ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1505/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursurilor de fată, retine următoarele: Prin sentința civilă nr. 245 din 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local Oradea; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.F. în reprezentarea Statului Român; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții L.I. și L.E. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Oradea, Consiliul Local Oradea, Statul Român prin M.E.F.P. și Prefectura județului Bihor; a fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienta T.A. prin tutore P.D.N. A fost obligat Primarul Municipiului Oradea să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în favoarea reclamanților pentru imobilul construcție, situat în Oradea, și teren aferent în suprafață de 337 m.p., înscris în C.F.

Oradea; s-a constatat că intervenienta T.A. are calitate de proprietar al imobilului situat în Oradea, construcție și teren suprafață de 674 m.p., dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995. Reclamanții au fost obligați să plătească intervenientei 1000 lei cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea reclamanților pentru acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, reclamanții L.I. și L.E. au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din două camere și dependințe, situat în imobilul din Oradea, înscris în C.F. Oradea, terenul aferent în suprafață de 337 m.p. trecând în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 58/1974, atribuindu-i-se cumpărătorilor în folosință suprafața de 1000 m.p.

teren pe durata existenței construcțiilor. Prin convenția de donație încheiată la 01 august 1989 reclamanții au donat statului român întregul teren cuprins în C.F. Oradea, obligându-se să demoleze construcțiile existente pe teren în termen de 30 de zile de la data punerii la dispoziția lor a unui apartament corespunzător. Apartamentul a fost demolat rămânând numai o parte din ziduri, fără acoperiș, uși, ziduri, geamuri și pardoseală, așa cum rezultă din adresele emise de Primăria Municipiului Oradea. La cererea Primărie Municipiului Oradea imobilul a fost radiat din C.F. În anul 1996 Statul Român prin unitate specializată a încheiat cu intervenienta T.A. contractul de vânzare-cumpărare din 26 august 1996 pentru apartamentele din imobilul situat la adresa de mai sus și terenul aferent în suprafață de 6786 m.p.

În baza încheierii de C.F. coala colectivă Oradea, cât și coala individuală Oradea au fost sistate, apartamentele fiind comasate, iar imobilul compus dintr-o casă cu două camere și terenul aferent au fost înscrise în C.F. Oradea, înscriindu-se dreptul de proprietate al intervenientei T.A. cu titlul de cumpărare în baza Legii nr. 112/2995. Prin sentința civilă nr. 11463/2001 a Judecătoriei Oradea, ca urmare a acțiunii promovate de reclamanți s-a constatat nulitatea absolută a actului intitulat „Convenție" prin care aceștia au donat statului român imobilul situat în Oradea. Prin notificarea din 06 august 2001 a Prefecturii Județului Bihor, reclamanții au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri bănești pentru apartamentul din imobilul situat în Oradea, și terenul aferent acestuia în suprafață de 337 m.p., ulterior făcând precizarea că solicită restituirea în natură a construcției și terenului preluat de Statul Român.

Notificarea nu a fost soluționată nici până la data sesizării instanței, având în vedere că reclamanții au formulat mai multe acțiuni având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 26 august 1998 încheiat de intervenienta T.A. în baza Legii nr. 112/1995, acțiuni ce au avut ca efect suspendarea procedurii administrative privind soluționarea notificării. Reținând că prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat nulitatea actului de donație având ca obiect apartamentul și terenul aferent (sentința civilă nr. 6748/2005 a Judecătoriei Oradea), instanța a apreciat că preluarea imobilului a fost abuzivă și reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii.

S-au reținut ca nefondate susținerile pârâtului primarul Municipiului Oradea și ale intervenientei, în sensul că terenul aferent construcției nu a constituit proprietatea reclamanților, în condițiile în care obiectul contractului de donație l-a format tocmai terenul în suprafață de 337 m.p. și nu construcția pe care reclamanții s-au obligat să o demoleze. Așadar, actul de preluare a imobilului atestă faptul că terenul respectiv aparținea reclamanților la data preluării abuzive. Statul Român a recunoscut calitatea de proprietari a reclamanților asupra terenului în litigiu, deși în cuprinsul contractului prin care au cumpărat apartamentul s-a făcut mențiunea că terenul aferent trece în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974.

Conform dispozițiilor art. 11 din lege, imobilele expropriate și care nu au fost demolate s-a dispus să fie restituite în natură persoanelor îndreptățite cu respectarea dispozițiilor legale și cu condiția să nu fie înstrăinate. Întrucât, în speță, construcția proprietatea reclamanților a fost demolată, iar terenul aferent a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare, contract menținut prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instanța a reținut că nu mai pot obține restituirea în natură. Restituirea în natură nemaifiind posibilă, a dus la concluzia că măsurile reparatorii pot fi acordate în compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.

