ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1880/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1880/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 333/

COM din 13 februarie 2007, Tribunalul Bihor a respins excepția privind lipsa

calității procesuale pasive a pârâților D.V. și R.C.

A

respins acțiunea formulată de reclamanta SC I. SA în contradictoriu cu pârâții

SC S. SA, R.C., C.T., C.G., P.C.

și D.V

.

A

fost obligată reclamanta să plătească pârâților R.C., C.T., C.G., P.C. și D.V. suma

de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților R.

C.

și D.V., instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele

considerente:

Calitatea

procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este

titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală

activă), precum și între pârât și cel obligat in același raport juridic

(calitate procesuală pasivă).

În

speță, având în vedere susținerea reclamantei din petitul acțiunii că mandatul

de administrator al pârâților nu a fost prelungit în condițiile legii, după

data de 30 martie 2005, precum și faptul că din certificatul constatator emis

de O.R.C. Bihor la data de 04 aprilie 2006 rezultă că aceștia figurează având

această calitate, instanța a respins ca neîntemeiată excepția.

În

ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că, reclamanta SC I. SA, cu

sediul în Oradea, este acționar la SC S.I. SA cu o cotă de participare la

beneficii și pierderi de 47 %.

La

data de 30 martie 2001 a avut loc Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor SC

S.I. SA, în cadrul căreia acționarii au hotărât, prin vot secret, prelungirea

cu încă 4 ani a mandatului actualului Consiliu de Administrație, în următoarea

componență: C.T., P.C., D.V., C.G. și R.C.

Hotărârea A.G.A. din 30 martie 2001 a fost publicată (M. Of.

nr.

837/26.04.2001) și înscrisă în registrul comerțului aflat la O.R.C. de pe lângă

Tribunalul Bihor.

Conform

hotărârii menționate anterior, mandatul membrilor Consiliului de Administrație

urma să înceteze la data de 30 martie 2005.

Ulterior,

la data de 23 mai 2005, a avut loc Adunarea Generală Ordinată a Acționarilor SC

S.I. SA, cu ordinea de zi publicată în ziarul Crișana din 26 aprilie 2005, la

care au participat majoritatea acționarilor, reprezentând 99,17 % din capitalul

social.

Reclamanta

a participat la această adunare a acționarilor prin ing. M.V., în baza

mandatului special de reprezentare nr. 748 din 23 mai 2005, P.V.M. și S.V.C.,

cu mandatele de participare 749 și 750 din 23 mai 2005 și a votat „pentru”

alegerea ca membri în Consiliul de Administrație a pârâților C.T., P.C., C.G. și

D.V., validați cu 99,74 % din totalul voturilor exprimate, conform celor

menționate în procesul verbal al ședinței A.G.A. din 23 mai 2005.

Tot

în cadrul A.G.A. din 23 mai 2005, a fost ales în Consiliul de Administrație și

numitul R.P.

În

privința mandatului de administrator al pârâtului R.C., acesta a expirat la

data numirii noului Consiliu de Administrație.

De

asemenea, la data de 28 aprilie 2006, pârâtul D.V. și-a dat demisia din

Consiliul de Administrație, locul său rămânând vacant.

Hotărârea

A.G.A. din 23 mai 2005 a fost publicată în M. Of. și înscrisă în registrul  comerțului,

așa cum rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C. Bihor.

În

ce privește perioada cuprinsă între 30 martie 2005 și 23 mai 2005, așa cum

rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C. Bihor și depus de

reclamantă în probațiune, a rezultat că pârâții figurează ca făcând parte din

Consiliul de Administrație al SC S. SA cu mandat până în anul 2008.

Această

neregularitate a fost practic înlăturată prin Hotărârea A.G.A. ordinară din 23

mai 2005, astfel cum s-a reținut mai sus.

Față

de cele reținute, instanța a respins, ca nefondată, cererea reclamantei și

fiind în culpă procesuală, a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâților

persoane fizice suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecata, reprezentând

onorariu avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC I. SA Oradea, solicitând

admiterea apelului, schimbarea

sentinței,

în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost

formulată,

respectiv să se dispună constatarea inexistenței dreptului pârâților R.C., C.T.,

C.G., P.C. și D.V. de a exercita în fapt mandatul de administratori ai pârâtei

SC S.I. SA, din data de 30 martie 2005.

