ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4974/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: După un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 63/C din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului privind capătul de cerere de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC P.M. SA, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S., s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul S.V. împotriva pârâtelor SC P.T. SRL, SC P.M. SA și A.V.A.S., iar reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. In considerentele sentinței s-a reținut că prin decizia nr. 21 emisă de către pârâta SC P.T.

SRL la data de 18 septembrie 2001, a fost respinsă cererea reclamantului pentru restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. 71759 Oradea, ½ parte nr.top.699/3 reprezentând curte în intravilan în suprafață de 90 mp, ½ parte nr.top.699/4 reprezentând în natură curte în intravilan în suprafață de 54 mp și în C.F. 71236 Oradea nr.top.696/5 reprezentând în natură curte cu magazie în intravilan în suprafață de 19 mp, nr.top.698/2 reprezentând în natură curte cu brutărie în suprafață de 9 mp, nr.top.699/2 reprezentând în natură curte cu brutărie în intravilan în suprafață de 200 mp, cu motivația că aceste imobile au fost dobândite de pârâta SC P.T. SRL prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP C.M.

sub nr. 1322 din 6 octombrie 1999 și că aceste imobile, la data vânzării, se aflau în circuitul civil, fiind proprietatea vânzătorului SC P.M. SA, care le-a dobândit în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991, în cadrul procesului de privatizare a fostei întreprinderi de stat. S-a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent. Conform situației de carte funciară depusă la dosarul cauzei, nr.top.698 și nr.top. 699, înscrise în C.F. 2593 Oradea, au constituit proprietatea antecesorului reclamantului, defunctul K.S., de la care imobilul a fost preluat de Statul Român. De asemenea, din situația de carte funciară 1665 Oradea, nr.top.696/1, 696/3, 697/1 și 697/3, rezultă că antecesorii reclamantului au fost întabulați sub B.12, 13, 14, de la care imobilele au fost preluate de Stratul Român cu titlu de naționalizare, drept înscris sub B.15.

De menționat că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, C.F. 1665 Oradea a fost inițial reconstituită în baza Încheierii C.F. 15748/1997, încheiere în baza căreia s-a operat în C.F. 2593 Oradea și dezmembrarea nr.top.698 și 699 sub B.23-26, iar ulterior această carte funciară a fost reconstituită prin Încheierea 18794/2000 a Jud. Oradea. Conform înscrierilor de sub B.23, nr.top. 698/2 și 699/2 au fost transcrise în C.F. 71236 în favoarea pârâtei SC P.M. SA, precum și ½ parte din nr.top.699/3 și 699/4 au fost transcrise în C.F. 71759 O în favoarea pârâtei de mai sus, în baza Legii 15/1990 și H.G. nr. 834/1991. Conform C.F. 71236 Oradea, asupra nr.top.696/5, 698/2 și 699/2, sub B.1, s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtei SC P.M.

SA în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M007 nr. 0264 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991, iar în C.F. 71759 Oradea, nr.top.699/3 și 699/4 s-a înscris asupra cotei de ½ parte, sub B.2, dreptul de proprietate al pârâtei SC P.M. SA în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M007 nr. 0264 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1322 din 6 octombrie 1999 de BNP C.M., urmare a organizării unei licitații de către pârâta SC P.M. SA, așa cum rezultă din acte și recunoașterile reclamantului, aceasta a înstrăinat pârâtei SC P.T.

SRL întreg dreptul său de proprietate asupra imobilelor situate în Oradea, ce consta în clădire producție brutărie, magazie și teren curte intravilan în suprafață de 228 mp, întabulat în C.F. 71236 Oradea, nr.top.696/5, 698/2, 699/2 și cota de ½ parte (cota indiviză 72/144) din teren fără construcții întabulat în C.F. 71759 Oradea pentru prețul total de 217.248.000 lei, achitat integral la data autentificării, conform mențiunilor inserate în contract. Ulterior, pârâta SC P.T. SRL., în baza acestui contract, prin Încheierea C.F. 16897/1999, și-a înscris dreptul său de proprietate, sub B.4 în C.F. 71236 O și sub B.3 în C.F. 71759 Oradea. Excepția tardivității capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare invocată de SC P.M.

SA a fost respinsă, reținându-se că ceea ce este relevant este data completării cererii de către reclamant cu acest capăt de cerere și nerelevant extinderea ulterioară a acțiunii sale. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta SC P.M. SA, instanța, de asemenea, a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1322 din 6 octombrie 1999, act în care această pârâtă are calitatea de vânzător și care îi conferă și calitate procesuală pasivă în cauză. Fiind analizată și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta A.V.A.S., tribunalul a reținut, față de obiectul cererii reclamantului prin care solicită restituirea în natură a imobilelor și de disp.

art. 26 alin. (4) din Legii nr. 10/2001 republicată, potrivit căruia entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la aceasta, apreciind excepția ca fiind întemeiată, întrucât decizia contestată de către reclamant în cauză a fost emisă de către pârâta E., astfel că pârâta A.V.A.S. nu are calitatea de entitate care a emis această decizie care să-i confere poziție procesuală. Pe fondul cauzei, prima instanță, având în vedere că s-a solicitat de către reclamant anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte, în urma analizei probatoriilor s-a constatat că acestea au fost de bună-credință la perfectarea contractului.

