ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1505/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1505/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ.

asupra recursurilor de fată, retine următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 245 din 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, a

fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul

Consiliul Local Oradea; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâtul M.E.F. în reprezentarea Statului Român; a fost

admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții L.I. și L.E. în

contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Oradea, Consiliul Local Oradea,

Statul Român prin M.E.F.P. și Prefectura județului Bihor; a fost admisă cererea

de intervenție formulată de intervenienta T.A. prin tutore P.D.N. A fost

obligat Primarul Municipiului Oradea să emită dispoziție de acordare a

măsurilor reparatorii prin echivalent, în favoarea reclamanților pentru

imobilul construcție, situat în Oradea, și teren aferent în suprafață de 337 m.p.,

înscris în C.F. Oradea; s-a constatat că intervenienta T.A. are calitate de

proprietar al imobilului situat în Oradea, construcție și teren suprafață de

674 m.p., dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995.

Reclamanții au fost obligați să plătească

intervenientei 1000 lei cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea

reclamanților pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, reclamanții L.I. și

L.E. au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din două

camere și dependințe, situat în imobilul din Oradea, înscris în C.F. Oradea,

terenul aferent în suprafață de 337 m.p. trecând în proprietatea Statului Român

în baza Legii nr. 58/1974, atribuindu-i-se cumpărătorilor în folosință

suprafața de 1000 m.p. teren pe durata existenței construcțiilor.

Prin convenția de donație încheiată la 01 august 1989

reclamanții au donat statului român întregul teren cuprins în C.F. Oradea,

obligându-se să demoleze construcțiile existente pe teren în termen de 30 de

zile de la data punerii la dispoziția lor a unui apartament corespunzător.

Apartamentul a fost demolat rămânând numai o parte

din ziduri, fără acoperiș, uși, ziduri, geamuri și pardoseală, așa cum rezultă

din adresele emise de Primăria Municipiului Oradea.

La cererea Primărie Municipiului Oradea imobilul a

fost radiat din C.F.

În anul 1996 Statul Român prin unitate specializată a

încheiat cu intervenienta T.A. contractul de vânzare-cumpărare din 26 august 1996

pentru apartamentele din imobilul situat la adresa de mai sus și terenul

aferent în suprafață de 6786 m.p.

În baza încheierii de C.F. coala colectivă Oradea,

cât și coala individuală Oradea au fost sistate, apartamentele fiind comasate,

iar imobilul compus dintr-o casă cu două camere și terenul aferent au fost

înscrise în C.F. Oradea, înscriindu-se dreptul de proprietate al intervenientei

T.A. cu titlul de cumpărare în baza Legii nr. 112/2995.

Prin sentința civilă nr. 11463/2001 a Judecătoriei

Oradea, ca urmare a acțiunii promovate de reclamanți s-a constatat nulitatea

absolută a actului intitulat „Convenție" prin care aceștia au donat

statului român imobilul situat în Oradea.

Prin notificarea din 06 august 2001 a Prefecturii

Județului Bihor, reclamanții au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 acordarea

de despăgubiri bănești pentru apartamentul din imobilul situat în Oradea, și

terenul aferent acestuia în suprafață de 337 m.p., ulterior făcând precizarea

că solicită restituirea în natură a construcției și terenului preluat de Statul

Român.

Notificarea nu a fost soluționată nici până la data

sesizării instanței, având în vedere că reclamanții au formulat mai multe

acțiuni având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare

din 26 august 1998 încheiat de intervenienta T.A. în baza Legii nr. 112/1995,

acțiuni ce au avut ca efect suspendarea procedurii administrative privind

soluționarea notificării.

Reținând că prin hotărâre judecătorească definitivă

și irevocabilă s-a constatat nulitatea actului de donație având ca obiect

apartamentul și terenul aferent (sentința civilă nr. 6748/2005 a Judecătoriei

Oradea), instanța a apreciat că preluarea imobilului a fost abuzivă și

reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii.

S-au reținut ca nefondate susținerile pârâtului

primarul Municipiului Oradea și ale intervenientei, în sensul că terenul

aferent construcției nu a constituit proprietatea reclamanților, în condițiile

în care obiectul contractului de donație l-a format tocmai terenul în suprafață

de 337 m.p. și nu construcția pe care reclamanții s-au obligat să o demoleze.

