ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1275/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 28 iunie 2007, reclamanții P.S.M.C. și l.. au chemat în judecată pe pârâții P.M. Oradea și S.R. prin M.E.F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 2775 din 11 mai 2007 emisă de P.M. Oradea, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a cotei de Vi din imobilele solicitate prin notificările nr. 393/2001, 900/2001, 894/2001 și 228/2002, și, în principal, obligarea pârâtului P.M. Oradea la restituirea de teren, în compensare, în limita unei suprafețe de 2.723 mp, reprezentând cota de Vi din imobilele obiect al notificărilor menționate, iar în subsidiar obligarea pârâtului S.R.

prin M.E.F. la plata de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea cotei de V2 din aceste imobile. Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 144/ C din 08 aprilie 2009, a admis acțiunea; a anulat în parte dispoziția nr. 2775 din 11 mai 2007 emisă de P.M. Oradea; a obligat pe pârâtul M.E.M. la plata către reclamanți a sumei de 217.840 euro, reprezentând cota de Vi din imobilele notificate; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.F. și a obligat pe acest pârât la plata sumei de 1.600 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.F., tribunalul a reținut că toate actele normative invocate de pârât în susținerea excepției confirmă, de fapt, că M.F.

este autoritatea care asigură fondurile necesare pentru plata despăgubirilor pentru cei prejudiciați prin preluările abuzive de imobile de către stat în perioada 1945-1989. De aceea, faptul că alte instituții, autorități sau entități ale statului ar avea obligația de plată a despăgubirilor datorate de stat nu înlătură calitatea procesuală pasivă a M.F.P. în litigiile privind legile reparatorii, cât timp fondurile bănești sunt întotdeauna asigurate și puse la dispoziția respectivelor instituții sau entități tocmai de către M. F.P. Împrejurarea că M.F.P. nu asigură aceste fonduri bănești face ca întregul mecanism pe care cei prejudiciați sunt obligați să îl parcurgă să se finalizeze într-un mod în care despăgubirile să nu fie operaționale și efective.

Datorită acestor aspecte, Curtea Europeană a statuat că în cazul în care despăgubirile nu sunt achitate efectiv nu se realizează o reparație echitabilă, acesta fiind motivul pentru care Curtea a condamnat S.R. la plata efectivă a despăgubirilor, cauza P., S., A., S., S. contra României, M.F. fiind cel care face plata. Prin urmare, față de practica C.E.D.O., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.F.P. a fost găsită neîntemeiată. Pe fondul cauzei, reținând că nu există teren spre a fi acordat în compensare și că reclamanții nu au fost despăgubiți în mod efectiv, tribunalul a apreciat că pretenția în despăgubiri opusă S.R. prin M. E.F. este întemeiată. În acest sens, s-a avut în vedere că acțiunea reclamanților a fost fundamentată pe practica C.E.D.O.

de condamnare a României la plata de despăgubiri civile către foștii proprietari deposedați de bunurile lor fără a li se acorda nici în prezent o despăgubire efectivă și echitabilă. Cât timp reclamanții nu au încasat despăgubirile acordate în temeiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005 prin dispoziția administrativă contestată, conform practicii C.E.D.O. ei sunt îndreptățiți să obțină pe calea acțiunii în justiție obligarea statului la plata valorii de piață a terenului preluat abuziv. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, care prin decizia nr. 113/ A din 25 iunie 2009, a respins apelul pârâtului S.R. prin M.E.F., ca nefondat. Pentru a decide astfel, curtea a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 2775 din 11 mai 2007, emisă în baza Legii nr. 10/2001 de P.M.

