ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6646/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 81 din 3

martie 2009 ponunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 1503/111/2007, s-a

respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul I.A. împotriva pârâților

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Bihor, Consiliul Local al Municipiului Oradea, SC A. SA Oradea, prin lichidator

judiciar SC R. SRL Oradea, SC M.I.E. SRL Oradea, în calitate de succesor în

drepturi a SC H.C. SRL Oradea, și a fost obligat reclamantul să plătească

pârâtei SC M.I.E. SRL Oradea suma de 10.000 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Numita N.K. a fost proprietară tabulară

asupra imobilului din litigiu, respectiv asupra nr. top. XXX și YYY înscrise în

CF Oradea, în suprafață totală de 1566 mp.

Acestea au fost

expropriate în baza Decretului prezidențial nr. 307, ulterior fiind trecute în proprietatea

SC A. SA, cele două numere topografice fiind transcrise în CF Oradea, în această

coală de carte funciară, se face mențiunea că nr. top. XXX și YYY se transcriu în

CF Oradea, iar prin încheierea nr. 65444/2008 se îndreaptă eroarea materială din

CF Oradea, făcându-se mențiunea că numerele topografice din litigiu se transcriu

în CF Oradea. Din această coală, se face trimitere, în care se menționează că nr.

top. XXX și YYY își contopesc suprafața cu nr. top. ZZZ apoi se sistează, iar

nr. top. ZZZ se dezmembrează, astfel rezultând nr. top. QQQ și WWW, se face trimitere,

în care se face mențiunea transcrierii în CF Oradea. În CF Oradea se face vorbire

de constituirea numărului cadastral transcris în CF Oradea, în care se face trimitere,

unde numărul cadastral se dezmembrează, iar numărul cadastral se transcrie în CF

Oradea.

Prin contractul

de vânzare-cumpărare din 28 noiembrie 2005, vânzătoarea SC H.C. SRL Oradea vinde

cumpărătoarei SC M.I.E. SRL Oradea imobilul reprezentând în natură teren intravilan

în suprafață de 880 mp., împreună cu contracțiile - hală și corp administrativ -

suprafața construită de 829 mp., înscrise în CF Oradea și număr cadastral, precum

și cotă de 1445/2876 mp din terenul intravilan în suprafață de 1445 mp, înscris

în CF Oradea, număr cadastral.

Conform art. 6

alin. (2) Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv

cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari

sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.

Comparativ cu Legea nr. 112/1995, care s-a limitat a prevedea noțiuni cu caracter

reparatoriu pentru imobilele cu destinație de locuit preluate de stat cu titlu,

și la terenurile aferente acestora, Legea nr. 10/2001 are în vedere acordarea de

măsuri reparatorii pentru construcții și terenurile aferente acestora, preluate

abuziv de stat, cu sau fără titlu, indiferent de destinațiile avute în vedere la

data preluării lor.

Reclamantul, nu

a formulat cerere în baza Legii nr. 10/2001.

Potrivit deciziei

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 60/2007, s-a dispus

ca în ceea ce privește revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1045 - 22 decembrie 1989 - preluate după intrarea în vigoare a Legii

nr. 10/2001 - concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea

legii speciale conform principiului speciala generalibus derogant, chiar dacă aceasta

nu este prevăzut în legea specială.

Având în vedere

că reclamantul nu a uzat de prevederile legii speciale, prima instanță a apreciat

că nu poate revendica imobile care fac obiectul Legii nr. 10/2001 pe calea dreptului

comun, cu atât mai mult cu cât ele au fost dobândite de cumpărători de bună-credință

conform celor mai sus arătate.

Față de împrejurarea

că se revendică imobilele în natură, tribunalul a constatat că pârâții Ministerul

Finanțelor Publice București și SC H.C. SRL Oradea nu au calitate procesuală pasivă,

iar în ceea ce o privește pe SC A. SA Oradea, această societate nu mai există, fiind

dizolvată prin procedura falimentului.

În raport de cele

de mai sus, s-a respins acțiunea ca inadmisibilă pe calea dreptului comun.

Împotriva acestei

sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat apel

reclamantul I.A., solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii

acțiunii și, în consecință, a se constata preluarea abuzivă a imobilului - teren

intravilan, liber de construcții, situat în Oradea, înscris în CF Oradea, cu număr

cadastral, în suprafață de 1556 mp., din 2876 mp., trecut în proprietatea SC A.

SA Oradea.

Curtea de Apel

Oradea prin decizia nr. 158/2009 a admis apelul reclamantului, a desființat sentința

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătorie.

În considerentele

hotărârii s-a reținut că, asupra imobilului înscris în CF Oradea, cu nr. top. XXX

și YYY, în suprafață totală de 1566 mp, proprietară tabulară a fost antecesoarea

lanțului reclamant, numita N.K., imobil care a fost expropriat prin Decretul

nr. 307/1977, iar ulterior trecut în proprietatea SC A. SA.

Deși reclamantul

a invocat în cererea de chemare în judecată ca femei al acțiunii sale, dispozițiile

art. 11 alin. (3) Legea nr. 18/1991, modificată, prima instanță a apreciat ca inadmisibilă

acțiunea acestuia, cu motivarea că reclamantul nu a uzat de prevederile legii speciale,

respectiv ale Legii nr. 10/2001, situație în care o acțiune în revendicare pe calea

dreptului comun nu este posibilă.

De altfel, apelantul

arată și în motivele de apel că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate

asupra terenului din litigiu în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) Legea

nr. 18/1991, modificată, motiv pentru care discuțiile referitoare la faptul că nu

a parcurs procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 le apreciază ca fiind fără nici

un suport în prezenta cauză.

