ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 995/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 995/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava sub nr. 6718/86/2008, reclamanta C.I. a chemat în judecată

pârâtele SC C. SA și SC V.C. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună obligarea celor două societăți pârâte la a-i preda

suprafața de 4100 mp, teren situat în municipiul Suceava, cartier Burdujeni, la

locul numit "V.".

În motivarea cererii,

s-a arătat că terenul a fost înscris în Registrul agricol al perioadei 1959 -

1962 pe numele lui M.G.I., tatăl reclamantei, căruia i-a fost emis titlul de

proprietate nr. 538/1994 în baza Legii nr. 18/1991, fiind întocmit și

proces-verbal de punere în posesie.

Ulterior, prin

contractul de donație din 7 noiembrie 1994, încheiat de Notariatul de Stat

Județean Suceava, M.G.I. a donat fiicei sale, respectiv reclamantei C.I.,

suprafața de 4100 mp, în pct. V.

La interval de cinci

luni, respectiv la data de 20 decembrie 1994, s-a eliberat certificatul de

atestare a dreptului de proprietate seria xx nr. aaaa, în favoarea SC A. SA

Suceava, pentru suprafața de 454.305 mp, în această suprafață fiind inclus și

terenul în litigiu.

În felul acesta,

fosta SC A. SA Suceava a devenit proprietara unor terenuri ce aparținuseră unor

persoane fizice, îndreptățite în baza Legii nr. 18/1991 să-și reconstituie

proprietățile pe terenurile preluate abuziv.

Ulterior, prin

lichidatorul societății A., terenurile au fost transmise în proprietate, pe

baza unor contracte de vânzare-cumpărare, la actuale societăți comerciale,

pârâtele din prezenta acțiune.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 480 - 481 C. civ.

Prin Sentința nr.

2701 din 16 decembrie 2011 Tribunalul Suceava a admis acțiunea, în parte, a

obligat pârâta SC V.C. SRL Șcheia să lase în deplină proprietate și liniștită

posesie reclamantei parcela nr. 101, în suprafață de 3248 mp, teren situat la

locul numit "V." în cartier Burdujeni din municipiul Suceava,

identificat conform raportului de expertiză.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, prin titlul de proprietate din 20 iulie

1994 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor Suceava, în baza prevederilor Legii nr. 18/1991, autorului

reclamantei (tatăl) M.G.I, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru

suprafața totală de teren de 2,0265 ha, din care face parte și suprafața

revendicată în cauză, de 4100 mp, situată pe raza Municipiului Suceava, cartier

Burdujeni, la locul numit "V."; că, prin contractul de donație din 07

noiembrie 1994 la fostul Notariat de Stat Suceava, M.G.I, autorul reclamantei

C.I., i-a donat acesteia din urmă, printre altele, și suprafața în cauză.

Potrivit raportului

la expertiză a rezultat că autorul reclamantei a fost pus în posesie pe vechiul

amplasament, conform adeverinței de proprietate din 11 septembrie 1991,

întocmindu-se în acest sens și un proces-verbal de punere în posesie din data

de 30 mai 1994, cu suprafața de 4100 mp teren situat la locul "V."

lângă SA "A." SA Suceava.

Ulterior acestei

date, SC "A." SA Suceava a dobândit dreptul de proprietate asupra

terenului în cauză prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor seria xx nr. aaaa din 20 decembrie 1994, emis de către

Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza art. 20 alin. (2) din Legea

nr. 15/1990.

Prin vânzări

succesive, suprafața de teren de 4100 mp de la locul "V." a ajuns în

proprietatea SC V.C. SRL Șcheia, județul Suceava.

În suplimentul

raportului de expertiză s-a reținut că, fără nicio justificare, pârâtele

folosesc în prezent suprafața de 107,908 mp, deținând un plus de 23,760 mp față

de intabulare, în care se încadrează și suprafața de 3.248 mp din terenul

reclamantei.

Prin urmare, după

analiza modului de dobândire a proprietății asupra terenului în cauză, atât de

către reclamantă cât și de către pârâta SA V.C. SRL Șcheia, s-a apreciat, pe

baza concluziilor raportului de expertiză, că este preferabil titlul

reclamantei.

În consecință, în

baza art. 480 și următoarele C. civ., s-a admis acțiunea în parte și a fost

obligată pârâta SC V.C. SRL Șcheia să lase în deplină proprietate și liniștită

posesie reclamantei parcela nr. 101 în suprafață de 3248 mp teren situat la

locul numit "V." în cartier Burdujeni din municipiul Suceava.

