ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4450/2009

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:' Reclamantele L.A. și B.V. au chemat în judecată pârâții SC L.F. SA Oradea, SC P.I. SRL Oradea, Primăria municipiului Oradea și Primarul municipiului Oradea pentru restituirea în natură a imobilelor în suprafață de 136 mp cu nr. top 8184 129 înscris în C.F. 11724 Oradea și, respectiv 134 mp cu nr. top 8184 /30 înscris în C.F. 81821 Oradea. Î nvestit cu soluționarea cauzei Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr. 803 C din 19 decembrie 2007 a admis acțiunea reclamantelor, a constatat că acestea sunt îndreptățite la restituirea în natură a imobilelor, a obligat pârâta SC L.F. SA Oradea la emiterea unei dispoziții prin care să dispună restituirea în natură a acestora, a obligat pârâta SC P.I.

SRL Oradea să lase în deplină proprietate și posesie imobilele după emiterea dispoziției, a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 14 mp înscrisă în C.F. 11614 Oradea, cu nr. top 8184 /15, a obligat Primarul municipiului Oradea să emită dispoziție prin care să propună acordarea despăgubirilor, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC L.F. SA Oradea în contradictoriu cu A.V.A.S. și a obligat această pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, a respins petitul privind obligarea paratei la plata daunelor cominatorii pe zi întârziere până la restituirea imobilelor. Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Imobilul cu nr.top 8184/13 a fost înscris inițial în C.F.

11724 Oradea în întindere de 284 mp și a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor reclamantelor, fiind preluat de Statul român în baza Decretelor nr. 218 /1960 și 712/1966, acesta întabulându-și dreptul de proprietate în C.F. cu titlu de uzucapiune. Imobilul a fost dat în administrarea societății I.R.U.L.F. Crișana Oradea, a cărui succesoare în drept este pârâta SC L.F. SA Oradea. Din terenul înscris în nr. top 8184 /13 s-a dezlipit suprafața de 14 mp care a fost alipită la nr.top 8184/15 din C.F. 11614 A Oradea, proprietar statul român. Imobilul cu nr. top 8184/13 s-a dezmembrat în nr. top 8184/29 în întindere de 136 mp, care a fost reînscris la A12 în favoarea vechilor proprietari și nr. top 8184/30 teren în întindere de 134 mp transcris în C.F.

81821 cu situația neschimbată. Statul român a rămas proprietar asupra ambelor imobile solicitate a fi restituite, terenuri administrate de pârâta SC L.F. SA Oradea. Din raportul de expertiză efectuată în cauză de ing. P.D. a rezultat că imobilele sunt deținute de SC P.I. SRL, care însă nu le are și în patrimoniu, astfel încât nu poate fi considerată unitate deținătoare în înțelesul Legii nr. 10/2001, fiind doar un detentor faptic. Cu privire la respingerea obligării la plata daunelor cominatorii tribunalul a precizat că reclamantele pot solicita, în caz de neeexecutare, plata unei amenzi civile în acord cu dispoz. art. 580 alin. (3) C. proc. civ. Cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție a A.V.A.S., a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile admiterii acestei cereri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC L.F. SA Oradea, arătând că tribunalul a pronunțat o hotărâre care nu se poate pune în aplicare, deoarece ea nu este deținătoare terenului nici de fapt nici de drept. Astfel, prima instanță a făcut o incorectă apreciere a probelor, nu a analizat contractele de vânzare cumpărare depuse de pârâtă, și, deși se dispusese asupra completării raportului de expertiză, ulterior instanța a revenit asupra acestei chestiuni, acordând cuvântul pe fondul cauzei în lipsa reprezentantului pârâtei. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 143/2008A din 23 septembrie 2008 a respins ca nefondat, apelul pârâtei. În motivarea acestei soluții instanța de apel a reținut că procedura de citare pentru termenul acordat soluționării apelului a fost legal îndeplinită, iar lipsa reprezentantului pârâtei îi este culpabilă acesteia.

Pe fondul cauzei s-a apreciat că așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, Statul Român și-a întabulat imobilul revendicat în cauză cu titlu de uzucapiune în anul 1967, sub nr. B3 în C.F. 11724 Oradea, cu drept de administrare operativa în favoarea pârâtei SC L.F. SA Oradea iar deținătorul faptic este pârâta SC P.I. SRL. Așa fiind, în mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâtei, care are întabulat dreptul de administrare asupra terenului în litigiu să emită dispoziție de restituire în natură către cele două reclamante, iar deținătoarea faptică să fie obligată să le lase acestora în posesie și folosință terenul revendicat. Cu privire la contractele de vânzare cumpărare invocate de către pârâtă s-a constatat că acestea au ca obiect alte parcele de teren, cu alte numere topografice.

In ceea ce privește renunțarea la completarea raportului de expertiză, Curtea de Apel a constatat că pârâta direct interesată în administrarea acestei probe nu și-a îndeplinit obligația de a depune în scris obiectivele necesare acestui demers, neonorarea acestei obligații determinând instanța să dispună de maniera criticată, critică care însă nu se poate reține având în vedere culpa pârâtei. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC L.F. SA Oradea, susținând în esență, nelegalitatea deciziei pentru următoarele argumente: expertiza judiciară efectuată în rejudecare a fost trunchiată, conducând instanța la o apreciere eronată a situației de fapt, recurenta nefiind deținătoarea întregului teren revendicat, așa cum rezultă din întreg materialul probator al cauzei, a fost obligată nelegal la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește critica care vizează aprecierea probatoriilor administrate în cauză și stabilirea situației de fapt de către instanța de apel, acestea nu vor fi analizate, deoarece actuala structură a art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. nu mai permite valorificarea acestora prin motivele de recurs. Astfel, cazul de casare prevăzut de dispoz. art.3 04 pct. 11 C. proc. civ., care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor de fapt, consecință a greșitei aprecieri a probelor a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Analizând doar critica care se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că nu pot fi primită pentru următoarele considerente: Î n drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În exercitarea controlului judiciar asupra criticilor de nelegalitate, Înalta Curte va avea ca premisă situația de fapt stabilită în cauză prin decizia atacată de către Curtea de Apel. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini. Față de întregul material probator administrat în cauză, instanțele de fond au apreciat ca fiind dovedit dreptul reclamantelor, de a acționa, în prezentul cadru procesual, pentru restituirea în natură a imobilelor de care au fost deposedate abuziv.

Se reține că pârâta nu a contestat calitatea de persoană îndreptățită a nici uneia dintre reclamante și nici caracterul abuziv al preluării bunului revendicat. În ceea ce privește identificarea acestui bun se apreciază că în raport de situația de fapt reținută de Curte este incident speței textul de lege susmenționat, astfel încât critica nu se poate primi. De altfel, pârâta nici nu a indicat precis care anume text legal a fost greșit aplicat. O r, atât timp cât din administrarea probelor a rezultat situația de fapt reținută de instanța de apel că bunul este deținut de pârâtă, hotărârea atacată cu prezentul recurs este legală, în acord cu art. 9 și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Fată de aceste considerente, se constată că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., motiv pentru care recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și, va fi respins în consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.F. SA Oradea împotriva deciziei nr. 143A din 23 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțata în ședința publică, astăzi 2 aprilie 2009.