, încă din anul 1964. Susține că a devenit proprietară asupra terenului în suprafață de 89.830 mp, în baza Legii nr. 15/1990, în calitate de persoană juridică, continuatoare a Întreprinderii de Aviație Utilitară, în temeiul H.G. nr. 1248/1990, prin preluarea activului și pasivului acesteia. Menționează că terenul în discuție și construcțiile aflate pe acesta, existau în patrimoniul societății, din anul 1964, fiind înscrise în bilanțul contabil, iar clădirile erau intabulate în cartea funciară.

Arată că instanța a respins greșit concluziile din raportul de expertiză, fără să mai dispună, dacă aprecia că nu este lămurită, completarea expertizei sau efectuarea unei noi expertize. Mai arată că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a actului atacat și a cererii privind obligarea la repararea prejudiciului cauzat și că a omis să precizeze participarea Primăriei municipiului București, la dezbateri, cu toate că aceasta a fost legal citată și a pus concluzii în fond. Intimatele S.N. A.I. SA și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, ca și recurenta SC A.U. SA București, au depus la dosar, concluzii scrise, în care și-au exprimat detaliat poziția față de cererea de recurs.

Analizând motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă, ținând cont de materialul probatoriu administrat în cauză, ca și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele: În cauza de față, recurenta-reclamantă solicită anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.09 nr. 0733, eliberat de Ministerul Transporturilor, la 4 aprilie 2000, intimatei S.N. A.I. SA, pentru suprafața de 387.514, 68 mp teren, susținând că în suprafața trecută în certificat s-a inclus greșit și suprafața de 89.830 mp, care se află în patrimoniul recurentei, încă de la înființarea sa și pentru care are un drept de proprietate decurgând din dispozițiile Legii nr. 15/1990.

Din înscrisurile aflate la dosar se reține că prin Decretul nr. 199/1949, s-au înființat Întreprinderea de Transporturi Aeriene - T.A.R.O.M., având ca obiect, efectuarea transporturilor de călători și mărfuri, cu aeronavele în trafic intern și internațional; Întreprinderea de Aviație Utilitară, având ca obiect, prestarea de servicii utilitare și Întreprinderea de Reparații Material Aeronautic, având ca obiect, executarea de reparații de aeronave. Prin Hotărârea nr. 479/1964 a Consiliului de Miniștri, s-a prevăzut, printre altele, că T.A.R.O.M. și Întreprinderea de Aviație Utilitară se vor dota din patrimoniul Direcției Transporturi Aeriene, corespunzător obiectului acestora. SC A.U. SA s-a înființat prin H.G.

nr. 1248/1990, prin preluarea activului și pasivului Întreprinderii de Aviație Utilitară București și are ca obiect de activitate, prestarea de servicii de aviație generală, aviochimice și alte servicii similare, transport aerian public de călători și mărfuri în curse aeriene charter interne și internaționale și efectuarea de operațiuni de import-export de bunuri și comercializarea acestora. La 19 decembrie 1999, între F.P.S. și SC B. SA a intervenit contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 1F.22, prin care se vinde societății comerciale, un număr de 333.997 acțiuni, din totalul de 357.129 acțiuni ale SC A.U. SA, respectiv 93,523% din valoarea capitalului social subscris al acesteia.

În cuprinsul contractului se prevede dreptul de opțiune al cumpărătorului, la cumpărarea acțiunilor provenite din majorarea capitalului social, cu contravaloarea terenului în conformitate cu H.G. nr. 450/1999, în cazul în care se va elibera certificat de atestare a dreptului de proprietate, de către Ministerul Transporturilor. Ca atare, chiar dacă prin H.G. nr. 1248/1990 s-a prevăzut că sediul recurentei este în municipiul București, Șoseaua București - Ploiești, km. 8, sectorul 1, cumpărătorul majorității acțiunilor acesteia nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aflat în folosința recurentei, urmând ca, eventual, în viitor să-l poată cumpăra. Dar, este cert că recurenta deține o serie de construcții pe terenul în discuție și că îl folosește efectiv de la înființarea sa, iar antecesoarea sa, de asemenea, l-a avut în posesie și folosință.