În ceea ce o privește

pe pârâta SC C. SA Suceava, s-a constatat că aceasta a fost proprietara

terenului prin vânzări-cumpărări anterioare succesive, făcute după constituirea

dreptului de proprietate în favoarea SC "A." SA Suceava, că aceasta

nu ocupă nicio suprafață de teren aparținând reclamantei, motiv pentru care a

fost respinsă acțiunea în ceea ce o privește pe aceasta.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâta SC V.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin Decizia civilă

nr. 32 din 1 iunie 2012, Curtea de Apel Suceava a admis apelul și a schimbat în

tot sentința, în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea în revendicare.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit concluziilor rapoartelor de

expertiză întocmite în cauză, terenul revendicat de reclamantă se suprapune în

parte peste terenul deținut de pârâta SC V.C. și că, atât reclamanta, cât și pârâta

invocă titluri de proprietate asupra terenului în litigiu - reclamanta se

prevalează de titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 și

contractul de donație din 7 noiembrie 1994, iar pârâta SC V.C. de contractul de

vânzare-cumpărare din 25 ianuarie 2006 (aceasta a achiziționat terenul în

suprafață de 4.100 mp de la vânzătoarea SC C. SA care, la rândul său, l-a

achiziționat de la SC R.I. SA, teren dobândit de aceasta din urmă de la S.C. A.

SA Botoșani, pe care aceasta îl dobândise de la SC A. SA Suceava, aflată în

procedura falimentului. Pentru SC A. SA Suceava dreptul de proprietate a fost

stabilit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 20

decembrie 1994).

Față de aceste

elemente, s-a apreciat că, potrivit practicii și literaturii de specialitate se

impune compararea titlurilor părților asupra suprafeței de teren ce se

suprapune dar că, anterior comparării de titluri, este necesar să se dea

dezlegare apărării pârâtei SC V.C. SRL referitoare la aplicabilitatea art. 520

C. proc. civ.

În acest sens, s-a

reținut că, potrivit art. 520 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de

evicțiune, totală sau parțială, privind imobilul adjudecat este stinsă, dacă

imobilul adjudecat era înscris în cartea funciară și dacă, de la data înregistrării

cererii de înscriere formulată de dobânditorul anterior al dreptului înscris în

folosul terțului adjudecător, au trecut cel puțin 3 ani"; conform alin.

(2): "pentru imobilele înscrise pentru prima dată în cartea funciară în

temeiul actului de adjudecare, cererea de evicțiune se va prescrie în termen de

3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară".

Instanța de apel a

constatat că suprafața de 4100 mp, cumpărată de pârâta SC V.C. SRL, face parte

din parcela 3A de 21.942 mp teren arabil înscris în CF nr. zzzz N Burdujeni în

favoarea SC A. SA Suceava prin încheierea CF nr. qqq/2002 .

Potrivit cuprinsului

contractului de vânzare-cumpărare din 18 februarie 2002, acest teren a fost

dobândit de SC A. SA Botoșani prin procesul-verbal de licitație din data de 07

iunie 2000 și a încheierii din 26 februarie 2001 din Dosarul nr. 666/2000 al

Tribunalului Suceava. Conform Încheierii nr. 1162 din 07 martie 2002 a

Judecătoriei Suceava - Biroul de Carte Funciară acest act de adjudecare,

materializat în contractul de vânzare-cumpărare menționat, a fost înscris în CF

nr. zzzz N Burdujeni la 7 martie 2002.

Faptul că

adjudecatara SC A. SA Botoșani a înstrăinat, prin contractul de

vânzare-cumpărare din 19 februarie 2002, suprafața de teren către R.I.  SA,

care la rândul său, a înstrăinat către SC C. SA (contractul de

vânzare-cumpărare din 23 februarie 2004), iar aceasta către SC V.C. (potrivit

contractului de vânzare-cumpărare din 25 ianuarie 2006) nu are relevanță asupra

datei de la care începe să curgă termenul de 3 ani reglementat de art. 520 din

C. proc. civ., întrucât vânzătorul vinde cumpărătorului toate drepturile ce

decurg din dobândirea dreptului de proprietate prin licitație publică, inclusiv

dreptul de a se apăra împotriva oricărei cereri de evicțiune prin invocarea

normei speciale înscrise în art. 520 alin. (1) C. proc. civ.

Cum acțiunea

reclamantei a fost înregistrată pe rolul instanței la 22 septembrie 2008,

cererea reprezentând o solicitare de evicțiune parțială îndreptată împotriva

pârâtei SC V.C. SRL, iar actul de adjudecare al acestei suprafețe de către SC

A. Botoșani SA de la SC A. SA Suceava a fost înscris în CF nr. zzzz N Burdujeni

la 07 martie 2002, rezultă că acțiunea reclamantei este stinsă.