În

motivarea apelului arată că, sentința apelată reține greșit situația de fapt,

în contra probelor evidente și ignoră nejustificat apărările reclamantei, în

legătură cu Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 invocată de

pârâți în apărare.

Hotărârea

A.G.A. din 23 mai 2005 nu reprezintă temei juridic valabil al mandatului de

administratori ai pârâților, persoane fizice.

Prima

instanță a reținut că Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 a fost publicată în M. Of. și înscrisă în registrul comerțului așa cum rezultă din certificatul

constatator emis de O.R.C. Bihor

.

În

realitate Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 nu a fost niciodată menționată în

Registrul Comerțului și nici publicată în M. Of. al României, partea a IV-a;

prin aceasta Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 este

lipsită de forță executorie conform art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Contrar

celor reținute de prima instanță, lipsa menționării actului în Registrul

Comerțului rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C. pentru SC S.I. SA

din 18 septembrie 2006 depus de pârâtă la

dosar.

Prin

conduita reprezentanților S. de a nu îndeplini formalitățile legale prevăzute

de art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 este

sancționată conform art. 131  alin. (5) din Legea nr. 31/1990 respectiv a fost

lipsită de forță executorie, lipsită de aptitudinea de a produce efectul

juridic al numirii Consiliului de Administrație al

S.

Pentru

acest considerent Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 invocată de pârâți în

apărare, urmează să nu fie avută în vedere de instanță la

soluționarea cauzei.

Alte

aspecte reținute greșit de prima instanță în considerentele

sentinței sunt:

Deși,

pârâta S. a depus la dosar trei mandate de reprezentare a apelantei în A.G.A. S.

din 23 mai 2005 pentru domnii M.V., P.V.M. și S.V.C., în realitate ultimii doi,

în mod

abuziv, nu au fost primiți de către

reprezentanții S. în ședința A.G.A. din

23 mai 2005, deși aveau mandate

de reprezentare, unde la „participanți” apelanta este reprezentată numai prin M.V.

Acesta

a votat „pentru” un consiliu de administrație care să includă doi candidați

propuși din partea SC I. A în funcția de administrator în persoana domnilor M.V.

și P.M., nu pentru consiliul de administrație în componența validată prin votul

acționarului majoritar SC M.T.

Nici reprezentanții S. nu au ținut cont de efectele

Hotărârii A.G.A.

din

23 mai 2005.

Pe

de o parte, potrivit Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005, dl. R.C. a fost înlocuit în Consiliul de Administrație al S. de dl. R.P.

Pe

de altă parte însă, abia în 2006, prin Hotărârea A.G.E.A. S. din 13 iunie 2006

se aprobă: „validarea d-lui H.I. ca administrator definitiv al societății în

locul d-lui R.C.” și nu în locul d-lui R.P., administrator, potrivit Hotărârii

A.G.A. din 23 mai 2005.

Hotărârea

A.G.A. din 23 mai 2005, este sancționată conform art. 131 alin. (5) din Legea nr.

31/1990, respectiv este lipsită de forță executorie, nu poate fi avută de în

vedere de instanță,la soluționarea prezentei cauze, ca atare instanța urmează

să constate inexistenta, din data de 30 martie 2005 a dreptului pârâților R.C., C.T., C.G., P.C. și D.V. de a exercita în fapt mandatul de

administratori ai pârâtei SC S.I. SA.

Pârâții, persoane fizice, în prezent toți menționați ca

administratori la

Registrul Comerțului

cu mandat până în

2008, au primit mandatul de administratori prin Hotărârea A.G.A. din data de 30

martie 2001, urmând să expire la data de 30 martie 2005, sub rezerva

prelungirii sale efectuate în conformitate cu legea.

La

data de 30 ianuarie 2004, reprezentantul S. a depus încă o dată la Registrul Comerțului aceeași Hotărâre A.G.A. din 2001, prin care a solicitat prelungirea cu

încă 4 ani a mandatului administratorilor (2004 - 2008).