Așadar, actul de preluare a imobilului atestă faptul că terenul respectiv

aparținea reclamanților la data preluării abuzive. Statul Român a recunoscut

calitatea de proprietari a reclamanților asupra terenului în litigiu, deși în

cuprinsul contractului prin care au cumpărat apartamentul s-a făcut mențiunea că

terenul aferent trece în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974.

Conform dispozițiilor art. 11 din lege, imobilele

expropriate și care nu au fost demolate s-a dispus să fie restituite în natură

persoanelor îndreptățite cu respectarea dispozițiilor legale și cu condiția să

nu fie înstrăinate.

Întrucât, în speță, construcția proprietatea

reclamanților a fost demolată, iar terenul aferent a fost înstrăinat prin

contractul de vânzare-cumpărare, contract menținut prin hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă, instanța a reținut că nu mai pot obține restituirea

în natură.

Restituirea în natură nemaifiind posibilă, a dus la

concluzia că măsurile reparatorii pot fi acordate în compensare cu alte bunuri

sau servicii ori despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.

Față de cele reținute anterior, instanța a admis

cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta T.A. prin

tutore P.D.N. și a constatat că aceasta a dobândit dreptul de proprietate

asupra întregului imobil din Oradea, (construcții și teren în suprafață de 674

m.p.) în temeiul Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare din

26 august 1998.

În baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, s-a admis în

parte acțiunea reclamanților și pârâtul Primarul Municipiului Oradea a fost

obligat să emită dispoziție de admitere a notificării și acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților pentru imobilul

apartament nr. 3 și terenul aferent în suprafață de 337 m.p.

În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive, invocată de Consiliului Local Oradea, a fost admisă, având

în vedere că potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul

imobilelor deținute de unitatea administrativ teritorială este obligată să

emită dispoziție de restituire în natură sau prin echivalent.

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocata

de M.E.F. a fost respinsă, tribunalul având în vedere că acesta stă în judecată

nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al Statului Român, conform

dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954.

Prin apelul declarat de M.E.F. prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice Bihor, s-a învederat că sentința atacată este nelegală,

deoarece în contextul prevederilor Legii nr. 10/2001, în speță au calitate

procesuală pasivă Primarul, A.N.R.P., respectiv C.C.S.D., și nicidecum M.E.F.

S-a mai susține că, în conformitate cu Hotărârea nr. 1068

din 5 septembrie 2007, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 361/2005,

privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.R.P., că s-a stabilit în

sarcina acestei unități acordarea măsurilor reparatorii stabilite prin Legea nr.

10/2001, printre care și faptul că această instituție avizează compensarea

obligațiilor reciproce de plată și, respectiv, de restituire existente între

stat și persoanele îndreptățite la despăgubiri bănești conform Legii nr. 112/1995

și Legii nr. 10/2001.

În subsidiar, s-a învederat că Statul Român nu este

reprezentat în asemenea spețe prin M.E.F. ci, calitate procesuală pasivă are

Primarul, respectiv C.C.S.D., hotărârea fiind practic inaptă de executare.

Prin apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului

Oradea, s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond, în

sensul obligării să emită dispoziție numai pentru imobilul construcție, ce

formează obiectul notificării, nu și pentru teren.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că

sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece reclamanții au devenit

proprietari cu titlu de cumpărare doar asupra apartamentului nr. 3, compus din

două camere și dependințe, înscris în C.F. Oradea, după cum reiese din

contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 13 februarie 1981, cu vanzătoarea S.E.,

dată la care terenul a trecut în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 58/1974,

dreptul de proprietate al acestuia fiind intabulat în cartea funciari.

În aceste condiții, s-a apreciat că reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii numai pentru apartament, nu și pentru teren,

soluția primei instanțe fiind parțial eronată.

