ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 27 februarie 2007, reclamanta B.S. a chemat în judecată SC C. SA Suceava și M.I., solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 19 februarie 1993. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că deși i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.200 m.p. situat în Suceava, fiindu-i emisă o adeverință în acest sens, iar prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a dispus punerea sa în posesie și obligată autoritatea administrativă abilitată să emită titlul de proprietate, pârâta SC C. SA i-a opus certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 19 februarie 1993 care include și suprafața proprietatea sa.

Prin sentința civilă nr. 90 din 11 iunie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând ca fiind tardiv formulată, cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termen calculat din momentul intabulării certificatului, respectiv 16 martie 2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, recurenta a susținut că Instanța în mod greșit nu a avut în vedere că dreptul său de a acționa în justiție s-a născut abia după pronunțarea sentinței civile nr. 3432 din 13 februarie 2006 prin care Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fost obligată să întocmească documentația în vederea obținerii titlului de proprietate.

Tot greșit, în opinia recurentei Instanța fondului nu a avut în vedere caracterizarea corectă a cererii sale, respectiv aceea de constatare a nulității absolute a certificatului de atestare, acțiunea sa fiind astfel imprescriptibilă. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr. 554/2004 acțiunea prin care se solicită anularea unui act administrativ unilateral se poate formulat în termen de 6 luni, care se socotește după caz, de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat ori de la data expirării termenului legal pentru soluționarea cererii. Pentru motive întemeiate, textul menționat prevede posibilitatea sesizării Instanței de contencios și după expirarea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării sau luării la cunoștință a actului administrativ.

Cum în speță reclamanta este terț în raport cu actul administrativ unilateral contestat conform cu dispozițiile legale menționate, terenul de sesizare a Instanței, este cel prevăzut de alin. (2), respectiv 1 an de la data luării cunoștință, fiind evident că față de ea nu exista obligația de comunicare a actului. Astfel fiind și având în vedere că momentul luării la cunoștință în situația dată este momentul transcrierii certificatului în registrul de transcripțiuni când dreptul real al titularului certificatului a devenit opozabil erga omnes, legal și temeinic Curtea de Apel Suceava a apreciat că acțiunea reclamantei s-a făcut cu depășirea termenului de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că reclamanta a avut reprezentarea, că numai după pronunțarea hotărârii prin care era pusă în posesie, putea să se adreseze Instanței de contencios, este nerelevantă, dispozițiile legale amintite stabilind fără echivoc ca moment al curgerii termenului de 1 an, momentul luării la cunoștință a actului administrativ vătămător. În fine, nici susținerea potrivit căreia acțiunea în constatarea nulității absolute a actului administrativ ar fi imprescriptibilă nu poate fi primită, prin legea contenciosului administrativ nefiind reglementată nici o diferență între acțiunea care invoca nulitatea și cea care invocă nulitatea relativă a actului administrativ. În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.S. împotriva sentinței nr. 90 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.