ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1880/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 333/ COM din 13 februarie 2007, Tribunalul Bihor a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților D.V. și R.C. A respins acțiunea formulată de reclamanta SC I. SA în contradictoriu cu pârâții SC S. SA, R.C., C.T., C.G., P.C. și D.V . A fost obligată reclamanta să plătească pârâților R.C., C.T., C.G., P.C. și D.V. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților R. C. și D.V., instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă), precum și între pârât și cel obligat in același raport juridic (calitate procesuală pasivă). În speță, având în vedere susținerea reclamantei din petitul acțiunii că mandatul de administrator al pârâților nu a fost prelungit în condițiile legii, după data de 30 martie 2005, precum și faptul că din certificatul constatator emis de O.R.C.

Bihor la data de 04 aprilie 2006 rezultă că aceștia figurează având această calitate, instanța a respins ca neîntemeiată excepția. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că, reclamanta SC I. SA, cu sediul în Oradea, este acționar la SC S.I. SA cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 47 %. La data de 30 martie 2001 a avut loc Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor SC S.I. SA, în cadrul căreia acționarii au hotărât, prin vot secret, prelungirea cu încă 4 ani a mandatului actualului Consiliu de Administrație, în următoarea componență: C.T., P.C., D.V., C.G. și R.C. Hotărârea A.G.A. din 30 martie 2001 a fost publicată (M. Of. nr. 837/26.04.2001) și înscrisă în registrul comerțului aflat la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Bihor. Conform hotărârii menționate anterior, mandatul membrilor Consiliului de Administrație urma să înceteze la data de 30 martie 2005. Ulterior, la data de 23 mai 2005, a avut loc Adunarea Generală Ordinată a Acționarilor SC S.I. SA, cu ordinea de zi publicată în ziarul Crișana din 26 aprilie 2005, la care au participat majoritatea acționarilor, reprezentând 99,17 % din capitalul social. Reclamanta a participat la această adunare a acționarilor prin ing. M.V., în baza mandatului special de reprezentare nr. 748 din 23 mai 2005, P.V.M. și S.V.C., cu mandatele de participare 749 și 750 din 23 mai 2005 și a votat „pentru” alegerea ca membri în Consiliul de Administrație a pârâților C.T., P.C., C.G.

și D.V., validați cu 99,74 % din totalul voturilor exprimate, conform celor menționate în procesul verbal al ședinței A.G.A. din 23 mai 2005. Tot în cadrul A.G.A. din 23 mai 2005, a fost ales în Consiliul de Administrație și numitul R.P. În privința mandatului de administrator al pârâtului R.C., acesta a expirat la data numirii noului Consiliu de Administrație. De asemenea, la data de 28 aprilie 2006, pârâtul D.V. și-a dat demisia din Consiliul de Administrație, locul său rămânând vacant. Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 a fost publicată în M. Of. și înscrisă în registrul comerțului, așa cum rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C. Bihor. În ce privește perioada cuprinsă între 30 martie 2005 și 23 mai 2005, așa cum rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C.

Bihor și depus de reclamantă în probațiune, a rezultat că pârâții figurează ca făcând parte din Consiliul de Administrație al SC S. SA cu mandat până în anul 2008. Această neregularitate a fost practic înlăturată prin Hotărârea A.G.A. ordinară din 23 mai 2005, astfel cum s-a reținut mai sus. Față de cele reținute, instanța a respins, ca nefondată, cererea reclamantei și fiind în culpă procesuală, a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâților persoane fizice suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța depusă la dosar. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC I. SA Oradea, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, respectiv să se dispună constatarea inexistenței dreptului pârâților R.C., C.T., C.G., P.C.

și D.V. de a exercita în fapt mandatul de administratori ai pârâtei SC S.I. SA, din data de 30 martie 2005. În motivarea apelului arată că, sentința apelată reține greșit situația de fapt, în contra probelor evidente și ignoră nejustificat apărările reclamantei, în legătură cu Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 invocată de pârâți în apărare. Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 nu reprezintă temei juridic valabil al mandatului de administratori ai pârâților, persoane fizice. Prima instanță a reținut că Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 a fost publicată în M. Of. și înscrisă în registrul comerțului așa cum rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C. Bihor . În realitate Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 nu a fost niciodată menționată în Registrul Comerțului și nici publicată în M. Of.