Oradea, s-a respins cererea reclamanților de restituire în natură a imobilelor din Oradea, str. Făcliei, în cotă de VS, și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru aceste imobile, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Legea nr. 247/2005 prevede, într-adevăr, în Titlul VII Cap. V, procedura administrativă de acordare a despăgubirilor către cei îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat, însă, conform practicii constante în materie a C.E.D.O. contra României, Fondul Proprietatea nu este funcțional și nu duce la acordarea efectivă a unor despăgubiri echitabile în favoarea celor deposedați abuziv de vechiul regim, care sunt astfel lipsiți de un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

În acest sens s-au pronunțat numeroase hotărâri de condamnare a S.R. – S., S., P., S., A. etc., or această practică este obligatorie pentru instanța națională, conform art. 20 alin. (2) din Constituția României. Raportat la cele expuse, întrucât de la data emiterii dispoziției prin care s-au propus măsuri reparatorii, 11 mai 2007, au trecut doi ani, fără ca despăgubirile să fie acordate efectiv de către C.C. S.D.F.P., instanța avea obligația, conform practicii C.E.D.O., să procedeze la evaluarea și acordarea despăgubirilor către persoanele îndreptățite, altfel s-ar fi adus atingere dispozițiilor internaționale evocate anterior. Cât privește calitatea procesuală a S.R. prin M. F.P., conform art. 3 pct. 48 din H.G.

nr. 386/1997, M. F.P. reprezintă statul în fața instanțelor în orice situație în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, aspecte regăsite și în art. 25 din Decretul nr. 31/1954. De altfel, chiar art. 8 din Legea nr. 247/2005 Cap. II, Titlul VII prevede faptul că, până la finalizarea procedurilor de despăgubire, M.F.P. va reprezenta S.R. ca acționar al Fondului Proprietatea și va exercita toate drepturile ce decurg din această calitate. Or, tocmai pentru că procedurile instituite au fost calificate de C.E.D.O. ca fiind nefuncționale, ineficiente, calitatea procesuală pasivă a apelantului este evidentă. De altfel, fondurile puse la dispoziția C.C.S.D. se acordă prin Fondul Proprietatea, care este constituit sub forma unei societăți de investiții deținută în întregime de S. R. și administrată de M.F.P.

până la transmiterea acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite, art. 7 din cap. II al titlului nr. VII al Legii nr. 247/2005 Într-adevăr, există o lege specială în materie, Legea nr. 10/2001, și o procedură specială de acordare a despăgubirilor, instituită prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, însă această procedură, conform practicii constante a C.E.D.O. împotriva României, chiar și după modificările aduse prin O.U.G. nr. 81/2007 nu confirmă decât că Fondul Proprietatea nu funcționează într-un mod care să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâtul S.R. reprezentat de M.E.F. prin D.G.F.P. Bihor, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că M. F.P. nu poate fi obligat, în calitate de reprezentant al statului, în raportul juridic dedus judecății. Art. 25 din Decretul nr. 31/1954 recunoaște M.F.P. calitatea de reprezentant al statului în raporturile în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, „afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.” Or, în contextul prevederilor Legii nr. 10/2001, calitate procesuală pasivă au P., A.N.R.P., respectiv C.C.S.D. și nicidecum M.F.P. Conform prevederilor H.G. nr. 1.068/2007, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.R.P., această instituție are sarcina de a acorda măsurile reparatorii stabilite prin Legea nr. 10/2001.

Unitatea cu personalitate juridică deținătoare a imobilului aflat în litigiu este P.M. Oradea și acestei entități îi revine obligația de a se pronunța prin decizie motivată asupra notificării de acordare a măsurilor reparatorii. Valabilitatea titlului statului poate și trebuie să fie discutată în contradictoriu între persoanele care se consideră îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 10/2001, și unitatea deținătoare. În calitate de reprezentant al S.R., M.F. P. nu are atribuia de a aviza sau aproba decizia emisă de unitatea deținătoare a imobilului și nici de a aviza sau de a acorda titluri de despăgubiri. Emiterea în numele și pe seama S.R. a titlurilor de despăgubiri este de competența C.C.S.D., conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Din aceste prevederi legale rezultă indubitabil că S.R. nu este reprezentat de către M.F.P., ci, potrivit art. 22, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, P.M. Oradea are calitatea de reprezentat al Statului, întrucât este singura instituție care poate să se pronunțe prin decizie motivată cu privire la eventuala restituire în natură a imobilelor din litigiu sau la propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent. Pe de altă parte, în speță, se pune problema concursului între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și legea generală, respectiv dreptul comun, iar conform principiului specialia generalibus derogant, acest concurs se rezolvă în favoarea legii speciale.