În contextul tuturor acestor considerente și reținând că nu s-a dovedit în cauză motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant privind anularea contractului de vânzare-cumpărare mai sus arătat și drept consecință, a respins ca neîntemeiate și capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 21, emisă de pârâta SC P.T. SRL la data de 18 septembrie 2001, restituirea în natură a imobilului în litigiu și evacuarea pârâtei de mai sus. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul invocând greșita interpretare a dispozițiilor legale privind buna credință și solicitând compararea titlurilor părților.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 205 A din 12 decembrie 2008 a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul admiterii contestației reclamantului împotriva pârâtelor SC P.T. SRL, SC P.M. SA și A.V.A.S., a anulat decizia atacată, a obligat pârâta SC P.T. SRL la restituirea în natură a imobilului fostă brutărie, a menținut restul dispozițiilor sentinței și a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată. In considerente s-a evidențiat că nu se poate reține buna-credință a pârâtelor la înstrăinarea și respectiv la cumpărarea imobilului din litigiu față de probatoriile administrate și față de faptul că imobilele din vecinătatea acestei brutării au fost retrocedate proprietarului reclamant prin decizia Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 112/1995, iar pe de altă parte și cumpărătorii cunoșteau demersurile făcute de proprietar privind retrocedarea imobilelor, inclusiv a celui de față care a constituit unitate de panificație.

Conform art. 45 din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință. Ori, pârâtele pe tot parcursul procesului nu au putut face dovada bunei lor credințe, care se impune având în vedere chiar prevederile actului normativ sus-menționat, respectiv art. 45 din Legea nr. 10/2001, în care nu se vorbește de reaua-credință ci de buna credință, care trebuie dovedită așadar de către cumpărător, nicidecum de către fostul proprietar.

Și practica constantă a instanțelor, inclusiv a instanței supreme cere dobânditorului unui imobil verificarea situației juridice a acestuia dacă a format obiect legilor de retrocedare sau a unei acțiuni în revendicare din partea fostului proprietar, statuându-se că lipsa de informare și pasivitatea cumpărătorului nu-i poate scuza eroarea și nu poate constitui în sine apărare în sensul reținerii bunei sale credințe; mai ales s-a pus această problemă după numeroasele hotărâri obținute împotriva României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ori, în anul 1999 când intimatele invocă buna-credință, existau nenumărate condamnări împotriva României în acest sens și se cunoștea că aproape toate imobilele au fost revendicate de foștii proprietari, iar în cazul de față s-au retrocedat inclusiv imobilele care s-au vândut chiriașilor, care le dețineau cu contract dinainte de anul 1990. În atare situație decizia emisă de pârâtă, de respingere a notificării, apare ca nelegală, urmând a fi anulată și obligată intimata la restituirea imobilului în cauză.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâtele SC P.T. SRL și SC P.M. SA. Pârâta SC P.T. SRL și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 8 , 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive: - instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare - instanța a încălcat normele de competență materială întrucât soluționarea acțiunii în anularea contractului de vânzare cumpărare revine judecătoriei - instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de necompetență materială a Tribunalului Bihor - instanța a dispus restituirea în natură a altui imobil - a reiterat excepția tardivității capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare - instanța a pronunțat o hotărâre nelegală încălcând prevederile privind regimul de restituire a imobilelor evidențiate în patrimoniul societăților legal privatizate.

Pârâta SC P.M. SA și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a pronunțat o soluție contrară legii neținând seama că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 pct. 3 din Legea nr. 10/2001. Recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed. Dispozitivul unei hotărâri judecătorești este partea cea mai importantă a acesteia deoarece cuprinde soluția dată de instanță în rezolvarea tuturor aspectelor reținute în considerente și trebuie să cuprindă specificațiile necesare pentru a putea fi pus în executare. El trebuie, deci, să concorde cu motivele de fapt și de drept care au determinat convingerea instanței.

In cauza de față, dispozitivul deciziei atacate este incomplet întrucât nu soluționează toate aspectele reținute în considerente. Astfel, după ce în considerente instanța își motivează amplu argumentele pentru care și-a format convingerea potrivit căreia societățile pârâte au fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare, prin dispozitiv omite să se pronunțe asupra anulării contractului. Pentru această omisiune se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei supuse controlului și trimiterea cauzei la aceeași instanță. In rejudecare, celelalte critici inserate în motivarea recursurilor vor fi avute în vedere drept apărări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtele SC P.T. SRL și SC P.M. SA împotriva deciziei nr. 205 A din 12 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2010.