ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 200/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 22 din 31

ianuarie 2005 a Tribunalului Satu Mare s-a luat act de renunțare la judecată a

cererii reconvenționale formulată de pârâta SC M. SA cu sediul în Satu Mare și

de renunțarea la susținerea acesteia excepției lipsei de competență materială a

instanței în soluționarea cauzei; s-a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei S.I.F. B.C. cu sediul în Arad și s-a respins ca

rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei de

ordin unu în acțiunea reconvențională.

S-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei C.N.V.M. cu sediul în București și s-a respins

excepția tardivității introducerii în cauză a acestei pârâte, ca rămasă fără

obiect.

S-a respins excepția tardivității

promovării cererii reconvenționale de către pârâta de ordinul unu, ca rămasă

fără obiect; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei de

ordin 3 A.V.A.S. cu sediul în București.

Prin aceeași sentință s-a admis

acțiunea principală formulată de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva

pârâtei SC M. SA Satu Mare și s-a dispus anularea hotărârii A.G.A. din 24

ianuarie 1999 și pârâta a fost obligată la 103.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 20 din 31 mai 2005 a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC M. SA împotriva sentinței

tribunalului.

S-a reținut în considerentele

deciziei că reclamanta are calitate procesuală activă întrucât este acționar la

SC M. SA Satu Mare. Că în mod corect instanța de fond a stabilit că A.V.A.S. nu

are calitate procesuală pasivă deoarece aceasta a fost introdusă în cauză numai

prin cererea reconvențională a pârâtei la care aceasta a renunțat ulterior.

Instanța a făcut o corectă aplicare

a prevederilor art. 117 din legea nr. 31/1990, în sensul că hotărârea A.G.A.

din 24 ianuarie 1999 este lovită de nulitate absolută întrucât nu a fost

publicată în M. Of.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC

M. SA cu sediul în Satu Mare a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și

10 C. proc. civ. și a solicitat casarea ambelor hotărâri, admiterea excepției

lipsei calității procesuale a reclamantei, respingerea excepției lipsei

calității procesuale pasive a A.V.A.S., iar pe fond respingerea acțiunii

principale privind anularea hotărârii A.G.A. din 24 ianuarie 1999.

Prin întâmpinare intimata-reclamantă

S.I.F. B.C. SA și intimata-pârâtă A.V.A.S. au solicitat respingerea recursului

cu motivarea că ambele instanțe au apreciat în mod corect că încălcarea

dispozițiilor art. 117 alin. (3) din legea nr. 31/1990 duce la nulitatea

absolută a hotărârii A.G.A. din 24 ianuarie 1999.

A invocat recurenta că decizia

instanței de apel este nelegală întrucât greșit s-a apreciat că neîndeplinirea

formalităților de convocare a hotărârii A.G.A. prin publicarea în M. Of. atrage

nulitatea absolută a acesteia.

S-a susținut că în speță nu operează

nulitatea absolută ci cel mult nulitatea relativă. Că legiuitorul a înțeles să

sancționeze hotărârile contrare legii sau actului constitutiv (privind

chestiuni de fond) doar cu nulitatea relativă în condițiile art. 131 din legea nr.

31/1990 și nu se poate ca pentru nerespectarea unor prevederi formale privind

convocarea A.G.A. în M. Of. sancțiunea să fie mai aspră.

Nu se poate reține nici nulitatea

relativă a hotărârii A.G.A. deoarece, lipsa convocării a fost acoperită prin

prezența efectivă a acționarilor la a doua convocare din 24 ianuarie 1999.

(prima a fost la 23 ianuarie 1999) și când s-a adoptat hotărârea cu votul

reprezentând 44,54 % din capitalul social, respectiv mai mult decât 1/3 din

capitalul social cât este prevăzut de art. 115 alin. (1) din legea nr. 31/1990.

Critica nu este întemeiată.

Convocarea A.G.A. din 24 ianuarie

1999 nu a fost făcută în condițiile prevăzute de art. 117 alin. (3) din legea nr.

31/1990 privind societățile comerciale, și anume convocarea nu a fost publicată

în M. Of.

În mod corect instanța de apel a

reținut că prin nerespectarea acestor prevederi legale, au fost încălcate norme

cu caracter imperativ care atrag nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 24

ianuarie 1999.