al României, partea a IV-a; prin aceasta Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 este lipsită de forță executorie conform art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990. Contrar celor reținute de prima instanță, lipsa menționării actului în Registrul Comerțului rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C. pentru SC S.I. SA din 18 septembrie 2006 depus de pârâtă la dosar. Prin conduita reprezentanților S. de a nu îndeplini formalitățile legale prevăzute de art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 este sancționată conform art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 respectiv a fost lipsită de forță executorie, lipsită de aptitudinea de a produce efectul juridic al numirii Consiliului de Administrație al S. Pentru acest considerent Hotărârea A.G.A.

din 23 mai 2005 invocată de pârâți în apărare, urmează să nu fie avută în vedere de instanță la soluționarea cauzei. Alte aspecte reținute greșit de prima instanță în considerentele sentinței sunt: Deși, pârâta S. a depus la dosar trei mandate de reprezentare a apelantei în A.G.A. S. din 23 mai 2005 pentru domnii M.V., P.V.M. și S.V.C., în realitate ultimii doi, în mod abuziv, nu au fost primiți de către reprezentanții S. în ședința A.G.A. din 23 mai 2005, deși aveau mandate de reprezentare, unde la „participanți” apelanta este reprezentată numai prin M.V. Acesta a votat „pentru” un consiliu de administrație care să includă doi candidați propuși din partea SC I. A în funcția de administrator în persoana domnilor M.V.

și P.M., nu pentru consiliul de administrație în componența validată prin votul acționarului majoritar SC M.T. Nici reprezentanții S. nu au ținut cont de efectele Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005. Pe de o parte, potrivit Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005, dl. R.C. a fost înlocuit în Consiliul de Administrație al S. de dl. R.P. Pe de altă parte însă, abia în 2006, prin Hotărârea A.G.E.A. S. din 13 iunie 2006 se aprobă: „validarea d-lui H.I. ca administrator definitiv al societății în locul d-lui R.C.” și nu în locul d-lui R.P., administrator, potrivit Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005. Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005, este sancționată conform art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, respectiv este lipsită de forță executorie, nu poate fi avută de în vedere de instanță,la soluționarea prezentei cauze, ca atare instanța urmează să constate inexistenta, din data de 30 martie 2005 a dreptului pârâților R.C., C.T., C.G., P.C.

și D.V. de a exercita în fapt mandatul de administratori ai pârâtei SC S.I. SA. Pârâții, persoane fizice, în prezent toți menționați ca administratori la Registrul Comerțului cu mandat până în 2008, au primit mandatul de administratori prin Hotărârea A.G.A. din data de 30 martie 2001, urmând să expire la data de 30 martie 2005, sub rezerva prelungirii sale efectuate în conformitate cu legea. La data de 30 ianuarie 2004, reprezentantul S. a depus încă o dată la Registrul Comerțului aceeași Hotărâre A.G.A. din 2001, prin care a solicitat prelungirea cu încă 4 ani a mandatului administratorilor (2004 - 2008). Ulterior, la data de 11 aprilie 2004, s-a întocmit și un Act Adițional la Contractul de Societate al S. semnat numai de către R.C.

și Consilierul Juridic R.I. prin care „se modifică contractul de societate în sensul prelungirii cu 4 ani a mandatului de administrator al pârâților, persoane fizice pe baza Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din data de 30 martie 2001. (M. Of. nr. 837/26.042001)”. Cererea de înscriere a mențiunilor la Registrul Comerțului în temeiul acestui act adițional a fost admisă. Mandatul de administrator al pârâților, persoane fizice, a încetat, la data de 30 martie 2005, fără să fie prelungit în conformitate cu dispozițiile legale.

În speță, nu s-a adoptat, anterior expirării mandatului de administrator, la 30 martie 2005 nici o altă Hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor S. care să aprobe prelungirea mandatului după 30 martie 2005. A fost încălcat flagrant art. 137 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prin menționarea la Registrul Comerțului a aceleași hotărâri din 2001, însă în anul 2004 și cu solicitarea de a se dispune prelungirea, raportată la momentul cererii din 2004. Actul adițional din data de 11 aprilie 2004 încheiat „pe baza Hotărârii Generale a Acționarilor din data de 30 martie 2001 ( M. Of. nr. 837/26.04.2001)” nu poate acoperi lipsa hotărârii A.G.A. cerute de lege pentru numirea administratorilor, atât față de prevederile exprese ale art. 137 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cât și din motivul că este un act adoptat, nu de acționarii S., ci de două persoane, R.C.