Ulterior,

la data de 11 aprilie 2004, s-a întocmit și un Act Adițional la Contractul de Societate al S. semnat numai de către R.C. și Consilierul Juridic R.I. prin

care „se modifică contractul de societate în sensul prelungirii cu 4 ani a

mandatului de administrator al pârâților, persoane fizice pe baza Hotărârii

Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din data de 30 martie 2001. (M. Of. nr.

837/26.042001)”.

Cererea

de înscriere a mențiunilor la Registrul Comerțului în temeiul acestui act adițional a fost admisă.

Mandatul

de administrator al pârâților, persoane fizice, a încetat, la data de 30 martie

2005, fără să fie prelungit în conformitate cu dispozițiile legale.

În

speță, nu s-a adoptat, anterior expirării mandatului de administrator, la 30

martie 2005 nici o altă Hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor S. care să

aprobe prelungirea mandatului după 30 martie

2005.

A

fost încălcat flagrant art. 137 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prin

menționarea la Registrul Comerțului a aceleași hotărâri din 2001, însă în anul

2004 și cu solicitarea de a se dispune prelungirea, raportată la momentul

cererii din 2004.

Actul

adițional din data de 11 aprilie 2004 încheiat „pe baza Hotărârii Generale a

Acționarilor din data de 30 martie 2001 (

M.

Of. nr. 837/26.04.2001)” nu poate acoperi lipsa hotărârii A.G.A.

cerute

de lege pentru numirea administratorilor, atât față de prevederile exprese ale art.

137 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cât și din motivul că este

un act adoptat, nu de acționarii S., ci de două

persoane, R.C. și

R.I.

Menționarea acestui act adițional în Registrul Comerțului

nu acoperă

inexistența

voinței sociale de numire a administratorilor, vădită prin lipsa unei hotărâri

a adunării acționarilor, anterior expirării mandatului de administrator în 30

martie 2005 conform Hotărârii A.G.A. din 30 martie

2001.

În

drept, a invocat art. 282 și următoarele, art. 720

1

– art. 720

10

C. proc. civ.

Prin

„Notele de ședință” depuse la dara de 11 septembrie 2007 intimații au solicitat

respingerea apelului, ca nefondat, menținerea în întregime ca legală și

temeinică a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.

Din

punct de vedere procedural arată că legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

urmează a fi apreciată raportat exclusiv la obiectul cererii de chemare în

judecată, a motivării în fapt și în drept a acesteia.

Prin

acțiunea principală, reclamanta apelantă a solicitat constatarea inexistenței

dreptului pârâților de rândul 3-6 de a exercita mandatul de administratori au

SC S. SA pe considerentul „încetării acestei calități la data de 30 martie

2005, fără să fie prelungit în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv

lipsa adunării generale a acționarilor, care să aprobe prelungirea mandatului

lor după momentul menționat”.

Contrar

celor susținute, s-a dovedit, însă, că la data de 23 mai 2005, a avut loc o

adunare generală a acționarilor care, printre alte obiective ale ordinii de zi,

l-a avut și pe acela de „alegerea consiliului de administrație și a comisiei de

cenzori”.

Reclamanta

apelantă a participat la această adunare și implicit la alegerea consiliului de

administrație, prin intermediul reprezentanților ei: ing. M.V., în baza

mandatului de reprezentare special nr. 74 din 23 mai 2005, P.V.M. - mandat 743

din 23 mai 205 și C.

S.V. - mandat 750 din

23 mai 2005, aceștia votând pentru alegerea

membrilor consiliului, doi

dintre ei înscriindu-se pe altă listă de candidați (M.V. și P.M.), fără a

întruni majoritatea necesară pentru a fi validați în calitate de administrator.

Referitor

la această adunare generală și a hotărârii existente, reclamanta nu și-a

exprimat poziția până la închiderea fazei probatorii și acordarea cuvântului pe

fond (respectiv al nevalabilității, inopozabilității ori lipsei caracterului ei

executoriu ).

