ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4450/2009

Deliberând asupra recursului

civil de față, reține următoarele:'

Reclamantele L.A. și B.V. au

chemat în judecată pârâții SC L.F. SA Oradea, SC P.I. SRL

Oradea, Primăria municipiului Oradea și Primarul municipiului

Oradea pentru restituirea în natură a

imobilelor în suprafață de 136

mp cu nr. top 8184 129 înscris în C.F. 11724

Oradea și, respectiv

134 mp cu nr. top 8184

/30 înscris în C.F. 81821 Oradea.

Î

nvestit cu soluționarea cauzei Tribunalul

Bihor prin sentința

civilă nr. 803 C din 19

decembrie 2007 a admis acțiunea reclamantelor, a

constatat că acestea sunt îndreptățite la restituirea în natură a

imobilelor, a obligat pârâta SC L.F. SA Oradea la

emiterea

unei dispoziții prin care

să dispună restituirea în natură a acestora, a

obligat pârâta SC P.I.

SRL Oradea să lase în deplină proprietate și posesie imobilele după emiterea

dispoziției, a

constatat că reclamantele

sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 14

mp înscrisă în C.F. 11614 Oradea, cu nr. top 8184 /15, a obligat Primarul

municipiului Oradea să emită

dispoziție

prin care să propună acordarea despăgubirilor, a respins

cererea de

chemare în garanție formulată de pârâta SC L.F. SA Oradea în contradictoriu cu

A.V.A.S. și a obligat această pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, a

respins petitul privind obligarea paratei la plata daunelor cominatorii pe zi

întârziere până la restituirea imobilelor.

Pentru a se pronunța astfel

tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Imobilul cu nr.top 8184/13 a fost

înscris inițial în C.F. 11724

Oradea în

întindere de 284 mp și a constituit proprietatea tabulară a

antecesorilor reclamantelor, fiind preluat de

Statul român în baza

Decretelor nr.

218 /1960 și 712/1966, acesta întabulându-și dreptul

de proprietate în

C.F. cu titlu de uzucapiune.

Imobilul a fost dat în

administrarea societății I.R.U.L.F. Crișana Oradea, a cărui succesoare în drept

este pârâta SC L.F. SA Oradea.

Din

terenul înscris în nr. top 8184 /13 s-a dezlipit suprafața de

14 mp care

a fost alipită la nr.top 8184/15 din C.F. 11614 A Oradea, proprietar statul

român.

Imobilul cu nr. top 8184/13 s-a

dezmembrat în nr. top 8184/29 în întindere de 136 mp, care a fost reînscris la

A12 în favoarea vechilor proprietari și nr. top 8184/30 teren în întindere de

134 mp transcris în C.F. 81821 cu situația neschimbată.

Statul român a rămas proprietar

asupra ambelor imobile solicitate a fi restituite, terenuri administrate de

pârâta SC L.F. SA Oradea.

Din raportul de expertiză

efectuată în cauză de ing. P.D.

a rezultat

că imobilele sunt deținute de SC P.I. SRL,

care însă nu le are și în patrimoniu,

astfel încât nu poate fi considerată unitate deținătoare în înțelesul Legii nr.

10/2001, fiind doar un detentor faptic.

Cu privire la respingerea

obligării la plata daunelor cominatorii tribunalul a precizat că reclamantele

pot solicita, în caz de neeexecutare, plata unei amenzi civile în acord cu dispoz. art. 580 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la respingerea cererii

de chemare în garanție a A.V.A.S., a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile

admiterii acestei cereri.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta SC L.F. SA Oradea, arătând că tribunalul a pronunțat o

hotărâre care nu se poate pune în aplicare, deoarece ea nu este deținătoare

terenului nici de fapt nici de drept. Astfel, prima instanță a făcut o

incorectă apreciere a probelor, nu a analizat contractele de vânzare cumpărare

depuse de pârâtă, și, deși se dispusese asupra completării raportului de

expertiză, ulterior instanța a revenit asupra acestei chestiuni, acordând

cuvântul pe fondul cauzei în lipsa reprezentantului pârâtei.

Curtea de Apel Oradea, secția

civilă mixtă, prin decizia nr. 143/2008A din 23 septembrie 2008 a respins ca

nefondat, apelul pârâtei.