Față de cele reținute anterior, instanța a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta T.A. prin tutore P.D.N. și a constatat că aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil din Oradea, (construcții și teren în suprafață de 674 m.p.) în temeiul Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare din 26 august 1998. În baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, s-a admis în parte acțiunea reclamanților și pârâtul Primarul Municipiului Oradea a fost obligat să emită dispoziție de admitere a notificării și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților pentru imobilul apartament nr. 3 și terenul aferent în suprafață de 337 m.p.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Consiliului Local Oradea, a fost admisă, având în vedere că potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor deținute de unitatea administrativ teritorială este obligată să emită dispoziție de restituire în natură sau prin echivalent. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de M.E.F. a fost respinsă, tribunalul având în vedere că acesta stă în judecată nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al Statului Român, conform dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954. Prin apelul declarat de M.E.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, s-a învederat că sentința atacată este nelegală, deoarece în contextul prevederilor Legii nr. 10/2001, în speță au calitate procesuală pasivă Primarul, A.N.R.P., respectiv C.C.S.D., și nicidecum M.E.F.

S-a mai susține că, în conformitate cu Hotărârea nr. 1068 din 5 septembrie 2007, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 361/2005, privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.R.P., că s-a stabilit în sarcina acestei unități acordarea măsurilor reparatorii stabilite prin Legea nr. 10/2001, printre care și faptul că această instituție avizează compensarea obligațiilor reciproce de plată și, respectiv, de restituire existente între stat și persoanele îndreptățite la despăgubiri bănești conform Legii nr. 112/1995 și Legii nr. 10/2001. În subsidiar, s-a învederat că Statul Român nu este reprezentat în asemenea spețe prin M.E.F. ci, calitate procesuală pasivă are Primarul, respectiv C.C.S.D., hotărârea fiind practic inaptă de executare.

Prin apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea, s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul obligării să emită dispoziție numai pentru imobilul construcție, ce formează obiectul notificării, nu și pentru teren. În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece reclamanții au devenit proprietari cu titlu de cumpărare doar asupra apartamentului nr. 3, compus din două camere și dependințe, înscris în C.F. Oradea, după cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 13 februarie 1981, cu vanzătoarea S.E., dată la care terenul a trecut în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 58/1974, dreptul de proprietate al acestuia fiind intabulat în cartea funciari.

În aceste condiții, s-a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii numai pentru apartament, nu și pentru teren, soluția primei instanțe fiind parțial eronată. De asemenea, au declarat apel și reclamanții L.I. și E., solicitând schimbarea acesteia în sensul obligării pârâților să emită dispoziție de restituire în natură a apartamentului din imobilul situat în Oradea, precum și a terenului aferent în suprafață de 337 m.p. În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece reclamanți, apelanți au făcu dovada că prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a anulat convenția încheiată în august 1989 cu Statul Român, prin care ei au donat la acel moment imobilul în favoarea acestuia, astfel că imobilul reintrând în patrimoniul lor nu putea fi înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995.

De asemenea, se mai susține că, autoritățile nici nu au vândut vreodată acest apartament către intervenienta T.A., care a cumpărat doar apartamentele din imobil. Apelanții au arătat că instanța le-a recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentului (parțial demolat) și a terenului în suprafață de 337 m.p., însă ceea ce îi nemulțumește este faptul că numai acoperișul fiind demolat, instanța a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent atât pentru construcție, caît și pentru teren. Pe de altă parte, s-a susținut că deși le-a fost recunoscut dreptul pretins, prin hotărârea atacată reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată față de intervenienta T.A., mai mult se impune a ca urmare a respingerii cererii de intervenție.

Pe parcursul soluționării apelului intimata T.A. a decedat, la 6 octombrie 2008 fiind introdusă în cauză moștenitoarea sa, P.D.N. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin Decizia civilă nr. 66/ A din 07 aprilie 2009 a respins ca nefondate apelurile reclamanților L.I. și L.E. și ale pârâților D.G.F.P. în reprezentarea M.E.F., Primarul Municipiului Oradea și Primăria Municipiului Oradea împotriva sentinței civile nr. 245 din 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului Oradea, Prefectura Județului Bihor și intimata intervenienta P.D.N. în calitate de moștenitoare a defunctei T.A. Apelanții au fost obligați să plătească intimatei-interveniente P.D.N.

