ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6646/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 81 din 3 martie 2009 ponunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 1503/111/2007, s-a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul I.A. împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, Consiliul Local al Municipiului Oradea, SC A. SA Oradea, prin lichidator judiciar SC R. SRL Oradea, SC M.I.E. SRL Oradea, în calitate de succesor în drepturi a SC H.C. SRL Oradea, și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei SC M.I.E. SRL Oradea suma de 10.000 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Numita N.K. a fost proprietară tabulară asupra imobilului din litigiu, respectiv asupra nr. top.

XXX și YYY înscrise în CF Oradea, în suprafață totală de 1566 mp. Acestea au fost expropriate în baza Decretului prezidențial nr. 307, ulterior fiind trecute în proprietatea SC A. SA, cele două numere topografice fiind transcrise în CF Oradea, în această coală de carte funciară, se face mențiunea că nr. top. XXX și YYY se transcriu în CF Oradea, iar prin încheierea nr. 65444/2008 se îndreaptă eroarea materială din CF Oradea, făcându-se mențiunea că numerele topografice din litigiu se transcriu în CF Oradea. Din această coală, se face trimitere, în care se menționează că nr. top. XXX și YYY își contopesc suprafața cu nr. top. ZZZ apoi se sistează, iar nr. top. ZZZ se dezmembrează, astfel rezultând nr. top.

QQQ și WWW, se face trimitere, în care se face mențiunea transcrierii în CF Oradea. În CF Oradea se face vorbire de constituirea numărului cadastral transcris în CF Oradea, în care se face trimitere, unde numărul cadastral se dezmembrează, iar numărul cadastral se transcrie în CF Oradea. Prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 noiembrie 2005, vânzătoarea SC H.C. SRL Oradea vinde cumpărătoarei SC M.I.E. SRL Oradea imobilul reprezentând în natură teren intravilan în suprafață de 880 mp., împreună cu contracțiile - hală și corp administrativ - suprafața construită de 829 mp., înscrise în CF Oradea și număr cadastral, precum și cotă de 1445/2876 mp din terenul intravilan în suprafață de 1445 mp, înscris în CF Oradea, număr cadastral.

Conform art. 6 alin. (2) Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Comparativ cu Legea nr. 112/1995, care s-a limitat a prevedea noțiuni cu caracter reparatoriu pentru imobilele cu destinație de locuit preluate de stat cu titlu, și la terenurile aferente acestora, Legea nr. 10/2001 are în vedere acordarea de măsuri reparatorii pentru construcții și terenurile aferente acestora, preluate abuziv de stat, cu sau fără titlu, indiferent de destinațiile avute în vedere la data preluării lor. Reclamantul, nu a formulat cerere în baza Legii nr. 10/2001.

Potrivit deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 60/2007, s-a dispus ca în ceea ce privește revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1045 - 22 decembrie 1989 - preluate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 - concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale conform principiului speciala generalibus derogant, chiar dacă aceasta nu este prevăzut în legea specială. Având în vedere că reclamantul nu a uzat de prevederile legii speciale, prima instanță a apreciat că nu poate revendica imobile care fac obiectul Legii nr. 10/2001 pe calea dreptului comun, cu atât mai mult cu cât ele au fost dobândite de cumpărători de bună-credință conform celor mai sus arătate.

Față de împrejurarea că se revendică imobilele în natură, tribunalul a constatat că pârâții Ministerul Finanțelor Publice București și SC H.C. SRL Oradea nu au calitate procesuală pasivă, iar în ceea ce o privește pe SC A. SA Oradea, această societate nu mai există, fiind dizolvată prin procedura falimentului. În raport de cele de mai sus, s-a respins acțiunea ca inadmisibilă pe calea dreptului comun. Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat apel reclamantul I.A., solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii acțiunii și, în consecință, a se constata preluarea abuzivă a imobilului - teren intravilan, liber de construcții, situat în Oradea, înscris în CF Oradea, cu număr cadastral, în suprafață de 1556 mp., din 2876 mp., trecut în proprietatea SC A. SA Oradea.

Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 158/2009 a admis apelul reclamantului, a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătorie. În considerentele hotărârii s-a reținut că, asupra imobilului înscris în CF Oradea, cu nr. top. XXX și YYY, în suprafață totală de 1566 mp, proprietară tabulară a fost antecesoarea lanțului reclamant, numita N.K., imobil care a fost expropriat prin Decretul nr. 307/1977, iar ulterior trecut în proprietatea SC A. SA. Deși reclamantul a invocat în cererea de chemare în judecată ca femei al acțiunii sale, dispozițiile art. 11 alin. (3) Legea nr. 18/1991, modificată, prima instanță a apreciat ca inadmisibilă acțiunea acestuia, cu motivarea că reclamantul nu a uzat de prevederile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 10/2001, situație în care o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun nu este posibilă.