De asemenea, recurenta a achitat impozitele și taxele aferente acestui teren, a cărui suprafață este de 89.830 mp. Chiar dacă inițial, întreg terenul în suprafață de 135 ha a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, spre a fi folosit de Ministerul Comunicațiilor, pentru construirea aeroportului principal Băneasa (prin hotărârile instanțelor judecătorești competente din 10 iunie 1921 și 11 decembrie 1928), trebuie reținut că în baza Decretului nr. 199/1949, se reorganizează aviația civilă, prin Hotărârea nr. 479/1964 a Consiliului de Miniștri, existând apoi cele 3 întreprinderi în cadrul Direcției Generale a Aviației Civile, printre care și autoarea recurentei, recurenta preluând bunurile aflate la acea dată în dotarea autoarei sale, bunuri situate în perimetrul cunoscut sub denumirea „Aeroportul București Băneasa”.

Conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 524/1998, se înființează S.N. A.I., prin reorganizarea R.A. A.I., ca societate comercială pe acțiuni, cu capital integral de stat, care preia activul patrimonial al regiei. În art. 2 din hotărâre, se prevede că bunurile aparținând domeniului privat al statului, aflate în administrarea regiei, trec în proprietatea A.I.B.B., iar bunurile proprietate publică, aflate în administrarea regiei, se concesionează de către Ministerul Transporturilor, către A.I.B.B. Astfel fiind, bunurile proprietate publică și anume, „pistele de decolare, aterizare, căile de rulare și platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea și terenurile pe care sunt amplasate”, prevăzute expres în lista anexă a Legii nr. 213/1998, la pct. 25, nu pot fi incluse și nici nu s-au cuprins în certificatul eliberat A.I.B.B., cum eronat susține recurenta.

Prin art. 1 din H.G. nr. 834/1991, s-a stabilit că „Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort”. Însă, în art. 3 din hotărâre se dispune că „Prevederile art. 1 nu se aplică terenurilor care, în condițiile legii, fac parte din domeniul public”. Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că fiecare societate comercială cu capital integral de stat putea să solicite eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, numai asupra terenurilor din domeniul privat al statului, aflate efectiv în administrarea sa și care îi erau necesare desfășurării activității, conform obiectului său de activitate.

Cum din materialul probator aflat la dosar, rezultă că suprafața de 89.830 mp pretinsă de recurentă, nu se afla în posesia și folosința A.I.B.B., la data eliberării certificatului contestat și nici a autoarei sale, la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990, ci era folosită efectiv de recurentă, respectiv de autoarea acesteia, Curtea reține că nelegal s-a inclus suprafața respectivă, în certificatul în discuție. De aceea, urmează să se anuleze parțial certificatul în ce privește terenul în suprafață de 89.830 mp și va fi obligat Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, să elibereze certificat pentru această suprafață de teren, recurentei. Trebuie avut, însă, în vedere că prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 1F 22 din 19 noiembrie 1999, nu s-a vândut către SC B. SA, decât cota parte de 93,523% din acțiunile SC A.U.

SA București, care formau capitalul social al acesteia, în care nu se cuprindea și contravaloare terenului. Prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 98.830 mp, pentru recurentă, în temeiul Cap. 7 pct. 7.6 din contract, aceasta are dreptul să dobândească proprietatea asupra terenului respectiv, numai după plata contravalorii lui. În ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, asupra căreia recurenta susține că instanța de fond a omis să se pronunțe, Curtea consideră că prin respingerea acțiunii, implicit s-a respins și cererea de suspendare, iar prin admiterea recursului și anularea parțială a certificatului, decizia de față fiind irevocabilă, cererea de suspendare a rămas fără obiect.

Referitor la pretinsul prejudiciu suferit, recurenta nu a menționat cuantumul acestuia și nici nu a făcut dovezi că ar fi suferit vreun prejudiciu, prin emiterea certificatului în discuție. În motivarea recursului, se invocă și faptul că în cuprinsul sentinței nu s-a precizat că a participat la judecata în fond și a pus concluzii și Primăria municipiului București, dar această omisiune se poate îndrepta de către instanța respectivă, la cererea uneia dintre părțile din proces sau din oficiu, în temeiul art. 281 C. proc. civ. Pentru toate considerentele arătate mai sus, reținându-se și că recurenta-reclamantă a făcut dovada că a fost vătămată în drepturile sale, prin certificatul pe care l-a contestat, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, urmează ca în baza dispozițiilor art. 299 și 312 C. proc.

civ., să se admită recursul, în sensul celor menționate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC A.U. SA București împotriva sentinței civile nr. 489 din 10 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, admite în parte acțiunea reclamantei SC A.U. SA București. Anulează parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.09 nr. 0733 din 4 aprilie 2000, emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pentru S.N. A.I. SA, în ce privește terenul în suprafață de 89.830 mp teren. Obligă Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, să emită pentru SC A.U. SA București, certificat de atestare a dreptului de proprietate, pentru suprafața de 89.830 mp teren.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2004.