Prin urmare, reclamanții trebuie să urmeze calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât prin dispoziția primarului nr. 2775 din 1 mai 2007 li s-au acordat despăgubiri, dosarul fiind înaintat secretariatului Comisiei Centrale cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Practica C.E.D.O. nu putea fi invocată de instanță, atâta timp cât este de notorietate faptul că Fondul Proprietatea este funcțional, iar din acest fond se acordă constant despăgubiri. Intimații-pârâți au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Acțiunea dedusă judecății în prezentul litigiu are o natură mixtă, contestație în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în ce privește solicitarea de anulare a dispoziției nr. 2775 din 11 mai 2007 emisă de P.M. Oradea și de obligare a acestui pârât la acordarea de teren în compensare pentru cel preluat abuziv, imposibil de restituit în natură, respectiv acțiune de drept comun în ce privește solicitarea subsidiară opusă S.R. prin M.F.P., în sensul obligării acestui pârât la plata de despăgubiri bănești reprezentând valoarea de piață a imobilelor preluate abuziv. În justificarea pretenției de despăgubiri îndreptată împotriva statului prin M.F.P., reclamanții au invocat nefuncționarea Fondului Proprietatea de o manieră care să le asigure încasarea efectivă a despăgubirilor acordate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, sens în care au făcut trimitere generică la jurisprudența C.E.D.O.

Rezultă că ceea ce au pretins reclamanții prin cererea subsidiară este antrenarea răspunderii civile delictuale a statului pentru neîndeplinirea obligației acestuia de a asigura punerea în aplicare a dispozițiilor legii speciale de reparație printr-un mecanism care să le asigure o despăgubire efectivă pentru prejudiciul încercat prin deposedarea abuzivă de proprietățile lor. Prin urmare, raportat la obiectul și temeiul pretențiilor îndreptate împotriva pârâtului S.R., acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind titularul obligației de a răspunde în raportul juridic dedus judecății prin cererea subsidiară, iar reprezentarea sa în proces se realizează prin M.F.P.

deoarece, în absența unor dispoziții contrarii, statul este reprezentat în raporturile juridice în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, de această instituție, conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, și art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, privind organizarea și funcționarea M.F.P. Susținerea recurentului în sensul că, în sistemul Legii nr. 10/2001, obligația de a se pronunța prin decizie motivată asupra notificării persoanelor îndreptățite revine unității deținătoare a imobilului, așa încât unitatea deținătoare se legitimează procesual pasiv într-un litigiu născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, este corectă.

O atare susținere nu justifică, însă, înlăturarea din proces a pârâtului S.R. prin M.F. P. pentru lipsa calității procesuale pasive, pentru că, așa cum s-a arătat deja, acest pârât nu a fost chemat în judecată pentru acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, caz în care, într-adevăr, unitatea deținătoare a imobilului ar fi avut calitate procesuală pasivă, ci pentru a răspunde pentru prejudiciul cauzat prin nefuncționarea mecanismului destinat a asigura plata măsurilor reparatorii prin echivalent datorate în baza Legii nr. 10/2001 pentru preluarea abuzivă operată de stat în perioada regimului comunist. Ca atare, criticile formulate în recurs pe aspectul lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R.

prin M.F.P. nu sunt întemeiate. Recurentul a invocat, iasă, și o critică ce ține de fondul cererii îndreptate împotriva sa, potrivit căreia el nu ar putea fi obligat la despăgubiri cât timp prin dispoziția unității deținătoare s-a făcut propunere de despăgubiri în favoarea reclamanților, iar dosarul a fost înaintat C.C.S.D., în condițiile Titlului VlI al Legii nr. 247/2005. Această critică, formulată și în calea de atac a apelului, este întemeiată și în raport de ea recursul va fi admis, în sensul celor ce se vor arăta în continuare. Reclamanții sunt beneficiarii uneia din măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, prin dispoziția nr. 2775 din 11 mai 2007 emisă de P.M.