și R.I. Menționarea acestui act adițional în Registrul Comerțului nu acoperă inexistența voinței sociale de numire a administratorilor, vădită prin lipsa unei hotărâri a adunării acționarilor, anterior expirării mandatului de administrator în 30 martie 2005 conform Hotărârii A.G.A. din 30 martie 2001. În drept, a invocat art. 282 și următoarele, art. 720 1 – art. 720 10 C. proc. civ. Prin „Notele de ședință” depuse la dara de 11 septembrie 2007 intimații au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, menținerea în întregime ca legală și temeinică a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată. Din punct de vedere procedural arată că legalitatea și temeinicia hotărârii atacate urmează a fi apreciată raportat exclusiv la obiectul cererii de chemare în judecată, a motivării în fapt și în drept a acesteia.

Prin acțiunea principală, reclamanta apelantă a solicitat constatarea inexistenței dreptului pârâților de rândul 3-6 de a exercita mandatul de administratori au SC S. SA pe considerentul „încetării acestei calități la data de 30 martie 2005, fără să fie prelungit în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv lipsa adunării generale a acționarilor, care să aprobe prelungirea mandatului lor după momentul menționat”. Contrar celor susținute, s-a dovedit, însă, că la data de 23 mai 2005, a avut loc o adunare generală a acționarilor care, printre alte obiective ale ordinii de zi, l-a avut și pe acela de „alegerea consiliului de administrație și a comisiei de cenzori”. Reclamanta apelantă a participat la această adunare și implicit la alegerea consiliului de administrație, prin intermediul reprezentanților ei: ing.

M.V., în baza mandatului de reprezentare special nr. 74 din 23 mai 2005, P.V.M. - mandat 743 din 23 mai 205 și C. S.V. - mandat 750 din 23 mai 2005, aceștia votând pentru alegerea membrilor consiliului, doi dintre ei înscriindu-se pe altă listă de candidați (M.V. și P.M.), fără a întruni majoritatea necesară pentru a fi validați în calitate de administrator. Referitor la această adunare generală și a hotărârii existente, reclamanta nu și-a exprimat poziția până la închiderea fazei probatorii și acordarea cuvântului pe fond (respectiv al nevalabilității, inopozabilității ori lipsei caracterului ei executoriu ). În continuare și-a menținut poziția inițială prin concluziile sale scrise invocând pentru prima dată faptul că, această hotărâre nefiind operată la O.R.C., ar fi lipsită de caracter executoriu.

Asemenea argumentații, fiind ulterioare închiderii fazei probatorii și nediscutate în contradictoriu cu celelalte părți litigante, nu puteau fi luate în considerare. În concluzie, mandatul actualilor membri ai consiliului de administrație, fiind rezultatul confirmării sale de către A.G.A. din data de 23 mai 2005 la care și apelanta a participat, argumentele acesteia cuprinse în acțiunea principală, se dovedesc lipsite de orice fundament. Conform art. 294 C. proc. civ., în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. Obiectul cererii de chemare în judecată implică nu numai petitul propriu - zis, dar și motivarea în fapt și în drept a acțiunii.

în cuprinsul motivelor de apel reclamanta susține că: 1. Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 este lipsită de forță executorie conform art. 135 alin. (5) din Legea nr. 31/1990; 2. nici reprezentanții S. nu au ținut cont de efectele acestei hotărâri „ca urmare a înlocuirii d-lui R.C. cu dl. R.P.” și ulterior „validarea d-lui H.I. ca administrator definitiv al societății în locul d-lui R.C. și nu în locul d-lui R.P. Prin urmare, contrar celor susținute la instanța de fond și a cadrului procesual cu care aceasta a fost investită, în apel reclamanta contestă caracterul executoriu al hotărârii A.G.A. de alegerea administratorilor, ceea ce, din punct de vedere procesual, are caracterul unei cereri noi care nu poate fi luată în considerare.

Cât privește reluarea argumentelor invocate inițial: inexistența unei hotărâri generale a acționarilor adoptată anterior datei de 30 martie 2005, faptul că” nu s-a adoptat o nouă hotărâre A.G.A. față de Hotărârea din 2001” susținerile apelantei au fost infirmate de existența hotărârii A.G.A. din data de 23 mai 2005. Pe de altă parte, trebuie făcută o distincție netă între: - inexistența unei Hotărâri A.G.A. și existența unei Hotărâri A.G.A. doar neoperată la O.R.C. Neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 131 din Legea nr. 31/1990 nu echivalează cu inexistenta unei asemenea hotărâri. Ea există și este pe deplin valabilă, mai mult chiar dă naștere la anumite obligații în sarcina acționarilor.