În

continuare și-a menținut poziția inițială prin concluziile sale scrise invocând

pentru prima dată faptul că, această hotărâre nefiind operată la O.R.C., ar fi

lipsită de caracter executoriu.

Asemenea

argumentații, fiind ulterioare închiderii fazei probatorii și

nediscutate în contradictoriu cu celelalte părți

litigante, nu puteau fi luate în

considerare.

În

concluzie, mandatul actualilor membri ai consiliului de administrație, fiind

rezultatul confirmării sale de către A.G.A. din data de 23 mai 2005 la care și

apelanta a participat, argumentele acesteia cuprinse în acțiunea principală, se

dovedesc lipsite de orice fundament.

Conform

art. 294 C. proc. civ., în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare

în judecată și nici nu se pot face cereri noi.

Obiectul

cererii de chemare în judecată implică nu numai petitul propriu - zis, dar și

motivarea în fapt și în drept a acțiunii. în cuprinsul motivelor de apel

reclamanta susține că:

1.

Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 este lipsită de forță executorie conform art. 135

alin. (5) din Legea nr. 31/1990;

2.

nici reprezentanții S. nu au ținut cont de efectele acestei hotărâri „ca urmare

a înlocuirii d-lui R.C. cu dl. R.P.” și ulterior „validarea d-lui H.I. ca

administrator definitiv al societății în locul d-lui R.C. și nu în locul d-lui

R.P.

Prin

urmare, contrar celor susținute la instanța de fond și a cadrului procesual cu

care aceasta a fost investită, în apel reclamanta contestă caracterul

executoriu al hotărârii A.G.A. de alegerea administratorilor, ceea ce, din

punct de vedere procesual, are caracterul unei cereri noi care nu poate fi

luată în considerare.

Cât

privește reluarea argumentelor invocate inițial: inexistența unei hotărâri

generale a acționarilor adoptată anterior datei de 30 martie 2005, faptul că”

nu s-a adoptat o nouă hotărâre A.G.A. față de Hotărârea din 2001” susținerile

apelantei au fost infirmate de existența hotărârii A.G.A. din data de 23 mai

2005.

Pe

de altă parte, trebuie făcută o distincție netă între: - inexistența

unei Hotărâri A.G.A. și existența unei Hotărâri A.G.A.

doar neoperată la O.R.C.

Neîndeplinirea

procedurii prevăzute de art. 131 din Legea nr. 31/1990 nu echivalează cu

inexistenta unei asemenea hotărâri.

Ea

există și este pe deplin valabilă, mai mult chiar dă naștere la anumite

obligații în sarcina acționarilor.

Astfel, conform libertațiunii juridice „lipsa

caracterului executoriu al

hotărârii adunării generale nu înseamnă însă că aceasta

nu este valabilă „.. până la data la care hotărârea adunării generale este

anulată conform art. 132, aceasta este prezumată ca valabilă. Lipsa

caracterului executoriu al hotărârii adunării generale nu înseamnă însă că

aceasta nu produce unele efecte juridice față de acționari și față de terți”.

Apelanta nu a

contestat obligativitatea acestei hotărâri.

În altă ordine de

idei, instanța de fond a respins în mod justificat

susținerile referitoare la eventuala neregularitate a acesteia.

De asemenea, arată că își mențin poziția exprimată prin

întâmpinare, referitor la lipsa legitimității procesuale pasive a intimatului D.V.,

odată cu înaintarea demisiei sale la data de 28 aprilie 2006.

Examinând

sentința prin prisma apelului declara cât și din oficiu, în

temeiul legii, Curtea de Apel prin decizia nr. 107/C/2007

pronunțată la 11 aprilie 2007, în dosarul nr. 3997/111/C/2006, a respins apelul,

ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin

acțiunea introductivă reclamanta apelantă a solicitat în contradictoriu cu

intimații pârâți, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate

inexistența dreptului pârâților R.C., C.T., C.G., P.C. și D.V., de a exercita

mandatul

de administratori ai pârâtei SC S.

SA, invocând în drept art. 111 C. proc. civ.