De altfel, apelantul arată și în motivele de apel că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) Legea nr. 18/1991, modificată, motiv pentru care discuțiile referitoare la faptul că nu a parcurs procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 le apreciază ca fiind fără nici un suport în prezenta cauză. Pe de altă parte, prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanțe, intimata Primăria Municipiului Oradea - Comisia de aplicare a Legii fondului funciar, confirmă faptul că reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu, în baza dispozițiilor Legii nr. 1/2000, cererea fiind însă respinsă de către Comisie.

Față de cele relevate mai sus, Curtea de Apel Oradea apreciază că, raportat la susținerile reclamantului și temeiul de drept al acțiunii sale, competența de soluționare a prezentei cauze în primă instanță revine Judecătoriei Oradea, considerente pentru care în temeiul art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a admis ca fondat apelul, civil de față, și pe cale de consecință, a anulat sentința civilă nr. 81 din 3 martie 2008 a Tribunalului Bihor și a trimis cauza la Judecătoria Oradea. Împotriva acestei din urmă hotărâri au dedarat recurs parații Direcția Generala a Finanțelor Publice Bihor, Consiliul Local Municipiului Oradea și SC M.I.E. SRL, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6, 9 C. proc.

civ.. Recurenta Direcția Generala a Finanțelor Publice Bihor critica hotărârea sub următoarele aspecte: - Cererea reclamantului este inadmisibilă întrucât nu a urma calea prevăzută de Legea nr. 10/2001. - Eronat s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei având în vedere dispozițiile legii speciale respectiv Legea nr. 10/2001 care circumscriu că, competența, de soluționare a unei astfel de cauze revine secției civile a tribunalului în 4 cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare. - Statul Român nu are calitatea procesuală pasivă în raport de prevederile art. 215 Decretul nr. 31/1954, iar unitatea cu personalitate juridică deținătoare a imobilului aflat în litigiu este Primarul Oradea și că reclamantul din prezenta cauză nu are calitate procesuală activă.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Oradea critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Pentru imobilele supuse analizei trebuia urmată procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 așa cum corect a reținut instanța fondului, prin depunerea unei notificări în termenul prevăzut de lege, care trebuia adresată actualului deținător al imobilelor. Pârâta SC M.I.E. SRL , critică hotărârea sub următoarele aspecte: - acțiunea reclamantului este inadmisibilă întrucât nu a urmat calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, fiind temeiul de drept aplicabil cauzei pendinte, astfel că, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului și nu Judecătoriei ca instanță de fond.

- S-au ignorat în cauză dispozițiile deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care dispune în sensul că, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale conform principiului „specialia generalibus derogant". Exaninând criticile formulate prin intermediul cererilor de recurs, Înalta Curte constată nefondat recursul pentru cele ce succed: Se va face o singură analiză a celor trei recursuri declarate în cauză, întrucât criticile aduse hotărârii recurate sunt comune vizând în principal, inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, precum și nerespectarea dispozițiilor Deciziei în Interesul Legii nr. 33/2008. Hotărârea recurată prin care, s-a admis apelul reclamantului, s-a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Bihor, este legală.

Conform principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanțele sunt abilitate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată și prin eventualele cereri reconvenționale sau de intervenție. Cadrul procesual atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul, este cel fixat de părți, nefiind permis instanței ca, din oficiu să se pronunțe în afara limitelor în care a fost investită, prin introducerea în cauză a altor persoane între care se poartă procesul. Prin demersul judiciar, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005.

Având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța era obligată să analizeze obiectul litigiului în făpbrt de dispozițiile art. 11 alin. (3) Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 și nicidecum să analizeze imobilele supuse analizei sub un alt temei de drept decât cel invocat cu claritate și susținut de reclamant atât la instanța fondului prin considerentele acțiunii, cât și prin motivele de apel, cum corect s-a reținut în cauză. În ceea ce privește competența secției civile a tribunalului de soluționare a cauzei, nici această critică nu poate fi primită, având în vedere că prin art. 53 Legea nr. 18/1991 se stabilește că, împotriva Hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Așadar, instanța de apel în mod corect a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.. Drept urmare, temeiul de drept al acțiunii fiind stabilit corect ca fiind dispozițiile Legii nr. 18/1991 modificată, acțiunea reclamantului nu poate fi apreciată ca inadmisibilă pe motiv că, nu s-a urmat calea Legii nr. 10/2001. Se mai susține prin motivele de recurs că la soluționarea cauzei nu s-au respectat dispozițiile Deciziei în Interesul Legii nr. 33/2008. Contrar acestor susțineri, decizia nr. 33 din 9 iunie se referă la acțiunile întemeiate pe dreptul comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Or, prin demersul judiciar, reclamantul a solicitat restituirea imobilului în raport cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 modificată, nefiind astfel incidente cauzei decizia nr. 33/2008. Așadar, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursurile declarate de pârâții SC M.I.E. SRL, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor și Consiliul Local Municipiului Oradea împotriva deciziei civile nr. 158 A din 08 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.