De asemenea, au declarat apel și reclamanții L.I. și

E., solicitând schimbarea acesteia în sensul obligării pârâților să emită

dispoziție de restituire în natură a apartamentului din imobilul situat în

Oradea, precum și a terenului aferent în suprafață de 337 m.p.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece reclamanți, apelanți

au făcu dovada că prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a anulat convenția

încheiată în august 1989 cu Statul Român, prin care ei au donat la acel moment

imobilul în favoarea acestuia, astfel că imobilul reintrând în patrimoniul lor

nu putea fi înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995. De asemenea, se mai

susține că, autoritățile nici nu au vândut vreodată acest apartament către

intervenienta T.A., care a cumpărat doar apartamentele din imobil. Apelanții au

arătat că instanța le-a recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentului

(parțial demolat) și a terenului în suprafață de 337 m.p., însă ceea ce îi

nemulțumește este faptul că numai acoperișul fiind demolat, instanța a dispus acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent atât pentru construcție, caît și pentru

teren. Pe de altă parte, s-a susținut că deși le-a fost recunoscut dreptul pretins,

prin hotărârea atacată reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de

judecată față de intervenienta T.A., mai mult se impune a ca urmare a

respingerii cererii de intervenție.

Pe parcursul soluționării apelului intimata T.A. a

decedat, la 6 octombrie 2008 fiind introdusă în cauză moștenitoarea sa, P.D.N.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin Decizia

civilă nr. 66/ A din 07 aprilie 2009 a respins ca nefondate apelurile

reclamanților L.I. și L.E. și ale pârâților D.G.F.P. în reprezentarea M.E.F.,

Primarul Municipiului Oradea și Primăria Municipiului Oradea împotriva

sentinței civile nr. 245 din 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe

care a menținut-o în întregime în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul

Local al Municipiului Oradea, Prefectura Județului Bihor și intimata

intervenienta P.D.N. în calitate de moștenitoare a defunctei T.A.

Apelanții au fost obligați să plătească

intimatei-interveniente P.D.N. 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Instanța de apel a reținut că prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat din 13 februarie 1981 de către fostul natoartiat

de Stat Județean Bihor, apelanții reclamanți au cumpăra de la numita S.E. apartamentul

compus din două camere și dependințe, situat în Oradea, înscris în C.F. indicata

mai sus.

Prin convenția încheiată la 01 august 1989 cei doi

apelanți au donat Statului Român întregul teren cuprins în C.F. Oradea, situat

în Oradea, iar cu privire la construcțiile existente pe teren s-a obligat ca în

termen de 30 de zile de la data punerii la dispoziția lor a unui apartament

corespunzător să le demoleze, urmând ca materialele rezultate din demolare să

fie valorificate în interesul lor.

Prin sentința civilă nr. 11463 din 06 decembrie 2001

a Judecătoriei Oradea, irevocabilă, a fost admisă acțiunea reclamanților, în

sensul că s-a constatat nulitatea convenției evocate mai sus.

Din adresa din 17 iunie 1993 emisă de Primăria

Municipiului Oradea, rezultă că imobilul care a constituit proprietatea lui L.I.

situat în Oradea, a fost demolat.

Potrivit copiei de C.F. Oradea, reprezentând în

natură casă colectivă compusă din 3 apartamente și teren în suprafață totală de

674 m.p. (filele 71-73 dosar fond), la data de 14 august 1995, în baza cererii

emisă de Primăria Municipiului Oradea, a fost radiat din cartea funciară

apartamentul, înscris sub AII.

Prin contractul de vânzare - cumpărare din 26 august

1996 (filele 84 - 85 dosar fond), încheiat cu S.C.C.T.I. Bihor - S.A. Oradea,

intimata decedată T.A. a cumpărat apartamentele din imobilul situat în Oradea,

iar din adeverința din 6 iunie 1997 (fila 86) emisă de aceeași unitate

specializată (S.C.C.T.I. Bihor - S.A. Oradea), rezultă că obiectul vânzării l-a

format parțial și apartamentul împreună cu terenul aferent în suprafață totală

de 674 m.p., că terenul aferent apartamentului (337 m.p.) a fost comasat cu cel

aferent apartamentelor, totalizând suprafața indicată mai sus,

Prin încheierea de C.F. (fila 82) s-a dispus ca

parcelele din C.F. Oradea, să se transcrie în C.F. Oradea, comasându-se într-un

singur imobil, iar vechile coli de carte funciară urmând a fi: sistate, iar

apoi asupra nr. top. x și y în suprafață totală de 674 m.p., care în natură

reprezintă o casă compusă din două camere și dependințe, să se intabuleze

dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995, în

favoarea numitei T.A.