, art. l37 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990.

Reclamanta

a învederat instanței că mandatul de administrator al

pârâților, persoane fizice, a încetat de drept la data de 30 martie

2005, iar, în

speță, nu s-a adoptat anterior expirării mandatului, nici

o altă hotărâre a

adunării generale a

acționarilor SC S. SA care să aprobe prelungirea

mandatului după această dată.

Contrar

celor susținute de reclamantă, așa cum rezultă din probatoriul administrat în

cauză (procesul - verbal al ședinței A.G.A., convocatorul A.G.A.) la data de 23

mai 2005, cum corect a reținut prima instanță, a avut loc Adunarea Generală

Ordinară a Acționarilor SC S.I. SA la care au fost prezenți majoritatea

acționarilor, totalizând 396.680 acțiuni, respectiv 99,17 % din

capitalul social.

Printre

alte obiective ale ordinii de zi, A.G.

A. l-a

avut și pe cel menționat la pct. 7 din convocator, respectiv „

alegerea

consiliului de administrație și a comisiei de cenzori”.

Reclamanta

apelantă a participat la această adunare prin ing. M.V. în baza mandatului

special de reprezentare nr. 748 din 23 mai 2005, P.V.M. în baza mandatului de

participare 749 din 23 mai 2005 și S.V.C. în baza mandatului de participare 750

din 23 mai

2005, aceștia votând pentru

alegerea membrilor consiliului, M.V. și

P.M. candidând pentru alegerea

ca membri ai consiliului.

Conform

celor consemnate în procesul - verbal din 23 mai 2005, în urma numărării

voturilor pentru alegerea membrilor consiliului de

administrație majoritatea voturilor exprimate le-au întrunit candidații

C.T., P.C., D.V., C.G., R.P., iar domnii M.V. și P.M., fiind votați doar

cu 47,41 %, nu au obținut majoritatea necesară pentru a fi validați.

Cât

privește mandatul de administrator al pârâtului R.C., acesta a expirat la data

numirii noului consiliu de administrație, cum corect a constatat și prima

instanță.

De asemenea, corect s-a reținut și faptul că, la data de

28 aprilie 2006,

pârâtul

D.V. și-a dat demisia din consiliul de administrație, locul acestuia rămânând

vacant.

Criticile

apelantei vizează în esență faptul că prima instanță ar fi reținut greșit

situația de fapt și ar fi ignorat apărările formulate de către

reclamantă, în legătură cu Hotărârea A.G.A. din23

mai 2005, hotărâre care în

opinia sa nu reprezintă temei juridic valabil

al mandatului de administratori al pârâților, persoane fizice.

Astfel, apelanta învederează că hotărârea A.G.A. din 23

mai 2005, este

lipsită

de forță executorie, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (5) din

Legea nr. 31/1990 (în forma în vigoare și aplicabilă illo tempore), iar pe de

altă parte nici reprezentanții S. nu au ținut cont de efectele Hotărârii A.G.A.

din 23 mai 2005.

Cu

referire la această adunare generală și a hotărârii adoptate la data de 23 mai

2005 astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamanta apelantă nu a formulat

critici privind nevalabilitatea, inopozabilitatea ori lipsa caracterului

executoriu al acesteia și nici vreo cerere în fața primei instanțe până la

închiderea fazei probatorii și acordarea cuvântului pe fond.

Doar,

prin „Notele scrise”

a

invocat faptul

că această hotărâre nefiind operată la O.R.C. s-a plasat în sfera de incidență

a sancțiunii instituite de art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, respectiv

a fost lipsită de forță executorie, lipsită de aptitudinea de a produce efectul

juridic al numirii Consiliului de Administrație al S.

Cum,

asemenea susțineri au fost făcute ulterior închiderii fazei probatorii și nu au

fost discutate în contradictoriu cu pârâții, în mod corect nu au fost luate în

considerare de către instanța de fond.

Întrucât,

în apel, contrar celor susținute la instanța de fond și a cadrului procesual cu

care a fost investită, apelanta reclamantă contestă caracterul executoriu al

Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005 de alegerea administratorilor, cererea aceasta

are caracterul unei cereri noi care nu poate fi luată în considerare, conform art.

