ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5748/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5748/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.147 din 6 februarie 2007, Tribunalul Bihor a

admis în parte acțiunea reclamanților P.V.G.A. și P.I. împotriva pârâtelor SC

S. SA Oradea, Asociația S. prin lichidator judiciar SC R. SA Oradea.

A fost admisă cererea de chemare în

garanție formulată de pârâte împotriva chematei în garanție A.V.A.S. București.

S-a constat că reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul înscris în C.F.

nr.72984 Oradea, nr.top 4104/4 în suprafață de 174 mp și nr. top 4105/7 în

suprafață de 492 mp, aflate în patrimoniul pârâtului.

A fost obligată chemata în garanție A.V.A.S. București,

în condițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art.16 din Titlul VII

din Legea nr. 247/2005 să predea notificarea formulată de reclamanți

Secretariatului Comisiei Centrale însoțită de decizia conținând propunerile de

acordare a despăgubirilor cuvenite pentru suprafețele cu cele două numere

topografice.

A fost respinsă cererea formulată de

reclamanți privind restituirea în natură a terenului cu nr. top 4104/4 și

4105/7.

Pârâtele au fost obligate să plătească

reclamanților suma de 124,5 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de

fond a reținut că, prin notificarea nr.651/2001 adresată Primărie Municipiului

Oradea, reclamanții P.V.G.A. și P.I. au solicitat restituirea în natură a

imobilului, situat în Oradea, nr. top 4104 și 4105/1, care ulterior au fost

dezmembrate, conform situației de C.F.

Prin dispoziția nr. 867 din 20

septembrie 2002 și referatul de fundamentare a dispoziției s-a admis cererea

petenților și s-a dispus restituirea în natură a imobilului (casă și teren în

suprafață de 405 mp aferent numerelor top 4104/3 în suprafață de 224 mp, nr.

top 4104/5 în suprafață de 43 mp, nr.top 4105/1 în suprafață de 42 mp, nr. top

4105/6 în suprafață de 40 mp, nr. top 4105/8 în suprafață de 56 mp), toate

înscrise în C.F. 3135 Oradea.

In referatul de fundamentare s-a reținut

că potrivit înscrierilor din C.F. 3135 Oradea, imobilul revendicat, așa cum a

fost identificat, a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor

petenților, fiind trecut în proprietatea Statului Român la 19 februarie 1958,

cu titlul de expropriere.

Solicitanții au dovedit calitatea de

moștenitori cu certificatul de moștenitor nr. 54 din 27 mai 2002.

Tot în cuprinsul referatului de

fundamentare s-a menționat că din întreaga suprafață a imobilului de 1071 mp,

în anul 1995 o suprafață de 666 mp a format obiectul dreptului de proprietate

în favoarea SC S. SA, în baza certificatului de atestare a dreptului de

proprietate nr. 21054/1995, intabulat în C.F. în baza încheierii nr. 9170 din

13 mai 1998.

Numerele topografice care nu s-au transmis în

favoarea SC S. SA Oradea din C.F. 3135 Oradea și care nu au fost restituite

prin dispoziția Primarului Municipiului Oradea au fost nr. top 4104/4 în

suprafață de 174 mp și nr. top 4105/7 în suprafață de 491 mp.

Pentru aceste numere topo a fost înființată o

nouă coală de C.F., și anume C.F. 72984 Oradea.

Prin adresa comunicată petenților de unitatea

deținătoare a imobilului cu nr. top 4104/4 și 4105/7 SC S. SA Oradea a

menționat că nu este de acord cu restituirea imobilului, deoarece el este

proprietatea firmei, în baza certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 2054/1995, drept intabulat în C.F.

72984 Oradea, fiind dobândit cu bună-credință.

In ceea ce privește cererea pentru restituirea

în natură a suprafeței de 666 mp, cu nr. top 4104/4 și 4105/7 s-a reținut că se

impun următoarele precizări:

Conform raportului de expertiză întocmit în

cauză de expert L.C., pârâta SC S. SA ocupă din cele două numere topo suprafața

de 626 mp, diferența fiind situată în exteriorul societății, respectiv între

incintă și domeniul C.F. R-ului.

Potrivit acelorași identificări efectuate de

expert, nr. top 4104/4 este liber, nefiind ocupat de clădiri. Cu toate acestea

s-a reținut că acest număr topo reprezintă calea de acces în incinta

societății.

