ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4974/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

După un prim ciclu procesual, prin

sentința civilă nr. 63/C din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,

s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului privind

capătul de cerere de constatare a nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei SC P.M. SA, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei A.V.A.S., s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul S.V.

împotriva pârâtelor SC P.T. SRL, SC P.M. SA și A.V.A.S., iar reclamantul a fost

obligat la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

In considerentele sentinței s-a

reținut că prin decizia nr. 21 emisă de către pârâta SC P.T. SRL la data de 18

septembrie 2001, a fost respinsă cererea reclamantului pentru restituirea în

natură a imobilelor înscrise în C.F. 71759 Oradea, ½ parte nr.top.699/3

reprezentând curte în intravilan în suprafață de 90 mp, ½ parte

nr.top.699/4 reprezentând în natură curte în intravilan în suprafață de 54 mp

și în C.F. 71236 Oradea nr.top.696/5 reprezentând în natură curte cu magazie în

intravilan în suprafață de 19 mp, nr.top.698/2 reprezentând în natură curte cu

brutărie în suprafață de 9 mp, nr.top.699/2 reprezentând în natură curte cu brutărie

în intravilan în suprafață de 200 mp, cu motivația că aceste imobile au fost

dobândite de pârâta SC P.T. SRL prin cumpărare, conform contractului de

vânzare-cumpărare autentificat la BNP C.M. sub nr. 1322 din 6 octombrie 1999 și

că aceste imobile, la data vânzării, se aflau în circuitul civil, fiind

proprietatea vânzătorului SC P.M. SA, care le-a dobândit în baza Legii nr. 15/1990

și H.G. nr. 834/1991, în cadrul procesului de privatizare a fostei

întreprinderi de stat.

S-a constatat că reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent.

Conform situației de carte funciară

depusă la dosarul cauzei, nr.top.698 și nr.top. 699, înscrise în C.F. 2593

Oradea, au constituit proprietatea antecesorului reclamantului, defunctul K.S.,

de la care imobilul a fost preluat de Statul Român. De asemenea, din situația

de carte funciară 1665 Oradea, nr.top.696/1, 696/3, 697/1 și 697/3, rezultă că

antecesorii reclamantului au fost întabulați sub B.12, 13, 14, de la care

imobilele au fost preluate de Stratul Român cu titlu de naționalizare, drept

înscris sub B.15. De menționat că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, C.F. 1665

Oradea a fost inițial reconstituită în baza Încheierii C.F. 15748/1997,

încheiere în baza căreia s-a operat în C.F. 2593 Oradea și dezmembrarea

nr.top.698 și 699 sub B.23-26, iar ulterior această carte funciară a fost

reconstituită prin Încheierea 18794/2000 a Jud. Oradea.

Conform înscrierilor de sub B.23,

nr.top. 698/2 și 699/2 au fost transcrise în C.F. 71236 în favoarea pârâtei SC P.M.

SA, precum și ½ parte din nr.top.699/3 și 699/4 au fost transcrise în C.F.

71759 O în favoarea pârâtei de mai sus, în baza Legii 15/1990 și H.G. nr. 834/1991.

Conform C.F. 71236 Oradea, asupra

nr.top.696/5, 698/2 și 699/2, sub B.1, s-a înscris dreptul de proprietate al

pârâtei SC P.M. SA în baza Certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria M007 nr. 0264 eliberat de Ministerul Agriculturii și

Alimentației în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991, iar în C.F. 71759

Oradea, nr.top.699/3 și 699/4 s-a înscris asupra cotei de ½ parte, sub

B.2, dreptul de proprietate al pârâtei SC P.M. SA în baza Certificatului de

atestare a dreptului de proprietate seria M007 nr. 0264 eliberat de Ministerul

Agriculturii și Alimentației, în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1322 din 6 octombrie 1999 de BNP C.M.,

urmare a organizării unei licitații de către pârâta SC P.M. SA, așa cum rezultă

din acte și recunoașterile reclamantului, aceasta a înstrăinat pârâtei SC P.T. SRL

întreg dreptul său de proprietate asupra imobilelor situate în Oradea, ce

consta în clădire producție brutărie, magazie și teren curte intravilan în

suprafață de 228 mp, întabulat în C.F. 71236 Oradea, nr.top.696/5, 698/2, 699/2

și cota de ½ parte (cota indiviză 72/144) din teren fără construcții

întabulat în C.F. 71759 Oradea pentru prețul total de 217.248.000 lei, achitat

integral la data autentificării, conform mențiunilor inserate în contract.

Ulterior, pârâta SC P.T. SRL., în baza

acestui contract, prin Încheierea C.F. 16897/1999, și-a înscris dreptul său de

proprietate, sub B.4 în C.F. 71236 O și sub B.3 în C.F. 71759 Oradea.

Excepția tardivității capătului de

cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare invocată de SC P.M.

SA a fost respinsă, reținându-se că ceea ce este relevant este data completării

cererii de către reclamant cu acest capăt de cerere și nerelevant extinderea

ulterioară a acțiunii sale.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive, invocată de pârâta SC P.M. SA, instanța, de

asemenea, a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere capătul de cerere prin

care reclamantul a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1322 din 6 octombrie 1999, act în care această pârâtă are

calitatea de vânzător și care îi conferă și calitate procesuală pasivă în

cauză.

Fiind analizată și excepția lipsei

calității procesuale pasive, invocată de pârâta A.V.A.S., tribunalul a reținut,

față de obiectul cererii reclamantului prin care solicită restituirea în natură

a imobilelor și de disp. art. 26 alin. (4) din Legii nr. 10/2001 republicată,

potrivit căruia entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală

raportată la aceasta, apreciind excepția ca fiind întemeiată, întrucât decizia

contestată de către reclamant în cauză a fost emisă de către pârâta E., astfel

că pârâta A.V.A.S. nu are calitatea de entitate care a emis această decizie

care să-i confere poziție procesuală.