Aceasta, întrucât

dispozițiile art. 520 C. proc. civ. își găsesc rațiunea în împrejurarea că

sistemul de publicitate imobiliară, așa cum este el consacrat de Legea nr.

7/1996, are la bază, printre principiile legalității, publicității absolute și

integrale, oficialității, priorității și relativității și principiul forței

probante a înscrierii, potrivit căruia cel ce dobândește cu bună-credință și cu

titlu oneros, un drept real înscris în cartea funciară, bazându-se pe cuprinsul

cărții funciare nu va putea fi evins. Chiar dacă înscrierea în cartea funciară

nu are un efect constitutiv de drepturi, ci doar un efect de opozabilitate a

drepturilor dobândite legal (în speță, printr-un contract de

vânzare-cumpărare), scopul înscrierii drepturilor în cartea funciară este de

opozabilitate și de informare a terților.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamanta, care a arătat următoarele:

- Potrivit ultimului

supliment la raportul de expertiză, a rezultat că nu există la O.C.P.I. Suceava

"protocoalele de trecere a dreptului de proprietate la SC A. Suceava și că

SC V.C. deține o suprafață suplimentară de 2,37 ha față de suprafața

intabulată".

- Instanța de apel a

reținut că este aplicabil art. 520 C. proc. civ. și, pe cale de consecință,

acțiunea în revendicare imobiliară, considerată ca o cerere de evicțiune

parțială, este stinsă, deoarece a fost promovată dincolo de termenul de

prescripție de 3 ani.

În măsura în care

această excepție trebuie considerată incidență, ea nu este întemeiată și

termenul de promovare a acțiunii în revendicare nu poate fi apreciat împlinit,

având în vedere că la data de 1 octombrie 2002, reclamanta a solicitat, în

contradictoriu cu Comisia județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de

proprietate și SC A. SA Suceava, anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate (din 20 decembrie 1994), în sensul excluderii

suprafeței de 4100 m.p., iar prin Sentința civilă nr. 62 din 9 aprilie 2003 a

Curții de Apel Suceava acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Ulterior, la 01

februarie 2006, reclamanta a promovat o acțiune posesorie, pronunțându-se în

cauză Sentința civilă nr. 3256/2007 a Judecătoriei Suceava și Sentința civilă

nr. 2131/2008 a Tribunalului Suceava.

Așadar, cele două

acțiuni au întrerupt cursul prescripției extinctive, iar promovarea prezentei

acțiuni în revendicare la data de 22 septembrie 2008, este în termen.

- În ce privește

fondul cauzei, acțiunea în revendicare este dovedită, pretenția de restituire a

terenului fiind întemeiată pe o serie de înscrisuri depuse la dosar (adeverința

emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, titlul de proprietate emis pe

numele lui M.G.I., mențiunile din registrul agricol, procesul-verbal de punere

în posesie, contractul de donație, adrese emise de primărie).

În schimb, pârâta SC

V.C. SRL s-a întemeiat pe un certificat de atestare a dreptului de proprietate

care a fost emis ulterior eliberării titlului pe numele autorului reclamantei.

De asemenea,

rapoartele de expertiză efectuate în cauză au evidențiat faptul că societatea

folosește o suprafață de teren mai mare decât cea cu care este intabulată.

Intimatele-pârâte SC

C. SA și SC V.C. SRL au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea

recursului, cu motivarea, de esență, că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 520 C. proc. civ.

Totodată, prin întâmpinarea

depusă de SC V.C. SRL, s-a invocat nulitatea recursului, arătându-se că acesta

nu este motivat în drept și că niciuna din criticile formulate nu permite

încadrarea în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Analizând aspectele

deduse judecății, Înalta Curte constată următoarele:

- Astfel cum în mod

corect se arată în întâmpinarea formulată de către intimata-pârâtă SC V.C. SRL,

cererii de recurs a reclamantei îi lipsește fundamentul în drept, iar

majoritatea criticilor vizează aspecte de probatoriu și de stabilire a

situațiilor de fapt, excedând limitelor judecății în recurs, întrucât tind la

devoluarea fondului.

- Singura critică

formulată, care permite un control de legalitate (și, în condițiile art. 306

alin. (3) C. proc. civ., încadrarea acesteia în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.), este cea referitoare la neîmplinirea cursului prescripției

extinctive, întrucât reclamanta a promovat anterior acțiunii în revendicare,

alte două acțiuni în justiție - una posesorie, cealaltă vizând anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Această critică are

însă caracter nefondat.