In privința imobilului cu nr. top 4105/7,

instanța a reținut că acesta este ocupat de construcțiile ce aparțin de SC S.

SA Oradea, așa cum rezultă din completarea la raportul de expertiză efectuată

de expertul L.C. Construcțiile identificate pe schiță (fila 151 dosar), cu C

indice 1 și C indice 2 reprezintă două recipiente metalice amplasate pe

fundament monolit și sprijinite pe structură metalică, iar construcția C indice

3 este din cărămidă arsă cu acoperiș din beton armat.

In raport de cele prezentate anterior,

instanța a apreciat că aceste terenuri nu pot fi considerate ca fiind libere în

înțelesul Legii nr. 10/2001, ele fiind necesare pentru desfășurarea activității

unității deținătoare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10

pct. 5 din Legea nr. 10/2001 pot fi restituite în natură și terenurile pe care

ulterior preluării abuzive s-au edificat construcții autorizate, care nu mai

sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia

o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective

stabilită conform standardelor internaționale de evaluare.

Din actele dosarului nu rezultă că aceste

construcții nu ar mai fi necesare pentru desfășurarea activității de către

unitatea deținătoare.

Instanța a apreciat că sunt incidente

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost publicată, potrivit

cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale

privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2),

persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate.

In opinia instanței, în condițiile în care

aceste imobile se află în patrimoniul societății privatizate, iar privatizarea

nu a fost contestată, prezumându-se că au fost respectate dispozițiile legale,

reclamanții sunt îndreptățiți numai la măsuri reparatorii în echivalent, iar

mențiunea făcută cu privire la art. 29 alin. (3) cu raportare la dispozițiile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se referă numai la măsurile reparatorii

prin echivalent.

Despăgubirile nu au fost acordate și pentru

diferențele de teren aflate în folosința SC S. SA Oradea cu nr. top 4104/3 de

20 mp; nr.top.4105/1-5 mp și nr. top 4105/6-30 mp, întrucât aceste imobile au

făcut obiectul restituirii conform dispoziției nr. 867 din 20 septembrie 2002.

In acest sens, potrivit art. 29 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de către

instituția publică ce a efectuat privatizarea, cu respectarea dispozițiilor

art. 26 alin. (1), astfel că devin admisibile acțiunea principală sub aspectul

acordării măsurilor reparatorii prin echivalent și cererile de chemare în

garanție formulate de SC S. SA Oradea și Asociația S.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent se face în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirile aferente

imobilelor preluate abuziv, cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2 005.

Conform art. 16 alin. (2) din Capitolul

V

- Titlul VII din Legea nr. 247/2005, notificarea formulată de

reclamanți pentru terenul cu nr. top 4105/7 și nr.top 4104/4 va fi predată pe

bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale însoțită

de dispoziția emisă de unitatea investită (în speță, chemata în garanție A.V.A.S.

București, deoarece privatizarea a fost efectuată de această entitate),

conținând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă,

prin decizia nr. 403/A din 5 septembrie 2007 a respins ca nefondat apelul

declarat de apelanta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 147 din 6

februarie 2007 a Tribunalului Bihor.

Aspectele de nelegalitate criticate de apelantă

au vizat două probleme, și anume:

Sub un prim aspect, s-a invocat împrejurarea că

atragerea în cauză a apelantei s-a produs ca urmare a formulării unei cereri de

chemare în garanție, astfel că neavând calitatea de pârâtă nu putea fi obligată

direct față de reclamant să execute anumite obligații.

S-a reținut că această afirmație este

valabilă, în cazul în care se bazează pe dispozițiile art. 60 și urm. C. civ.,

dar în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile speciale ale Legii nr.

10/2001, instanța procedând în mod corect, prin obligarea apelantei să facă

demersurile pentru acordarea în favoarea reclamanților a măsurilor reparatorii,

deoarece A.V.A.S. este instituția publică ce a efectuat privatizarea, norma

specială făcând trimitere expresă la acest subiect de drept.

Din modul în care este reglementată

întreaga procedură de restituire, se constată că persoanei îndreptățite îi

revine numai obligația de a notifica persoana juridică deținătoare a

imobilului, încadrându-se în normele legale posibilitatea ca aceasta să

sesizeze, direct sau prin procedură contencioasă, A.V.A.S. pentru declanșarea

exercitării obligației ce revine instituției publice care a efectuat

privatizarea.