1000 lei cheltuieli de judecată în apel. Instanța de apel a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 februarie 1981 de către fostul natoartiat de Stat Județean Bihor, apelanții reclamanți au cumpăra de la numita S.E. apartamentul compus din două camere și dependințe, situat în Oradea, înscris în C.F. indicata mai sus. Prin convenția încheiată la 01 august 1989 cei doi apelanți au donat Statului Român întregul teren cuprins în C.F. Oradea, situat în Oradea, iar cu privire la construcțiile existente pe teren s-a obligat ca în termen de 30 de zile de la data punerii la dispoziția lor a unui apartament corespunzător să le demoleze, urmând ca materialele rezultate din demolare să fie valorificate în interesul lor.

Prin sentința civilă nr. 11463 din 06 decembrie 2001 a Judecătoriei Oradea, irevocabilă, a fost admisă acțiunea reclamanților, în sensul că s-a constatat nulitatea convenției evocate mai sus. Din adresa din 17 iunie 1993 emisă de Primăria Municipiului Oradea, rezultă că imobilul care a constituit proprietatea lui L.I. situat în Oradea, a fost demolat. Potrivit copiei de C.F. Oradea, reprezentând în natură casă colectivă compusă din 3 apartamente și teren în suprafață totală de 674 m.p. (filele 71-73 dosar fond), la data de 14 august 1995, în baza cererii emisă de Primăria Municipiului Oradea, a fost radiat din cartea funciară apartamentul, înscris sub AII. Prin contractul de vânzare - cumpărare din 26 august 1996 (filele 84 - 85 dosar fond), încheiat cu S.C.C.T.I.

Bihor - S.A. Oradea, intimata decedată T.A. a cumpărat apartamentele din imobilul situat în Oradea, iar din adeverința din 6 iunie 1997 (fila 86) emisă de aceeași unitate specializată (S.C.C.T.I. Bihor - S.A. Oradea), rezultă că obiectul vânzării l-a format parțial și apartamentul împreună cu terenul aferent în suprafață totală de 674 m.p., că terenul aferent apartamentului (337 m.p.) a fost comasat cu cel aferent apartamentelor, totalizând suprafața indicată mai sus, Prin încheierea de C.F. (fila 82) s-a dispus ca parcelele din C.F. Oradea, să se transcrie în C.F. Oradea, comasându-se într-un singur imobil, iar vechile coli de carte funciară urmând a fi: sistate, iar apoi asupra nr. top. x și y în suprafață totală de 674 m.p., care în natură reprezintă o casă compusă din două camere și dependințe, să se intabuleze dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995, în favoarea numitei T.A.

Potrivit copiei extras de C.F. Oradea, nr. top. x și y, asupra întregului imobil - casă și teren în suprafață de 674 m.p. - este proprietară tabulară defuncta intimată, în baza încheierii de carte funciară evocată mai sus. Reclamanții din prezenta cauză au atacat contractul de vânzare - cumpărare încheiat de defuncta T.A. prin sentința civilă nr. 1275/2003 a Judecătoriei Oradea fiind respinsă acțiunea în constatarea nulității absolute, reținându-se prescripția dreptului la acțiune. Hotărârea de mai sus a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 369/2005 a Curții de Apel Oradea (filele 184 - 185 dosar fond).

Printr-o altă acțiune, înregistrată sub Dosar nr. 5915/2003, aceiași reclamanți au solicitat a se constata existența în natura a apartamentului, nulitatea parțială a contractului de vânzare - încheiat de T.A., rectificarea de carte funciară, restabilirea saituației anterioare și evacuarea pârâtei,acțiune ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 6748/2005 a Judecătoriei Oradea, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 598/2007 a Curții de Apel Oradea (filele 14-17 dosar fond). Din cele relevate mai sus, rezultă cu prisosință că asupra întregului imobil care a fost înscris inițial în C.F. Oradea, nr. top. 3414/1 și 3415/1 (actualmente sistată) și transcris în C.F. Oradea, este intabulat dreptul de proprietate al intimatei T.A.

(în prezent decedată) al cărei titlu de proprietate nu a fost desființat până la această dată, situație în care în mod corect a apreciat prima instanță că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă dispunând obligarea intimatului Primarul Municipiului Oradea să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent. În ceea ce privește criticile invocate de pârâtul apelant M.E.F., s-au reținut următoarele: Potrivit art. 3 pct. 48 din H.G. nr. 386/2007 (norma-cadru de funcționare a acestei instituții, M.E.F. reprezintă statul român ca subiect de drept și obligații în fața instanțelor, iar potrivit art. 2 din același act normativ, acesta coordonează și administrează veniturile statului, precum și datoria publică, motiv pentru care sunt apreciate ca nefondate susținerile apelatului cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.