Potrivit copiei extras de C.F. Oradea, nr. top. x și y,

asupra întregului imobil - casă și teren în suprafață de 674 m.p. - este

proprietară tabulară defuncta intimată, în baza încheierii de carte funciară

evocată mai sus.

Reclamanții din prezenta cauză au atacat contractul

de vânzare - cumpărare încheiat de defuncta T.A. prin sentința civilă nr. 1275/2003

a Judecătoriei Oradea fiind respinsă acțiunea în constatarea nulității

absolute, reținându-se prescripția dreptului la acțiune.

Hotărârea de mai sus a rămas irevocabilă prin Decizia

nr. 369/2005 a Curții de Apel Oradea (filele 184 - 185 dosar fond).

Printr-o altă acțiune, înregistrată sub Dosar nr. 5915/2003,

aceiași reclamanți au solicitat a se constata existența în natura a

apartamentului, nulitatea parțială a contractului de vânzare - încheiat de T.A.,

rectificarea de carte funciară, restabilirea saituației anterioare și evacuarea

pârâtei,acțiune ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 6748/2005 a

Judecătoriei Oradea, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 598/2007 a

Curții de Apel Oradea (filele 14-17 dosar fond).

Din cele relevate mai sus, rezultă cu prisosință că

asupra întregului imobil care a fost înscris inițial în C.F. Oradea, nr. top.

3414/1 și 3415/1 (actualmente sistată) și transcris în C.F. Oradea, este

intabulat dreptul de proprietate al intimatei T.A. (în prezent decedată) al

cărei titlu de proprietate nu a fost desființat până la această dată, situație

în care în mod corect a apreciat prima instanță că restituirea în natură a

imobilului nu mai este posibilă dispunând obligarea intimatului Primarul

Municipiului Oradea să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii

prin echivalent.

În ceea ce privește criticile invocate de pârâtul

apelant M.E.F., s-au reținut următoarele:

Potrivit art. 3 pct. 48 din H.G. nr. 386/2007

(norma-cadru de funcționare a acestei instituții, M.E.F. reprezintă statul

român ca subiect de drept și obligații în fața instanțelor, iar potrivit art. 2

din același act normativ, acesta coordonează și administrează veniturile

statului, precum și datoria publică, motiv pentru care sunt apreciate ca

nefondate susținerile apelatului cu privire la excepția lipsei calității sale

procesuale pasive în cauză.

De altfel, inclusiv fondurile puse la dispoziția

Comisiei Centrale de Evacuare a Despăgubirilor pentru despăgubirea foștilor

proprietari, în fapt „Fondul Proprietatea" se constituie sub forma unei

societăți de investiții deținută în întregime de Statul Român și administrată

de M.E.F. până la transmiterea acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite,

conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr.

81/2007.

Aspectele invocate de către apelant privind calitatea

procesuală pasivă a A.N.R.P. și C.C.S.D., s-au reținut ca fără relevanță în

cauză, apelantul având mijloace legale pentru a-și compensa datoriile cu

autoritățile arătate, atâta timp cât acesta are calitate procesuală pasivă în

cauză.

În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul-apelant

Primarul Municipiului Oradea, s-a reținut ca nefondat, având în vedere că

potrivit actului intitulat Convenție, încheiat la 01 august 1989, între fostul

Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Oradea și I.J.G.C.L.

Bihor, pe de o parte și apelanți L.l. și L.E. pe de altă parte, aceștia din

urmă au donat statului întregul teren din C.F. Oradea, situat în Oradea,

aferent apartamentului, iar construcțiile existente s-au obligat să le

demoleze.

Astfel, corect a apreciat instanța de fond că obiectul

convenției de donație l-a format tocmai terenul în suprafață de 337 m.p. și nu

construcția existentă, atâta timp cât prin acel act reclamanții-apelanți s-au

obligat să demoleze construcțiile, urmând ca materialele rezultate din demolare

să fie valorificate în interesul lor.

Pe de altă parte, este cert ca preluarea imobilului

de la reclamanți s-a efectuat în mod abuziv, iar aceștia sunt persoane

îndreptățite Ia acordarea de măsuri reparatorii pentru acesta.