Pe de altă parte,

prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanțe, intimata Primăria Municipiului

Oradea - Comisia de aplicare a Legii fondului funciar, confirmă faptul că reclamantul

a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilelor

din litigiu, în baza dispozițiilor Legii nr. 1/2000, cererea fiind însă respinsă

de către Comisie.

Față de cele relevate

mai sus, Curtea de Apel Oradea apreciază că, raportat la susținerile reclamantului

și temeiul de drept al acțiunii sale, competența de soluționare a prezentei cauze

în primă instanță revine Judecătoriei Oradea, considerente pentru care în temeiul

art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a admis ca fondat apelul, civil de față, și pe

cale de consecință, a anulat sentința civilă nr. 81 din 3 martie 2008 a Tribunalului

Bihor și a trimis cauza la Judecătoria Oradea.

Împotriva acestei

din urmă hotărâri au dedarat recurs parații Direcția Generala a Finanțelor Publice

Bihor, Consiliul Local Municipiului Oradea și SC M.I.E. SRL, invocând incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 6, 9 C. proc. civ..

Recurenta Direcția

Generala a Finanțelor Publice Bihor critica hotărârea sub următoarele aspecte:

- Cererea reclamantului

este inadmisibilă întrucât nu a urma calea prevăzută de Legea nr. 10/2001.

- Eronat s-a stabilit

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei având în vedere dispozițiile

legii speciale respectiv Legea nr. 10/2001 care circumscriu că, competența, de soluționare

a unei astfel de cauze revine secției civile a tribunalului în 4 cărui circumscripție

teritorială se află sediul unității deținătoare.

- Statul Român

nu are calitatea procesuală pasivă în raport de prevederile art. 215 Decretul

nr. 31/1954, iar unitatea cu personalitate juridică deținătoare a imobilului aflat

în litigiu este Primarul Oradea și că reclamantul din prezenta cauză nu are calitate

procesuală activă.

Pârâtul Consiliul

Local al Municipiului Oradea critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- Pentru imobilele

supuse analizei trebuia urmată procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001

așa cum corect a reținut instanța fondului, prin depunerea unei notificări în termenul

prevăzut de lege, care trebuia adresată actualului deținător al imobilelor.

Pârâta SC

M.I.E. SRL , critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- acțiunea reclamantului

este inadmisibilă întrucât nu a urmat calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, fiind

temeiul de drept aplicabil cauzei pendinte, astfel că, competența de soluționare

a cauzei revine Tribunalului și nu Judecătoriei ca instanță de fond.

- S-au ignorat

în cauză dispozițiile deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție care dispune în sensul că, concursul dintre legea specială

și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale conform principiului „specialia

generalibus derogant".

Exaninând criticile

formulate prin intermediul cererilor de recurs, Înalta Curte constată nefondat recursul

pentru cele ce succed:

Se va face o singură

analiză a celor trei recursuri declarate în cauză, întrucât criticile aduse hotărârii

recurate sunt comune vizând în principal, inadmisibilitatea acțiunii reclamantului,

precum și nerespectarea dispozițiilor Deciziei în Interesul Legii nr. 33/2008.

Hotărârea recurată

prin care, s-a admis apelul reclamantului, s-a desființat sentința cu trimiterea

cauzei spre rejudecare Judecătoriei Bihor, este legală.

Conform principiului

disponibilității, consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanțele sunt

abilitate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare

în judecată și prin eventualele cereri reconvenționale sau de intervenție.

Cadrul procesual

atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul,

este cel fixat de părți, nefiind permis instanței ca, din oficiu să se pronunțe

în afara limitelor în care a fost investită, prin introducerea în cauză a altor

persoane între care se poartă procesul.

Prin demersul

judiciar, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenului în litigiu în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) Legea

nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005.

Având în vedere

principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța era obligată

să analizeze obiectul litigiului în făpbrt de dispozițiile art. 11 alin. (3) Legea

nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 și nicidecum să analizeze imobilele

supuse analizei sub un alt temei de drept decât cel invocat cu claritate și susținut

de reclamant atât la instanța fondului prin considerentele acțiunii, cât și prin

motivele de apel, cum corect s-a reținut în cauză.

În ceea ce privește

competența secției civile a tribunalului de soluționare a cauzei, nici această critică

nu poate fi primită, având în vedere că prin art. 53 Legea nr. 18/1991 se stabilește

că, împotriva Hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria

în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Așadar, instanța

de apel în mod corect a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.

297 alin. (2) C. proc. civ..

Drept urmare,

temeiul de drept al acțiunii fiind stabilit corect ca fiind dispozițiile Legii

nr. 18/1991 modificată, acțiunea reclamantului nu poate fi apreciată ca inadmisibilă

pe motiv că, nu s-a urmat calea Legii nr. 10/2001.

Se mai susține

prin motivele de recurs că la soluționarea cauzei nu s-au respectat dispozițiile

Deciziei în Interesul Legii nr. 33/2008.

Contrar acestor

susțineri, decizia nr. 33 din 9 iunie se referă la acțiunile întemeiate pe dreptul

comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001.

Or, prin demersul

judiciar, reclamantul a solicitat restituirea imobilului în raport cu dispozițiile

Legii nr. 18/1991 modificată, nefiind astfel incidente cauzei decizia nr. 33/2008.

Așadar, Înalta

Curte în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile

declarate de pârâții SC M.I.E. SRL, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor și Consiliul Local Municipiului

Oradea împotriva deciziei civile nr. 158 A din 08 decembrie 2009 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.