În motivarea acestei soluții

instanța de apel a reținut că procedura de citare pentru termenul acordat

soluționării apelului a fost legal îndeplinită, iar lipsa reprezentantului

pârâtei îi este culpabilă acesteia.

Pe fondul cauzei s-a apreciat că

așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, Statul Român și-a

întabulat imobilul revendicat în cauză cu titlu de uzucapiune în anul 1967, sub

nr. B3 în C.F. 11724 Oradea, cu drept de administrare operativa în favoarea

pârâtei SC L.F. SA Oradea iar deținătorul faptic este pârâta SC P.I. SRL.

Așa fiind, în mod corect prima

instanță a dispus obligarea pârâtei, care are întabulat dreptul de administrare

asupra terenului în litigiu să emită dispoziție de restituire în natură către

cele două reclamante, iar deținătoarea faptică să fie obligată să le lase

acestora în posesie și folosință terenul revendicat.

Cu privire la contractele de

vânzare cumpărare invocate de către pârâtă s-a constatat că acestea au ca

obiect alte parcele de teren, cu alte numere topografice.

In ceea ce privește renunțarea la

completarea raportului de expertiză, Curtea de Apel a constatat că pârâta

direct interesată în administrarea acestei probe nu și-a îndeplinit obligația

de a depune în scris obiectivele necesare acestui demers, neonorarea acestei

obligații determinând instanța să dispună de

maniera criticată, critică

care însă

nu se poate reține având în vedere culpa pârâtei.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta

SC L.F. SA Oradea, susținând în esență, nelegalitatea deciziei pentru

următoarele argumente: expertiza judiciară

efectuată în rejudecare a

fost trunchiată, conducând instanța la o

apreciere eronată a situației

de fapt,

recurenta nefiind deținătoarea întregului teren revendicat,

așa cum

rezultă din întreg materialul probator al cauzei, a fost obligată nelegal la

plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește critica care

vizează aprecierea probatoriilor administrate în cauză și stabilirea situației

de fapt de

către instanța de apel, acestea

nu vor fi analizate, deoarece actuala

structură a art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ. nu mai permite valorificarea acestora prin motivele de recurs.

Astfel, cazul de casare prevăzut

de dispoz. art.3 04 pct. 11 C. proc. civ., care permitea

cenzurarea în recurs a greșelilor de fapt, consecință a greșitei aprecieri a

probelor a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Analizând doar critica care se

circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte,

constată că nu pot fi primită

pentru următoarele considerente:

Î

n drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se poate

cere modificarea sau casarea

unei hotărâri atunci când a fost dată

cu aplicarea greșită a legii.

În exercitarea controlului

judiciar asupra criticilor de nelegalitate, Înalta Curte va avea ca premisă

situația de fapt

stabilită în cauză prin

decizia atacată de către Curtea de Apel.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 9 din

Legea nr. 10/2001 imobilele

preluate în mod

abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent,

se restituie în

natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de

orice sarcini.

Față de întregul material

probator administrat în cauză,

instanțele

de fond au apreciat ca fiind dovedit dreptul reclamantelor,

de a

acționa, în prezentul cadru procesual, pentru restituirea în

natură a imobilelor de care au fost deposedate

abuziv.

Se reține că pârâta nu a

contestat calitatea de persoană

îndreptățită a nici uneia dintre reclamante și nici

caracterul abuziv al

preluării

bunului revendicat.

În ceea ce privește

identificarea acestui bun se apreciază că în raport de situația de fapt

reținută de Curte este incident speței

textul de lege susmenționat, astfel încât critica

nu se poate primi.

De altfel, pârâta nici

nu a indicat precis care anume text legal

a fost greșit aplicat.

O

r, atât

timp cât din administrarea probelor a rezultat situația

de fapt reținută de instanța de apel că bunul este

deținut de pârâtă,

hotărârea atacată

cu prezentul recurs este legală, în acord cu art. 9

și art. 21 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

Fată de aceste

considerente, se constată că nu sunt întrunite

cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., motiv pentru

care

recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și, va fi

respins în consecință, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.F.

SA Oradea împotriva deciziei

nr. 143A din 23 septembrie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședința publică, astăzi 2 aprilie 2009.