Așa cum s-a arătat mai sus, construcțiile au fost

demolate, astfel că reclamanții nu se află în situația prevăzută de art. 36

alin. (3) din Legea nr. 18/1991, de a li se restitui proprietatea asupra

terenului aferent locuinței.

Din analiza noțiunii preluării abuzive și a modurilor

de soluționare a notificărilor în situația preluării terenurilor de către Stat,

în baza art. 30 și 31 din Legea nr. 58/1974, H.G. nr. 250/2007, art. 14 lit. c)

stipulează ipoteza în care ulterior înstrăinării construcția proprietatea

dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă neavând

dreptul de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției

cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus

incidenței Legii nr. 10/2001 în favoarea persoanei îndreptățite.

Mai este de relevat că dispozițiile legilor adoptate

în domeniul proprietății au ca finalitate reconstituirea dreptului de

proprietate și restituirea în natură atunci când este posibil, iar în caz

contrar, despăgubirea fostului proprietar. Se poate aprecia că dispozițiile

Legii nr. 10/2001 au și un caracter de complinire în ceea ce privește

drepturile foștilor proprietari, astfel că, instanța a apreciat că reclamanții

au făcut dovada îndreptățirii lor la măsuri reparatorii.

Referitor la criticile invocate de apelanții

reclamanți cu privire la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată în

fața primei instanțe în favoarea intervenientei T.A. (în prezent decedată),

acestea sunt nefondate, cererea de intervenție formulată de către aceasta fund

admisă de către tribunal, iar obiectul acesteia viza tocmai imobilul din

litigiu, revendicat de către reclamanți.

Pentru considerentele expuse, apreciindu-se că nu

subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea a respins ca

nefondate toate cele trei apeluri formulate în cauză, iar în baza art. 274 C.

proc. civ., a obligat apelanții la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea

intimatei P.D.N., în calitate de succesoare a intimatei decedate T.A.,

reprezentând onorariu avocațial în apel.

Împotriva Deciziei civile nr. 66/ A din 07 aprilie 2009

a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, au declarat recurs în termen

legal pârâții M.F.P. prin D.G.F.P. Bihor și Primarul Municipiului Oradea, care

au invocat în drept motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul pârât Statul Român prin M.F.P. - prin D.G.F.P.

Bihor a susținut nelegalitatea hotărârii instanței de apel ca inaptă de

executare pentru că, în mod greșit s-a reținut că acest recurent, ca subiect de

drepturi și obligații în fața instanțelor, coordonează și administrează

veniturile statului, precum și datoria publică, și că are mijloace legale

pentru a-și compensa datoriile cu autoritățile indicate, acesta având calitate

procesuală pasivă în cauză.

Susține recurentul că, în conformitate cu art. 25 din

Decretul nr. 31/1954, în cauză are calitate procesuală pasivă în reprezentarea

Statului Român C.C.S.D., constituită în subordinea Cancelariei Primului

Ministru, conform Legii nr. 10/2001 republicată cu modificările ulterioare.

În combaterea acestui motiv, se susține că statul

este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în num e

propriu, ca subiect de drepturi și obligații, fiind reprezentat prin M.F.P.

Precizează recurentul că Statul Român, în speță nu

este reprezentat de către M.F.P., calitatea procesuală pasivă având-o Primarul,

respectiv C.C.S.D.

În subsidiar, se învederează că nu se justifică

obligarea M.F.P. la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum a procedat

instanța de apel.

În ceea ce privește recursul formulat de recurentul

pârât Primarul Municipiului Oradea, se susține că hotărârea instanței de apel

este pronunțată cu încălcarea legii, deoarece în mod greșit a dispus obligarea Primarului

Municipiului Oradea la emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent reclamanților pentru imobilul construcție situat în

Oradea, dar și pentru terenul aferent de 337 m.p., înscris în C.F. col. nr. xxx

Oradea și C.F. nr. yyy Oradea.

În sensul lămuririi criticii formulate, a învederat

că reclamanții apelanți L.I. și L.E. au devenit proprietari cu titlul de

cumpărare asupra apartamentului compus din 2 camere și dependințe.