De altfel, inclusiv fondurile puse la dispoziția Comisiei Centrale de Evacuare a Despăgubirilor pentru despăgubirea foștilor proprietari, în fapt „Fondul Proprietatea" se constituie sub forma unei societăți de investiții deținută în întregime de Statul Român și administrată de M.E.F. până la transmiterea acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr. 81/2007. Aspectele invocate de către apelant privind calitatea procesuală pasivă a A.N.R.P. și C.C.S.D., s-au reținut ca fără relevanță în cauză, apelantul având mijloace legale pentru a-și compensa datoriile cu autoritățile arătate, atâta timp cât acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul-apelant Primarul Municipiului Oradea, s-a reținut ca nefondat, având în vedere că potrivit actului intitulat Convenție, încheiat la 01 august 1989, între fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Oradea și I.J.G.C.L. Bihor, pe de o parte și apelanți L.l. și L.E. pe de altă parte, aceștia din urmă au donat statului întregul teren din C.F. Oradea, situat în Oradea, aferent apartamentului, iar construcțiile existente s-au obligat să le demoleze. Astfel, corect a apreciat instanța de fond că obiectul convenției de donație l-a format tocmai terenul în suprafață de 337 m.p. și nu construcția existentă, atâta timp cât prin acel act reclamanții-apelanți s-au obligat să demoleze construcțiile, urmând ca materialele rezultate din demolare să fie valorificate în interesul lor.

Pe de altă parte, este cert ca preluarea imobilului de la reclamanți s-a efectuat în mod abuziv, iar aceștia sunt persoane îndreptățite Ia acordarea de măsuri reparatorii pentru acesta. Așa cum s-a arătat mai sus, construcțiile au fost demolate, astfel că reclamanții nu se află în situația prevăzută de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, de a li se restitui proprietatea asupra terenului aferent locuinței. Din analiza noțiunii preluării abuzive și a modurilor de soluționare a notificărilor în situația preluării terenurilor de către Stat, în baza art. 30 și 31 din Legea nr. 58/1974, H.G.

nr. 250/2007, art. 14 lit. c) stipulează ipoteza în care ulterior înstrăinării construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă neavând dreptul de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței Legii nr. 10/2001 în favoarea persoanei îndreptățite. Mai este de relevat că dispozițiile legilor adoptate în domeniul proprietății au ca finalitate reconstituirea dreptului de proprietate și restituirea în natură atunci când este posibil, iar în caz contrar, despăgubirea fostului proprietar. Se poate aprecia că dispozițiile Legii nr. 10/2001 au și un caracter de complinire în ceea ce privește drepturile foștilor proprietari, astfel că, instanța a apreciat că reclamanții au făcut dovada îndreptățirii lor la măsuri reparatorii.

Referitor la criticile invocate de apelanții reclamanți cu privire la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe în favoarea intervenientei T.A. (în prezent decedată), acestea sunt nefondate, cererea de intervenție formulată de către aceasta fund admisă de către tribunal, iar obiectul acesteia viza tocmai imobilul din litigiu, revendicat de către reclamanți. Pentru considerentele expuse, apreciindu-se că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondate toate cele trei apeluri formulate în cauză, iar în baza art. 274 C. proc. civ., a obligat apelanții la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei P.D.N., în calitate de succesoare a intimatei decedate T.A., reprezentând onorariu avocațial în apel.

Împotriva Deciziei civile nr. 66/ A din 07 aprilie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, au declarat recurs în termen legal pârâții M.F.P. prin D.G.F.P. Bihor și Primarul Municipiului Oradea, care au invocat în drept motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul pârât Statul Român prin M.F.P. - prin D.G.F.P. Bihor a susținut nelegalitatea hotărârii instanței de apel ca inaptă de executare pentru că, în mod greșit s-a reținut că acest recurent, ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, coordonează și administrează veniturile statului, precum și datoria publică, și că are mijloace legale pentru a-și compensa datoriile cu autoritățile indicate, acesta având calitate procesuală pasivă în cauză.

Susține recurentul că, în conformitate cu art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în cauză are calitate procesuală pasivă în reprezentarea Statului Român C.C.S.D., constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, conform Legii nr. 10/2001 republicată cu modificările ulterioare. În combaterea acestui motiv, se susține că statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în num e propriu, ca subiect de drepturi și obligații, fiind reprezentat prin M.F.P. Precizează recurentul că Statul Român, în speță nu este reprezentat de către M.F.P., calitatea procesuală pasivă având-o Primarul, respectiv C.C.S.D. În subsidiar, se învederează că nu se justifică obligarea M.F.P. la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum a procedat instanța de apel.