Oradea făcându-se în favoarea lor propunere de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VIl al Legii nr. 247/2005, față de imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor notificate. Este adevărat că în conformitate cu reglementările din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, unul din instrumentele prin care se realizează plata prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de stat este Fondul Proprietatea, după parcurgerea unei proceduri administrative speciale în fața C.C.S.D., procedură în cadrul căreia se face evaluarea despăgubirilor la nivelul valorii de piață a imobilelor ce nu pot fi restituite în natură și se emite, în limita acestei valori, titlul final de despăgubire de către C.C.S.D.

Această procedură este în curs de derulare în ceea ce îi privește pe reclamanți, dosarul și dispoziția unității deținătoare conținând propunerea de acordare de despăgubiri fiind înaintate secretariatului Comisiei Centrale, conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Or, cât timp această procedură nu a fost finalizată, reclamanții nu pot invoca nefuncționarea Fondului Proprietatea, respectiv caracterul neefectiv al măsurilor reparatorii prin echivalent acordate pentru prejudiciul încercat prin deposedarea abuzivă de bunurile lor, cu atât mai mult cu cât, până la concurența sumei de 500.000 lei, despăgubirile se pot plăti în numerar persoanelor îndreptățite, chiar dacă titlul de despăgubire depășește această sumă, sens în care sunt prevederile art. 3 lit. h) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, introdus prin O.U.G.

nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. În contextul modificărilor legislative aduse Titlului VII al Legii nr. 247/2005 prin O.U.G. nr. 81/2007 în scopul accelerării procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv , caracterul neefectiv al despăgubirilor acordate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, atâta timp cât deținătorul titlului de despăgubire are dreptul, în limita unei anumite sume, să primească despăgubirile și în numerar. Astfel, potrivit art. 18 x alin. (2) din Cap. V 1 al Titlului VII al Legii nr. 247/2005, introdus prin O.U.G.

nr. 81/2007, dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar, iar potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 lei, titularul acestuia poate opta fie pentru primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie pentru primirea de titluri de plată în limita sumei de 500.000 lei, care se plătește în numerar, și, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul de despăgubire, acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

Deoarece, prin lege, s-a prevăzut în favoarea persoanelor îndreptățite cărora li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, și dreptul la încasarea de despăgubiri în numerar, iar nu doar la obținerea de acțiuni emise de Fondul Proprietatea, reclamanții, care se găsesc în această situație, nu pot pretinde că despăgubirea ce le-a fost acordată în temeiul Legii nr. 10/2001 nu este efectivă față de ineficienta Fondului Proprietatea, constatată în jurisprudența Curții Europene, mai înainte de finalizarea procedurii speciale în cadrul căreia vor obține titlul final de despăgubire, în funcție de a cărui valoare este posibil să nu se mai pună problema caracterului despăgubirii realizate prin acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

Oricum, chiar punându-se problema acestei forme de despăgubire, reclamanții trebuie să dovedească că aceasta nu constituie pentru ei o modalitate efectivă de despăgubire, ceea ce nu se poate face mai înainte de emiterea și valorificarea titlului de despăgubire. Așa fiind, în mod nelegal instanța de apel a confirmat soluția fondului de admitere a acțiunii și de obligare a pârâtului S.R. prin M. F.P. la plata de despăgubiri bănești, astfel că în baza art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul acestui pârât va fi admis, iar decizia recurată modificată, în sensul admiterii apelului aceleiași părți, cu consecința schimbării în parte a sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca nefondată, urmând a fi păstrată dispoziția din sentință referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R.

prin M.F.P

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul S.R. reprezentat de M.F.P. prin D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei nr. 113/ A din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul pârâtului S. R. reprezentat de M.F.P. prin D.G.F.P. Bihor împotriva sentinței nr. 144/ C din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Bihor, secția civilă. Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată. Menține dispoziția din sentință referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R. prin M.F. P. prin D.G.F.P. Bihor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2010.