Astfel, conform libertațiunii juridice „lipsa caracterului executoriu al hotărârii adunării generale nu înseamnă însă că aceasta nu este valabilă „.. până la data la care hotărârea adunării generale este anulată conform art. 132, aceasta este prezumată ca valabilă. Lipsa caracterului executoriu al hotărârii adunării generale nu înseamnă însă că aceasta nu produce unele efecte juridice față de acționari și față de terți”. Apelanta nu a contestat obligativitatea acestei hotărâri. În altă ordine de idei, instanța de fond a respins în mod justificat susținerile referitoare la eventuala neregularitate a acesteia.

De asemenea, arată că își mențin poziția exprimată prin întâmpinare, referitor la lipsa legitimității procesuale pasive a intimatului D.V., odată cu înaintarea demisiei sale la data de 28 aprilie 2006. Examinând sentința prin prisma apelului declara cât și din oficiu, în temeiul legii, Curtea de Apel prin decizia nr. 107/C/2007 pronunțată la 11 aprilie 2007, în dosarul nr. 3997/111/C/2006, a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea introductivă reclamanta apelantă a solicitat în contradictoriu cu intimații pârâți, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate inexistența dreptului pârâților R.C., C.T., C.G., P.C. și D.V., de a exercita mandatul de administratori ai pârâtei SC S. SA, invocând în drept art. 111 C. proc.

civ. , art. l37 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Reclamanta a învederat instanței că mandatul de administrator al pârâților, persoane fizice, a încetat de drept la data de 30 martie 2005, iar, în speță, nu s-a adoptat anterior expirării mandatului, nici o altă hotărâre a adunării generale a acționarilor SC S. SA care să aprobe prelungirea mandatului după această dată. Contrar celor susținute de reclamantă, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză (procesul - verbal al ședinței A.G.A., convocatorul A.G.A.) la data de 23 mai 2005, cum corect a reținut prima instanță, a avut loc Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor SC S.I. SA la care au fost prezenți majoritatea acționarilor, totalizând 396.680 acțiuni, respectiv 99,17 % din capitalul social.

Printre alte obiective ale ordinii de zi, A.G. A. l-a avut și pe cel menționat la pct. 7 din convocator, respectiv „ alegerea consiliului de administrație și a comisiei de cenzori”. Reclamanta apelantă a participat la această adunare prin ing. M.V. în baza mandatului special de reprezentare nr. 748 din 23 mai 2005, P.V.M. în baza mandatului de participare 749 din 23 mai 2005 și S.V.C. în baza mandatului de participare 750 din 23 mai 2005, aceștia votând pentru alegerea membrilor consiliului, M.V. și P.M. candidând pentru alegerea ca membri ai consiliului. Conform celor consemnate în procesul - verbal din 23 mai 2005, în urma numărării voturilor pentru alegerea membrilor consiliului de administrație majoritatea voturilor exprimate le-au întrunit candidații C.T., P.C., D.V., C.G., R.P., iar domnii M.V.

și P.M., fiind votați doar cu 47,41 %, nu au obținut majoritatea necesară pentru a fi validați. Cât privește mandatul de administrator al pârâtului R.C., acesta a expirat la data numirii noului consiliu de administrație, cum corect a constatat și prima instanță. De asemenea, corect s-a reținut și faptul că, la data de 28 aprilie 2006, pârâtul D.V. și-a dat demisia din consiliul de administrație, locul acestuia rămânând vacant. Criticile apelantei vizează în esență faptul că prima instanță ar fi reținut greșit situația de fapt și ar fi ignorat apărările formulate de către reclamantă, în legătură cu Hotărârea A.G.A. din23 mai 2005, hotărâre care în opinia sa nu reprezintă temei juridic valabil al mandatului de administratori al pârâților, persoane fizice.

Astfel, apelanta învederează că hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005, este lipsită de forță executorie, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 (în forma în vigoare și aplicabilă illo tempore), iar pe de altă parte nici reprezentanții S. nu au ținut cont de efectele Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005. Cu referire la această adunare generală și a hotărârii adoptate la data de 23 mai 2005 astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamanta apelantă nu a formulat critici privind nevalabilitatea, inopozabilitatea ori lipsa caracterului executoriu al acesteia și nici vreo cerere în fața primei instanțe până la închiderea fazei probatorii și acordarea cuvântului pe fond.