294 C. proc. civ.

În

fine, este de observat că apelanta nu a contestat obligativitatea Hotărârii A.G.A.

din 23 mai 2005, iar neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 131 alin. (5)

din Legea nr. 31/1990 nu echivalează cu inexistența unei asemenea hotărâri,

Hotărârea fiind valabilă până la data la care este anulată conform art. 132 din

Legea nr. 31/1990 și ca atare dând naștere la anumite obligații în sarcina

acționarilor.

Împotriva

deciziei introdus recurs SC I. SA, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a acestei hotărâri cu

consecința admiterii apelului și pe fond a admiterii acțiunii astfel cum a fost

formulată, în sensul constatării inexistenței dreptului intimaților pârâți de a

exercita în fapt mandatul de administratori ai SC S. I. SA din data de 30

martie 2005.

În

fapt recurenta a susținut:

Este de necontestat ca mandatul administratorilor a încetat

la 30 martie 2005 (la expirarea celor patru ani acordați prin hotărârea

adunării generale din 2001), fără să se adopte o hotărâre a

adunării generale a

acționarilor înainte de acest moment.

Aceasta

teza a constituit cauza acțiunii și, în ciuda apărărilor pârtilor potrivnice

preluate de instanța fără cenzura, se mențin pe deplin nejustificat

întrucât hotărârea adunării generale invocata in

apărare de intimații persoane fizice

este din 23 mai 2005, așadar ulterior

momentului 30 martie 2005.

S-a

apreciat ca instanța de apel a interpretat si aplicat greșit dispozițiile

legale procedurale care stabilesc regimul cererilor in prima instanța si al

cererilor noi in apel de îndată ce s-a reținut că prin critica formulată

privind Hotărârea A.G.A. din 23 mai, în sensul că nu are valoare procesuală,

s-a formulat o cerere nouă.

Critica

s-a bazat în realitatea pe faptul că hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 nu a fost

depusa spre menționare la Registrul Comerțului si nici publicata in M. Of.,

ceea ce, conform art. 131 alin. (5) din

Legea nr. 31/1990 in forma in vigoare Mo tempore, atrage

sancțiunea

lipsei de caracter executoriu a unei asemenea hotărâri a adunării generale

(hotărârile adunării generale a acționarilor „nu vor putea fi executate mai înainte

de îndeplinirea acestor formalități” conform textului de lege menționat).

Recurenta

susține că la fond a dat propria apreciere probatoriului administrat, învederând

motivele pentru care o proba respectiv hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005, nu

este apta să conducă la respingerea acțiunii subscrisei.

Nelegalitatea deciziei recurate consta și în aceea ca

instanța de apel retine că s-ar fi

contestat hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 în

etapa dezbaterilor, ceea ce nu poate fi primit.

Recursul

nu se poate întemeia pe dispoziția legală invocată, respectiv cea prevăzută de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează încălcarea de drept substanțial.

Din

motivarea în fapt a recursului, nu rezultă ce normă de drept material, a fost

încălcată, de instanța de apel.

Recurenta,

critică decizia, prin prisma faptului că instanța nu a înlăturat din materialul

probator hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005, apreciind ca fiind greșit raționamentul

instanței, formulat în sensul că această hotărâre, nu a fost supusă controlului

judiciar anterior, fiind combătută prin note scrise, depuse în faza procesuală

a apelului.

Critica

nu se poate întemeia pe dispozițiile textului legal precizat de recurentă și

mai mult față de caracterul căii de atac al recursului așa cum este

reglementat, pe nici-un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc.

civ.

Stabilirea

stării de fapt, s-a realizat în prima instanță și s-a confirmat pe cale

devolutivă, astfel că în recurs, reanalizarea acestei probe sub aspectul

relevanței juridice în soluționarea cauzei, nu mai este posibilă din punct de

vedere procesual.

Așa

fiind, pentru cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC I. Oradea împotriva deciziei nr. 107/C/2007-A din 11

septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 29 mai 2008.