ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 777/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 29, pronunțată la data de 9 februarie 2004, în dosarul nr. 23/C+C/2004,

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins ca prematur introdusă, acțiunea formulată de reclamanta SC F. SA Brăila,

în contradictoriu cu SC C. SA Tulcea și Ministerul Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut că societatea comercială reclamantă a cerut să se constate

nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor, seria M.10 nr. 0352 din 9 mai 1995, emis de ministerul

pârât, în favoarea SC C. SA Tulcea.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că ministerul a inclus în certificat, terenuri pe care le deține în

indiviziune cu societatea comercială pârâtă, precum și suprafețe pe care le

deține în exclusivitate.

Luând act de excepția invocată de

către ministerul pârât, instanța de fond a constatat că reclamanta nu s-a adresat

cu plângere, autorității emitente a actului administrativ atacat, încălcând

prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 și a respins acțiunea, ca

prematur introdusă.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, susținând, în

esență, că instanța de fond a dat o hotărâre nelegală, încălcarea prevederilor art.

5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ și

neîndeplinirea procedurii prealabile făcând acțiunea inadmisibilă, iar nu

prematur introdusă.

Recursul este întemeiat.

În cauză este necontestat că actul

administrativ atacat a fost emis la data de 9 mai 1995, de către ministerul de

resort, în favoarea intimatei-pârâte, beneficiară a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.10 nr. 0352.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr.

29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă,

înainte de a cere instanței, anularea actului, cel care se consideră vătămat,

se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data

când i s-a comunicat actul administrativ, autorității emitente, care este

obligată să rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la aceasta.

În conformitate cu alin. (2) din art.

5, în cazul când cel care se consideră vătămat, nu este mulțumit de soluția

dată reclamației sale, el poate sesiza instanța competentă, în termen de 30 de

zile de la comunicarea soluției.

Deși instanța de fond a reținut că

din actele dosarului nu rezultă că societatea comercială reclamantă s-ar fi

adresat autorității emitente în procedura prealabilă fazei procesuale

contencioase, a respins acțiunea, ca fiind prematur introdusă, ca și când

reclamanta ar fi formulat acțiunea mai înainte de a primi răspunsul de la

autoritatea emitentă și mai înainte de expirarea termenului de 30 de zile pe

care aceasta îl avea pentru soluționarea reclamației administrative.

Având în vedere că realizarea procedurii prealabile a

recursului grațios la autoritatea emitentă este o procedură obligatorie și o

condiție de admisibilitate a acțiunii la instanța de contencios administrativ,

soluția adoptată în cauză este nelegală, recursul fiind întemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței nr.

29 din 9 februarie 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea SC F. SA Brăila, ca inadmisibilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2005.