Pe fondul cauzei, prima instanță,

având în vedere că s-a solicitat de către reclamant anularea contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între pârâte, în urma analizei probatoriilor s-a

constatat că acestea au fost de bună-credință la perfectarea contractului.

În contextul tuturor acestor

considerente și reținând că nu s-a dovedit în cauză motive de nulitate a

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte, instanța a respins ca

neîntemeiată cererea formulată de reclamant privind anularea contractului de

vânzare-cumpărare mai sus arătat și drept consecință, a respins ca neîntemeiate

și capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 21, emisă de pârâta SC P.T.

SRL la data de 18 septembrie 2001, restituirea în natură a imobilului în

litigiu și evacuarea pârâtei de mai sus.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul invocând greșita interpretare a dispozițiilor legale privind buna

credință și solicitând compararea titlurilor părților.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

civilă nr. 205 A din 12 decembrie 2008 a admis apelul, a schimbat în parte

sentința în sensul admiterii contestației reclamantului împotriva pârâtelor SC P.T.

SRL, SC P.M. SA și A.V.A.S., a anulat decizia atacată, a obligat pârâta SC P.T.

SRL la restituirea în natură a imobilului fostă brutărie, a menținut restul

dispozițiilor sentinței și a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de

judecată.

In considerente s-a evidențiat că nu

se poate reține buna-credință a pârâtelor la înstrăinarea și respectiv la

cumpărarea imobilului din litigiu față de probatoriile administrate și față de

faptul că imobilele din vecinătatea acestei brutării au fost retrocedate

proprietarului reclamant prin decizia Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.

112/1995, iar pe de altă parte și cumpărătorii cunoșteau demersurile făcute de

proprietar privind retrocedarea imobilelor, inclusiv a celui de față care a

constituit unitate de panificație.

Conform art. 45 din Legea nr.

10/2001 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul

procesului de privatizare având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil

sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost

încheiat cu bună-credință.

Ori, pârâtele pe tot parcursul

procesului nu au putut face dovada bunei lor credințe, care se impune având în

vedere chiar prevederile actului normativ sus-menționat, respectiv art. 45 din

Legea nr. 10/2001, în care nu se vorbește de reaua-credință ci de buna

credință, care trebuie dovedită așadar de către cumpărător, nicidecum de către

fostul proprietar.

Și practica constantă a instanțelor,

inclusiv a instanței supreme cere dobânditorului unui imobil verificarea

situației juridice a acestuia dacă a format obiect legilor de retrocedare sau a

unei acțiuni în revendicare din partea fostului proprietar, statuându-se că

lipsa de informare și pasivitatea cumpărătorului nu-i poate scuza eroarea și nu

poate constitui în sine apărare în sensul reținerii bunei sale credințe; mai

ales s-a pus această problemă după numeroasele hotărâri obținute împotriva

României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ori, în anul 1999 când

intimatele invocă buna-credință, existau nenumărate condamnări împotriva

României în acest sens și se cunoștea că aproape toate imobilele au fost

revendicate de foștii proprietari, iar în cazul de față s-au retrocedat

inclusiv imobilele care s-au vândut chiriașilor, care le dețineau cu contract

dinainte de anul 1990.

În atare situație decizia emisă de

pârâtă, de respingere a notificării, apare ca nelegală, urmând a fi anulată și

obligată intimata la restituirea imobilului în cauză.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs pârâtele SC P.T. SRL și SC P.M. SA.

Pârâta SC P.T. SRL și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 8 , 9 C. proc. civ., pentru

următoarele motive:

- instanța a omis să se pronunțe

asupra capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare

- instanța a încălcat normele de

competență materială întrucât soluționarea acțiunii în anularea contractului de

vânzare cumpărare revine judecătoriei

- instanța nu s-a pronunțat asupra

excepției de necompetență materială a Tribunalului Bihor

- instanța a dispus restituirea în

natură a altui imobil

- a reiterat excepția tardivității

capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare

- instanța a pronunțat o hotărâre

nelegală încălcând prevederile privind regimul de restituire a imobilelor

evidențiate în patrimoniul societăților legal privatizate.

Pârâta SC P.M. SA și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. susținând că instanța a

interpretat greșit actul dedus judecății și a pronunțat o soluție contrară

legii neținând seama că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 pct. 3

din Legea nr. 10/2001.

Recursurile sunt fondate pentru

considerentele care succed.

Dispozitivul unei hotărâri

judecătorești este partea cea mai importantă a acesteia deoarece cuprinde

soluția dată de instanță în rezolvarea tuturor aspectelor reținute în

considerente și trebuie să cuprindă specificațiile necesare pentru a putea fi pus

în executare. El trebuie, deci, să concorde cu motivele de fapt și de drept

care au determinat convingerea instanței.

In cauza de față, dispozitivul

deciziei atacate este incomplet întrucât nu soluționează toate aspectele

reținute în considerente.

Astfel, după ce în considerente

instanța își motivează amplu argumentele pentru care și-a format convingerea

potrivit căreia societățile pârâte au fost de rea credință la încheierea

contractului de vânzare cumpărare, prin dispozitiv omite să se pronunțe asupra anulării

contractului.

Pentru această omisiune se impune

admiterea recursurilor, casarea deciziei supuse controlului și trimiterea

cauzei la aceeași instanță.

In rejudecare, celelalte critici

inserate în motivarea recursurilor vor fi avute în vedere drept apărări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâtele SC P.T. SRL și SC P.M. SA împotriva deciziei nr. 205 A din 12

decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, pe

care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 octombrie 2010.