În privința terenului aferent menționează că, pe data

încheierii contractului acesta a trecut în proprietatea statului în temeiul

Legii nr. 58/1974, cu ocazia vânzării menționându-se că se atribuie în

folosința cumpărătorilor o suprafață de 100 m.p. pe durata existenței

construcției, potrivit Deciziei nr. 149/1981 eliberată de Consiliul Popular.

Examinând criticile formulate de recurenți, ce fac

posibilă încadrarea în motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

le reține ca nefondate, pentru următoarele aspecte:

Cu privire la recursul recurentului pârât M.E.F., se

apreciază că în mod corect instanța de apel a reținut calitatea procesuală a

acestuia în reprezentarea Statului Român ca subiect de drepturi și obligații în

fața instanțelor, potrivit Normei 4 de funcționare, art. 3 pct. 48 din H.G. nr.

386/2007.

De altfel, potrivit art. 2 din același act normativ,

recurentul este cel care coordonează și administrează veniturile statului,

precum și datoria publică,

Și fondurile puse la dispoziția C.C.E.D. pentru

despăgubirea foștilor proprietari, respectiv Fondul Proprietatea, este

constituit sub forma unei societăți de investiții deținută în totalitate de

Statul Român și administrată prin M.F.P., până la transmiterea acțiunilor către

persoanele fizice îndreptățite, potrivit art. 7 din Legea nr. 247/2005.

Față de aceste aspecte, recursul acestui pârât este

nefondat și urmează să fie respins.

Nefondat este și petitul subsidiar din apel, prin

care se critică aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., în

sensul că nu se justifică obligarea recurentului la plata cheltuielilor de

judecată.

Critica este nefondată pentru că, urmare a

respingerii apelului formulat de pârât, acesta căzând în pretenții, corect a

fost obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de partea adversă.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul Primarul

Municipiului Oradea se reține că:

Hotărârea instanței de apel este legală în raport de

criticile formulate de acest reclamant, în deplină concordanță cu dispozițiile

Legii nr. 10/2001 și cu legislația în materie referitoare la îndreptățirea

reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul preluat

abuziv de Statul Român în baza disp. art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Critica se referă la faptul că, recurentul a fost

obligat să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent

pentru imobilul construcție dar și pentru teren, în condițiile în care s-ar fi

impus acordarea măsurilor reparatorii numai pentru construcții, deoarece

terenul a fost dobândit de statul român în condițiile Legii nr. 58/1974.

Din cuprinsul C.F. Oradea rezultă că Statul Român a

dobândit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 337 m.p. cu

titlu de donație, intabulat prin încheierea nr. xxx/1995.

Prin convenția încheiată între reclamanți și stat la

01 august 1989, reclamanții au donat întregul teren, iar cu privire la

construcții și-au asumat obligația să le demoleze.

Prin sentința civilă nr. 11463 din 6 decembrie 2001 a

Judecătorie Oradea, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea convenției.

Întrucât modalitatea de dobândire a imobilului de

către Statul Român a fost cea prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

respectiv bunuri intrate în proprietatea statului prin donație, în mod legal

s-a stabilit că reclamanții au dreptul la o reparație prin echivalent care să

reprezinte contravaloarea proprietății lor (construcție + teren).

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, sunt

considerate ca preluate abuziv imobilele donate statului sau altor persoane

juridice, în baza Decretului nr. 478/1954, prin donațiile făcute statului,

neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate prin acte în formă

autentică în condițiile în care s-a admis acțiunea în anularea sau constatarea nulității

donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Ulterior, prin modificarea Legii nr. 10/2001, nu s-a

mai cerut constatarea nulității donației prin hotărâre judecătorească.

Corect s-a reținut că, dispozițiile legii adoptate în

domeniul proprietății au ca finalitate reconstituirea dreptului de proprietate

și restituirea în natură, atunci când este posibil, iar în caz contrar

despăgubirea fostului proprietar.

Dispozițiile Legii nr. 10/2001 au și un caracter de

complinire cu privire la drepturile foștilor proprietari, astfel că instanța de

apel corect a reținut că reclamanții au făcut dovada îndreptățirii lor la

măsuri reparatorii.

Pentru considerentele expuse, reținându-se că ambele

recursuri sunt nefondate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să

fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții

M.F.P. prin D.G.F.P. Bihor și Primarul Municipiului Oradea împotriva Deciziei civile

nr. 66/ A din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2010.