În ceea ce privește recursul formulat de recurentul pârât Primarul Municipiului Oradea, se susține că hotărârea instanței de apel este pronunțată cu încălcarea legii, deoarece în mod greșit a dispus obligarea Primarului Municipiului Oradea la emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent reclamanților pentru imobilul construcție situat în Oradea, dar și pentru terenul aferent de 337 m.p., înscris în C.F. col. nr. xxx Oradea și C.F. nr. yyy Oradea. În sensul lămuririi criticii formulate, a învederat că reclamanții apelanți L.I. și L.E. au devenit proprietari cu titlul de cumpărare asupra apartamentului compus din 2 camere și dependințe. În privința terenului aferent menționează că, pe data încheierii contractului acesta a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974, cu ocazia vânzării menționându-se că se atribuie în folosința cumpărătorilor o suprafață de 100 m.p.

pe durata existenței construcției, potrivit Deciziei nr. 149/1981 eliberată de Consiliul Popular. Examinând criticile formulate de recurenți, ce fac posibilă încadrarea în motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte le reține ca nefondate, pentru următoarele aspecte: Cu privire la recursul recurentului pârât M.E.F., se apreciază că în mod corect instanța de apel a reținut calitatea procesuală a acestuia în reprezentarea Statului Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, potrivit Normei 4 de funcționare, art. 3 pct. 48 din H.G. nr. 386/2007. De altfel, potrivit art. 2 din același act normativ, recurentul este cel care coordonează și administrează veniturile statului, precum și datoria publică, Și fondurile puse la dispoziția C.C.E.D.

pentru despăgubirea foștilor proprietari, respectiv Fondul Proprietatea, este constituit sub forma unei societăți de investiții deținută în totalitate de Statul Român și administrată prin M.F.P., până la transmiterea acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite, potrivit art. 7 din Legea nr. 247/2005. Față de aceste aspecte, recursul acestui pârât este nefondat și urmează să fie respins. Nefondat este și petitul subsidiar din apel, prin care se critică aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., în sensul că nu se justifică obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Critica este nefondată pentru că, urmare a respingerii apelului formulat de pârât, acesta căzând în pretenții, corect a fost obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de partea adversă.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea se reține că: Hotărârea instanței de apel este legală în raport de criticile formulate de acest reclamant, în deplină concordanță cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 și cu legislația în materie referitoare la îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul preluat abuziv de Statul Român în baza disp. art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Critica se referă la faptul că, recurentul a fost obligat să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul construcție dar și pentru teren, în condițiile în care s-ar fi impus acordarea măsurilor reparatorii numai pentru construcții, deoarece terenul a fost dobândit de statul român în condițiile Legii nr. 58/1974.

Din cuprinsul C.F. Oradea rezultă că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 337 m.p. cu titlu de donație, intabulat prin încheierea nr. xxx/1995. Prin convenția încheiată între reclamanți și stat la 01 august 1989, reclamanții au donat întregul teren, iar cu privire la construcții și-au asumat obligația să le demoleze. Prin sentința civilă nr. 11463 din 6 decembrie 2001 a Judecătorie Oradea, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea convenției. Întrucât modalitatea de dobândire a imobilului de către Statul Român a fost cea prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, respectiv bunuri intrate în proprietatea statului prin donație, în mod legal s-a stabilit că reclamanții au dreptul la o reparație prin echivalent care să reprezinte contravaloarea proprietății lor (construcție + teren).

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, sunt considerate ca preluate abuziv imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza Decretului nr. 478/1954, prin donațiile făcute statului, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate prin acte în formă autentică în condițiile în care s-a admis acțiunea în anularea sau constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Ulterior, prin modificarea Legii nr. 10/2001, nu s-a mai cerut constatarea nulității donației prin hotărâre judecătorească. Corect s-a reținut că, dispozițiile legii adoptate în domeniul proprietății au ca finalitate reconstituirea dreptului de proprietate și restituirea în natură, atunci când este posibil, iar în caz contrar despăgubirea fostului proprietar.

Dispozițiile Legii nr. 10/2001 au și un caracter de complinire cu privire la drepturile foștilor proprietari, astfel că instanța de apel corect a reținut că reclamanții au făcut dovada îndreptățirii lor la măsuri reparatorii. Pentru considerentele expuse, reținându-se că ambele recursuri sunt nefondate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții M.F.P. prin D.G.F.P. Bihor și Primarul Municipiului Oradea împotriva Deciziei civile nr. 66/ A din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2010.