ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1155/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 56 din 2 aprilie 2007,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC F. SA

Suceava și, totodată, a respins ca nefondată acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantul D.V.S., în contradictoriu cu pârâții SC

F. SA Suceava, M.I.R. și SC F. SA, privind anularea certificatului de atestare

a dreptului de proprietate din 1 iulie 1997, pentru suprafața de 2.317 mp.

În motivarea sentinței se retine

că adeverința de proprietate provizorie de care se prevalează reclamantul nu

face pe deplin dovada dreptului de proprietate a acestuia asupra terenului,

fiind formulată o acțiune pentru obligarea Comisiei Municipale Suceava de

aplicare a Legii nr. 18/1991 la eliberarea titlului de proprietate, dosar ce

este în curs de judecată la Tribunalul Suceava.

De asemenea, se retine că

terenul în cauză a trecut în proprietatea statului în baza H.C.M. nr. 308/1953,

astfel că nu poate face obiectul Legii nr. 18/1991, această lege vizând

terenurile ce au fost cooperativizate; de altfel, pentru același teren,

reclamantul a formulat și o notificare în baza Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește excepția

invocată de pârâtă, privind inadmisiblitatea acțiunii față de împrejurarea că

reclamantul nu este singurul titular al adeverinței de proprietate nr.

13803/1991, Instanța de Fond a stabilit că aceasta este nefondată, deoarece

acțiunea întemeiată pe art. 1 din Legea nr. 554/2004 poate fi formulată de un

singur coindivizar, fiind în beneficiul tuturor celorlalți coindivizari.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamantul D.V.S., susținând că hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, iar Instanța de Fond a interpretat în mod eronat

probatoriul administrat în cauză, nesocotind inclusiv îndrumările cu caracter

obligatoriu din Decizia de cazare nr. 3069/2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în cauză fiind incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304

pct. 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs se susține că motivarea Instanței de Fond în sensul că terenul în

discuție, fiind preluat de stat conform H.C.M. nr. 308/1953, nu ar putea face

obiectul reconstituirii dreptului în temeiul Legii nr. 18/1991, excede

obiectului cauzei, întrucât Instanța nu a fost învestită cu verificarea

legalității reconstituirii dreptului său de proprietate, iar adeverința de

proprietate nu a fost contestată ori invalidată în cadrul procedurii

reglementate de Legea nr. 18/1991. De asemenea, această motivare este și

contrară legii, respectiv dispozițiilor art. 2 alin. (2)

1

și art. 27

alin. (2)

1

din Legea nr. 18/1991.

Recurentul precizează că terenul

în litigiu a fost preluat de stat în temeiul H.C.M. nr. 308/1953, act normativ

ce nu a fost publicat, neexistând un titlu translativ de proprietate în

favoarea statului, preluarea având caracter abuziv, fapt ce atrage incidența

dispozițiilor articolelor anterior menționate.

De asemenea, recurentul arată că

probele administrate au atestat fără dubiu că terenul identic a aparținut

autorilor săi M.S. și M.M. și se regăsesc în certificatul de atestare a

dreptului de proprietate, iar din acest teren o parcelă de 800 m.p., este

înscrisă în titlul de proprietate, diferența fiind evidențiată în adeverința de

proprietate.

În fine, recurentul arată că

certificatul contestat a fost emis nelegal, societățile intimate nefăcând

dovada atribuirii în patrimoniu a terenului respectiv, fiind astfel încălcate

dispozițiile art. l din H.G. nr. 834/1991 și art. 20 alin. (2) din Legea nr.

15/1990.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Prin adeverința de proprietate

emisă de Comisia municipală Suceava în baza Hotărârii nr. 4122/1991 a comisiei

județene, recurentului - reclamant și celorlalți moștenitori ai defunctului M.S.

li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,41 ha, terenul

astfel reconstituit fiind individualizat pe vechiul amplasament prin planul de

situație întocmit de Oficiul de cadastru Suceava la data de 18 iulie 1992;

suprafața reconstituită conform adeverinței menționate include și parcelele

funciare din C.F., care se identifică în parte cu terenul evidențiat în

certificatul de atestare al pârâtei, respectiv pentru suprafața de 2.317 m.p.

În acest sens recurentul a depus

la dosar și Decizia nr. 17/2006 a Tribunalului Suceava, prin care a fost admis

apelul formulat de reclamantul D.V.S. împotriva sentinței civile nr. 1633/2003

a Judecătoriei Suceava, a fost modificată în parte sentința civilă atacată și a

fost recunoscut reclamantului dreptul de proprietate pentru bunurile imobile

înscrise în C.F. a Comisiei cadastrale Suceava; decizia este atacabilă în

recurs.

Înalta Curte constată că, deși

reclamantul, prin actele depuse nu a făcut pe deplin dovada reconstituirii

dreptului său de proprietate pe vechiul amplasament, în conformitate cu Legea

nr. 18/1991, acesta a dovedit totuși interesul său legitim de a obține terenul

pe vechiul amplasament, fapt ce-i conferă calitate procesuală activă potrivit

art. l din Legea nr. 554/1004 a contenciosului administrativ, pentru a solicita

anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în situația în

care acesta ar fi fost nelegal emis.

În acest sens, Instanța de Fond

a reținut în mod greșit că actul administrativ atacat este legal, fiind

respectate dispozițiile Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991 la emiterea

sa.

Astfel, nu a fost invocată și

nici dovedită existența vreunei decizii sau dispoziții administrative de

atribuire a terenului, emisă anterior anului 1990 de către organele competente

ale statului, în favoarea SC F. SA, la dosar existând doar o adresă a Primăriei

municipiului Suceava, prin care această autoritate atestă situația de fapt a

deținerii terenului de către societate la momentul respectiv, fără însă a

indica vreun act prin care terenul a fost repartizat acelei societăți; la

rândul său, SC F. SA nu a depus vreun astfel de act.

În aceste condiții, Înalta Curte

constată că la emiterea certificatului atacat a fost încălcată una din

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 și art. l din

H.G. nr. 834/1991, respectiv aceea ca terenul să se afle în patrimoniul

societății care solicită eliberarea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate și, de asemenea au fost încălcate prevederile exprese ale Normelor

metodologice emise în baza H.G. nr. 834/1991, privind depunerea în cadrul

documentației a titlului în baza căruia terenul este folosit de societatea

comercială, fostă întreprindere de stat, care solicită certificatul.

Pentru neîndeplinirea acestei

condiții legale, Înalta Curte constată că soluția Instanței de Fond de

respingere a acțiunii reclamantului este greșită și, de asemenea, sunt

nefondate considerentele privind nelegalitatea adeverinței de proprietate

deținută de reclamantul - recurent, atâta timp cât acest act nu a fost anulat

în justiție.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a

fi admis, dispunându-se modificarea sentinței atacate în sensul admiterii

acțiunii formulate de reclamantul - recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

D.V.S. împotriva sentinței nr. 56 din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte

sentința atacată în sensul că: anulează certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor, din 01 iulie 1997, emis de M.I.C. în favoarea

SC F. SA Suceava privind suprafața de 2.317 mp.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 martie 2008.