Astfel, instanța de

apel a reținut în mod corect că în cauză este incident art. 520 C. proc. civ.,

text de lege potrivit căruia orice acțiune în evicțiune totală sau parțială

(căreia îi este asimilată și acțiunea în revendicare prin care se tinde la

deposedare, la evingere) privind un imobil adjudecat este stinsă prin

neintroducerea ei înăuntrul unui termen de 3 ani de la data înscrierii actului

de adjudecare în cartea funciară.

Aceasta, întrucât

contractul de vânzare-cumpărare al primului autor, din seria transmisiunilor

succesive care au avut loc cu privire la imobil, s-a încheiat prin lichidator

și în baza procesului-verbal de licitație din 7 iunie 2000, a încheierii emise

de Tribunalul Suceava, secția comercială la 26 februarie 2001 și a notificării

nr. 666/2000 emisă de Tribunalul Suceava - Judecătorul Sindic (contractul de

vânzare-cumpărare din 18 februarie 2002 între SC A. SA Suceava și SC A. SA

Botoșani).

Or, potrivit art. 114

alin. (2) din Legea nr. 64/1995 (forma în vigoare la data încheierii

contractului), lichidarea bunurilor din averea debitorului se făcea de

lichidator sub controlul judecătorului-sindic și ele puteau fi vândute în bloc

sau individual prin licitație publică (situație în care se întocmea act de

adjudecare) sau, dacă nu era posibil prin licitație, vânzarea se făcea prin

negociere directă.

Aceasta este situația

din speță, unde vânzarea s-a realizat prin lichidator, în baza unui proces-verbal

de licitație autorizat de către judecătorul-sindic și, întrucât a avut loc

negocierea directă, s-a întocmit un contract de vânzare-cumpărare asimilat

actului de adjudecare, întrucât vine să finalizeze procedura executării silite

(prin lichidarea bunurilor din averea debitorului).

Cum contractul de

vânzare-cumpărare din 18 februarie 2002 a fost înscris în cartea funciară la 7

martie 2002, acesta este momentul, potrivit art. 520 alin. (2) C. proc. civ.

(întrucât anterior dreptul nu fusese înscris în cartea funciară) de la care

începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani pentru paralizarea oricărei

acțiuni în evingere privitoare la bun.

Pretinzând că ar fi

avut loc o întrerupere a cursului prescripției extinctive, recurenta-reclamantă

face referire la două acțiuni anterioare - una privind nulitatea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate emis pe numele SC A. Suceava SA, iar

cealaltă, o acțiune posesorie.

Cu privire la

pretinsele impedimente în împlinirea cursului prescripției, se constată că

cererea vizând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a

fost respinsă ca inadmisibilă (pentru neurmarea procedurii prealabile), conform

Sentinței civile nr. 52/2003 a Curții de Apel Suceava.

De asemenea, în ce

privește acțiunea posesorie, într-o primă fază aceasta a fost respinsă

(Sentința civilă nr. 3256/2007 a Judecătoriei Suceava), pentru ca, ulterior,

aceasta să fie casată și reținută cauza pentru soluționare în fond de către

tribunal (Decizia civilă nr. 43/2008 a Tribunalului Suceava), care apoi a luat

act de renunțarea reclamantei la judecată (conform Sentinței civile nr.

2131/2008 a Tribunalului Suceava).

Or, potrivit art. 16

alin. (2) C. proc. civ., aplicabil illo tempore, prescripția nu este întreruptă

"dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în

judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă

cel care a făcut-o a renunțat la ea".

Așadar, cele două

cereri de chemare în judecată nu valorează efect întreruptiv al cursului

prescripției, față de modalitatea de soluționare a lor și fată de dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.

În consecință,

instanța de apel a constatat în mod corect că termenul de 3 ani a început să

curgă la 7 martie 2002, așa încât promovarea acțiunii la 23 septembrie 2008,

situează demersul reclamantei peste termenul înăuntrul căruia își putea

valorifica dreptul.

Ca atare, s-a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 520 alin. (2) C. proc. civ., așa încât

critica formulată are caracter nefondat, recursul urmând să fie respins în

consecință.

Toate celelalte

aspecte deduse judecății, privind mijloacele de probă administrate, evaluarea

probatoriului, fondul cauzei sunt, așa cum s-a menționat, neîncadrabile în

dispozițiile art 304 C. proc. civ. și nesusceptibile de analiză în recurs, ele

tinzând la devoluarea fondului, cu ignorarea exigențelor procedurale ale căii

extraordinare de atac a recursului, care permit doar un control de legalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva Deciziei nr. 32 din 1

iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat

de GGC - NN