Atunci când legiuitorul a înțeles să

deroge de la aceste dispoziții referitoare la modalitatea de convocare a

prevăzut în mod expres (art. 117 alin. (4) și (5) din legea nr. 31/1990).

Afirmația recurentei că încălcarea

acestor dispoziții ar atrage nulitatea relativă sau că lipsa convocării în M.

Of. a fost acoperită cu prezența efectivă a acționarilor la cea de-a doua

convocare din 24 ianuarie 1999, va fi înlăturată întrucât nu are temei legal.

A susținut recurenta că decizia

instanței de apel este nelegală și pentru că nu s-au mai examinat celelalte

motive de apel și s-a apreciat că aceasta nu se mai justifică pentru că

hotărârea este contrară legii.

În mod eronat instanța de fond a

reținut aplicarea dispozițiilor art. 153 din legea nr. 31/1990 și a stabilit

contrar probelor administrate că a avut loc o pierdere a jumătate din capitalul

social.

A invocat recurenta că prin

hotărârea A.G.A. a SC M. SA din 6 ianuarie 1998 s-a majorat capitalul social de

la 11.075.000 lei la 315.280.000 lei pe baza unei expertize tehnice cu

încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din O.M.F. nr. 2242/1997 care prevede

că ultima reevaluare s-a făcut în baza H.G. nr. 500/1994 și că orice altă

reevaluare poate avea loc pe bază de acte normative.

Hotărârea A.G.A. din 24 ianuarie

1999 a fost adoptată tocmai pentru a reintra în legalitate și a rectifica

valoarea capitalului social majorat anterior fără o bază legală.

S-a susținut că intimata-reclamantă

S.I.F. B.C. a avut rolul conferit de lege numai până la finalizarea

privatizării.

Contrar înscrisurilor din registrul comerțului,

capitalul social al SC M. SA aparține în procent de 60 % celor 12 persoane care

au subscris certificatele de proprietate, iar 40 % G.L.J.M. iar pe rolul

instanțelor judecătorești exista numeroase litigii între aceste societăți.

Aceste critici privind reducerea

capitalul social, reconstituirea acestuia sau natura capitalului social al SC M.

SA, în mod corect nu au mai fost examinate de instanța de apel, având în vedere

că hotărârea A.G.A. din 24 ianuarie 1999 a fost adoptată cu încălcarea unor

dispoziții legale cu caracter imperativ ce au dus la nulitatea hotărârii.

Susținerea recurentei că în mod

nelegal instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale active

a reclamantei S.I.F. B.C., întrucât pachetul de acțiuni deținute de fostul F.P.S.

și S.I.F. la SC M. SA Satu Mare a fost transmis la 22 septembrie 1997 cu titlu

gratuit unui număr de 12 persoane fizice prin subscrierea certificatelor de

proprietate, va fi înlăturată întrucât nu are suport probator.

Astfel reclamanta are calitatea de

acționar la SC M. SA potrivit certificatului constatator din 31 decembrie 2004

eliberat de registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

În ultimul motiv de recurs, s-a

invocat că instanța în mod nelegal a apreciat că A.V.A.S. nu are calitate

procesuală pasivă, deoarece în conformitate cu H.G. nr. 1174 din 13 noiembrie

1996 și N.M. aprobate prin H.G. nr. 12 din 29 ianuarie 1997, competența de a

regulariza și certifica capitalul social deținut de F.P.S. și S.I.F. o avea

numai fostul F.P.S. și deci acesta are calitate să decidă dacă diminuarea

capitalului social este legală.

Nici această critică nu este

fondată, cât timp A.V.A.S. a fost chemat în judecată prin cererea

reconvențională formulată de pârâta-recurentă la care a renunțat la data de 19

aprilie 2004.

În mod corect instanța de apel a

reținut că A.V.A.S. nu putea fi introdus în cauză din oficiu, deoarece s-ar fi

încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil.

Pentru toate aceste considerente,

urmează a constata că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea

corectă a legii și potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se

va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC M. SA Satu Mare, împotriva deciziei nr. 20/ C din 31 mai 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 20 ianuarie 2006.