Mai mult, în prezenta cauză s-au aflat

în situația în care un singur imobil înscris inițial în C.F. 3135 Oradea (casă

și teren, situate în Oradea) s-a aflat în posesia mai multor persoane juridice,

fiind competentă să se pronunțe asupra modului de rezolvare a notificării atât

Primăria Oradea care a făcut-o prin dispoziția nr. 867 din 20 septembrie 2002

), cât și SC S. SA, societate comercială privatizată.

Faptul că reclamanții au investit prin

notificare Primăria Municipiului Oradea face dovada îndeplinirii cerințelor

legii, unitatea administrativ teritorială, soluționând cererea vizând porțiunea

de imobil ce îi revenea în competență și îndrumă reclamanții să se adreseze

societății comerciale pentru restul imobilului ce a intrat în patrimoniul

societății respective.

Societatea comercială deținătoare a

celor două parcele cu nr. top 4104/4 și 4105/7 Oradea, fiind o societate

comercială privatizată, iar imobilul fiind preluat abuziv în proprietatea

statului, pârâta a chemat în garanție A.V.A.S. și a solicitat aplicarea

dispozițiilor legale referitoare la obligația instituției publice care a

efectuat privatizarea în speță.

Chiar dacă reclamanții nu au notificat

direct persoana juridică apelantă, acesteia îi revenea obligația de a face

toate demersurile necesare pentru a respecta atât dispozițiile legale, cât și

dispozițiile hotărârii judecătorești.

In ceea ce privește inadvertența textului de

lege invocat cu numerotarea actului normativ, s-a reținut că instanța a indicat

exact în considerentele textului norma pe care și-a fundamentat soluția,

deoarece Legea nr. 10/2001 a fost de mai multe ori modificată, chiar după

intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel că, apelanta cunoștea exact

textul în temeiul căreia i-a fost stabilită obligația cuprinsă în dispozitiv.

Împotriva acestei ultime decizii, în termen

legal a declarat recurs chemata în garanție A.V.A.S., invocând motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

într-o primă critică susține că, recurenta nu a

fost legal investită cu soluționarea notificării și că obligația stabilită prin

hotărâre i-a revenit prin declinarea competenței de soluționare a notificării

de către celelalte autorități investite cu soluționarea ei.

O a doua critică se referă la aplicarea

nelegală a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Astfel, față de obiectul principal al acțiunii

(restituirea în natură) se poate constata că procedura administrativă de

restituire în natură a imobilului este cea prevăzută de art. 21 și urm. din

Legea nr. 10/2001, republicată, și unitatea deținătoare a imobilului este

competentă să soluționeze notificarea.

Se arată că instanța a apreciat eronat probele

cauzei, deoarece în sensul legii, valorificarea drepturilor intimatului începe

cu obligația respectării procedurii de notificare prevăzută de art. 29 și urm.

din lege, cu termenele și în condițiile impuse de aceste prevederi legale,

dispunând nelegal în sarcina A.V.A.S. o obligație imposibil de executat.

In al treilea rând, se invocă excepția

inadmisibilității de chemare în garanție a A.V.A.S. față de temeiul juridic

avut în vedere.

In primul rând, A.V.A.S. apreciază că

pentru acordarea despăgubirilor legale în condițiile art. 29 din Legea nr.

10/2001, republicată este necesară parcurgerea procedurii speciale, prevăzute

de aceste dispoziții legale, cererea de chemare în garanție a A.V.A.S. neîntrunind

condițiile imperativ stabilite de art. 29 din lege.

în același sens, se precizează că

cererea de chemare în garanție a A.V.A.S. este neîntemeiată, deoarece nu pe

această cale se pot valorifica drepturile prevăzute de art. 29 din Legea nr.

10/2001, fiind necesar să se urmeze procedura prevăzută de art. 29 din Legea

nr. 10/2001, republicată.

Recursul

este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Reclamanții P.V.G.A. și P.I. sunt moștenitorii

defunctului P.T., conform certificatului de moștenitor anexat la dosar.

Antecesorul lor a deținut dreptul de

proprietate asupra imobilului, situat în Oradea, fiind identificat cu parcelele

nr. top 4105/1, 4104/3, 4104/5, 4105/6, 4105/8, 4105/7 și 4104/4 înscrise

inițial în coala de C.F. nr. 3135 Oradea.