Doar, prin „Notele scrise” a invocat faptul că această hotărâre nefiind operată la O.R.C. s-a plasat în sfera de incidență a sancțiunii instituite de art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, respectiv a fost lipsită de forță executorie, lipsită de aptitudinea de a produce efectul juridic al numirii Consiliului de Administrație al S. Cum, asemenea susțineri au fost făcute ulterior închiderii fazei probatorii și nu au fost discutate în contradictoriu cu pârâții, în mod corect nu au fost luate în considerare de către instanța de fond. Întrucât, în apel, contrar celor susținute la instanța de fond și a cadrului procesual cu care a fost investită, apelanta reclamantă contestă caracterul executoriu al Hotărârii A.G.A.

din 23 mai 2005 de alegerea administratorilor, cererea aceasta are caracterul unei cereri noi care nu poate fi luată în considerare, conform art. 294 C. proc. civ. În fine, este de observat că apelanta nu a contestat obligativitatea Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005, iar neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 nu echivalează cu inexistența unei asemenea hotărâri, Hotărârea fiind valabilă până la data la care este anulată conform art. 132 din Legea nr. 31/1990 și ca atare dând naștere la anumite obligații în sarcina acționarilor. Împotriva deciziei introdus recurs SC I. SA, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a acestei hotărâri cu consecința admiterii apelului și pe fond a admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul constatării inexistenței dreptului intimaților pârâți de a exercita în fapt mandatul de administratori ai SC S. I. SA din data de 30 martie 2005. În fapt recurenta a susținut: Este de necontestat ca mandatul administratorilor a încetat la 30 martie 2005 (la expirarea celor patru ani acordați prin hotărârea adunării generale din 2001), fără să se adopte o hotărâre a adunării generale a acționarilor înainte de acest moment.

Aceasta teza a constituit cauza acțiunii și, în ciuda apărărilor pârtilor potrivnice preluate de instanța fără cenzura, se mențin pe deplin nejustificat întrucât hotărârea adunării generale invocata in apărare de intimații persoane fizice este din 23 mai 2005, așadar ulterior momentului 30 martie 2005. S-a apreciat ca instanța de apel a interpretat si aplicat greșit dispozițiile legale procedurale care stabilesc regimul cererilor in prima instanța si al cererilor noi in apel de îndată ce s-a reținut că prin critica formulată privind Hotărârea A.G.A. din 23 mai, în sensul că nu are valoare procesuală, s-a formulat o cerere nouă. Critica s-a bazat în realitatea pe faptul că hotărârea A.G.A.

din 23 mai 2005 nu a fost depusa spre menționare la Registrul Comerțului si nici publicata in M. Of., ceea ce, conform art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 in forma in vigoare Mo tempore, atrage sancțiunea lipsei de caracter executoriu a unei asemenea hotărâri a adunării generale (hotărârile adunării generale a acționarilor „nu vor putea fi executate mai înainte de îndeplinirea acestor formalități” conform textului de lege menționat). Recurenta susține că la fond a dat propria apreciere probatoriului administrat, învederând motivele pentru care o proba respectiv hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005, nu este apta să conducă la respingerea acțiunii subscrisei. Nelegalitatea deciziei recurate consta și în aceea ca instanța de apel retine că s-ar fi contestat hotărârea A.G.A.

din 23 mai 2005 în etapa dezbaterilor, ceea ce nu poate fi primit. Recursul nu se poate întemeia pe dispoziția legală invocată, respectiv cea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează încălcarea de drept substanțial. Din motivarea în fapt a recursului, nu rezultă ce normă de drept material, a fost încălcată, de instanța de apel. Recurenta, critică decizia, prin prisma faptului că instanța nu a înlăturat din materialul probator hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005, apreciind ca fiind greșit raționamentul instanței, formulat în sensul că această hotărâre, nu a fost supusă controlului judiciar anterior, fiind combătută prin note scrise, depuse în faza procesuală a apelului. Critica nu se poate întemeia pe dispozițiile textului legal precizat de recurentă și mai mult față de caracterul căii de atac al recursului așa cum este reglementat, pe nici-un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc.

civ. Stabilirea stării de fapt, s-a realizat în prima instanță și s-a confirmat pe cale devolutivă, astfel că în recurs, reanalizarea acestei probe sub aspectul relevanței juridice în soluționarea cauzei, nu mai este posibilă din punct de vedere procesual. Așa fiind, pentru cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I. Oradea împotriva deciziei nr. 107/C/2007-A din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 mai 2008.