Ulterior, parcelele cu nr. top 4105/7 și 4104/4

au fost transmise în coala de C.F. 72984 Oradea în favoarea SC S. SA Oradea.

In anul 1958, imobilul descris mai sus a

fost trecut în patrimoniul Statului Român, potrivit încheierii nr.2867/1958.

Prin apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții au

solicitat restituirea în natură a imobilului și prin dispoziția nr. 867 din 20

septembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului Oradea s-a dispus restituirea

în natură numai în parte a imobilului, respectiv a parcelelor cu nr. top

4104/3, 4104/5, 4105/1, 4105/6 și 4105/8, respingându-se cererea privind

restituirea în natură pentru numerele topo 4105/7 în suprafață de 492 mp și

4104/4 în suprafață de 174 mp, deoarece aceste numere topo se regăsesc în

incinta SC S. SA Oradea, pe ele fiind edificate construcții, nefiind posibilă

restituirea în natură.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză

rezultă că SC S. SA Oradea ocupă mai multe suprafețe de teren solicitate de

reclamanți.

Statul Român prin Ministerul Finanțelor

și A.V.A.S. au fost introduși în cauză prin cererea de chemare în garanție

formulată de SC S. SA Oradea pentru a fi obligată la despăgubiri, în baza

obligației vânzătorului de a garanta pe cumpărător contra evicțiunii.

Atât instanța de fond, cât și cea de apel,

legal și temeinic au reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 29 și art. 26

din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora, pentru imobilele

evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât

cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul

la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzător

valorii de piață a imobilelor solicitate.

Corect s-a reținut că în condițiile în care,

imobilele se află în patrimoniul societății privatizate, iar privatizarea nu a

fost contestată, reclamanții sunt îndreptățiți doar la măsuri reparatorii prin

echivalent, referirea din alin. (3) al art. 29 la aplicabilitatea dispozițiile

art. 26 alin. (1), făcându-se numai cu privire la modalitatea de acordare a

măsurilor reparatorii prin echivalent.

Potrivit disp. art. 29 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 se precizează că „măsurile reparatorii prin echivalent se

propun de instituția publică care a efectuat privatizarea, cu respectarea disp.

art. 26 alin. (1) astfel că s-a admis corect acțiunea principală sub aspectul

acordării măsurilor reparatorii prin echivalent și cererile de chemare în

garanție formulate în cauză.

Tot prin dispozițiile art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, propunerea măsurilor reparatorii prin echivalent se face în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente pentru imobilele preluate abuziv, cuprinse în Titlul

VII din Legea nr. 247/2005.

Conform art. 16 alin. (2) din Capitolul

V

Titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005, corect a stabilit de

instanță ca notificarea formulată de reclamanții-intimați pentru terenul nr.top

4105/7 și nr. top 4104/4 să fie predată pe bază de proces-verbal de

predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale însoțită de dispoziția emisă

de unitatea investită, în speță, chemata în garanție A.V.A.S., deoarece

privatizarea a fost realizată de către aceasta.

Recurenta susține că instanțele au

aplicat greșit dispozițiile legale procedurale, deoarece A.V.A.S. în cauză are

calitate de chemată în garanție și nu de pârâtă.

Trebuie reținut că chemarea în garanție

a acesteia s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1337 și art. 1341 C. civ.

raportat la art. 60-63 C. proc. civ., fiind aplicabile și prevederile speciale

ale Legii nr. 10/2001.

In virtutea celor reținute de instanțe,

imobilul a fost preluat cu titlu valabil și evidențiat în patrimoniul unei

societăți comerciale, privatizată cu respectarea dispozițiilor legale, aspect

pe care legiuitorul l-a avut în vedere la edictarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Imobilul în discuție nu poate fi

restituit în natură, întrucât terenul revendicat nu este liber în sensul Legii

nr. 10/2001, acesta fiind ocupat de construcții, teren necesar pentru

desfășurarea activității unității deținătoare, fiind cale de acces în incinta

societății.

In ceea ce privește cel de-al treilea motiv de

recurs, susținut de recurentă, care este de fapt o excepție, urmează să fie

respins, deoarece în calea de atac nu poate fi schimbată calitatea părților.

Pentru considerentele expuse, hotărârea

apelată fiind legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de chemata

în garanție A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 403/A din 5 septembrie 2007 a

Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2008.