ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 158/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 158/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Ședința publică de la 23 ianuarie 2009

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la 27 august 2007

reclamanta A.S.S. a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de

134.340,80 lei, majorată ulterior la 2.456.272 lei reprezentând penalități

achitate de reclamantă și actualizarea prețului contractului nr. 15/2000 cu

indicele de inflație pe perioada 2000 – 2007 ca urmare a constatării nulității

contractului nr. 15/2000 prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă a

Tribunalului Teleorman.

Tribunalul Teleorman prin sentința

comercială nr. 116 din 31 martie 2008 a admis în parte acțiunea reclamantei și

a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.388.879 lei reprezentând actualizarea

prețului cu indicele de inflație la data de 31 decembrie 2007, 256.623 lei

actualizarea penalităților cu indicele de inflație la 31 decembrie 2007 și la

43.762 lei reprezentând actualizarea la aceeași dată a sumei de 34.035 lei

achitată de reclamantă.

S-a reținut în

considerentele deciziei că instanța de fond a dat o interpretare eronată

obiectului acțiunii, deoarece aceasta nu are ca obiect îndeplinirea unei

obligații a pârâtei asumate printr-un contract. Că ne aflăm în prezența unei

obligații comerciale constând în plata unei sume de bani și competența

alternativă este în afară de cea a domiciliului pârâtului, instanța „locului

plății”.

Potrivit art. 1104 alin. (3)

C. civ., plata se face la domiciliul debitorului, ceea ce în speță înseamnă că

instanța competentă teritorial atât în temeiul art. 5 cât și al art. 10 pct. 4 C.

proc. civ. este instanța de la domiciliul pârâtului, adică Tribunalul

București.

Împotriva acestei decizii

reclamanta A.S.S. a declarat recurs și a solicitat casarea și trimiterea cauzei

spre rejudecarea apelului Curții de Apel București pentru soluționarea pe fond

a acestuia.

S-a susținut că Tribunalul

Teleorman investit cu soluționarea cauzei, în mod corect în raport de

dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. a respins excepția necompetenței

teritoriale a acestei instanțe. Că în mod greșit instanța de apel a apreciat că

nu poate fi avut în vedere locul încheierii contractului întrucât în speță nu

se pretinde executarea unei obligații contractuale.

A precizat recurenta că

obligația de plată a sumei din litigiu achitate în baza contractului nul este o

obligație comercială ce a luat naștere din raportul juridic născut în legătură

cu contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 13 martie 2000 în Teleorman și

nu în București.

Că în raport de dispozițiile

art. 10 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. competența este alternativă așa încât pe

lângă instanța domiciliului pârâtului este competentă și instanța locului unde

obligația a luat naștere, respectiv Tribunalul Teleorman.

Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S.

cu sediul în București a invocat excepția nulității recursului întrucât nu au

fost indicate motivele de casare sau modificare conform art. 303 alin. (3) C.

proc. civ.

Pe fond s-a solicitat

respingerea recursului deoarece în mod corect s-a reținut că în speță sunt

aplicabile prevederile art. 1104 alin. (3) C. civ. conform cărora plata se face

la domiciliul debitorului, respectiv Tribunalul București.

În ceea ce privește excepția

privind nulitatea recursului conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.,

aceasta a fost respinsă de instanță la termenul de azi cu motivarea că din

expunerea de motive rezultă încadrarea în drept a recursului ca fiind

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sub aspectul criticilor

invocate, recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta A.S.S. a

solicitat prin acțiune obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata unor sume de bani

reprezentând penalități achitate de aceasta și actualizarea prețului

contractului nr. 15/2000 cu indicele de inflație ca urmare a constatării

nulității absolute a acestuia prin sentința civilă nr. 2841 din 14 octombrie

2002 a Tribunalului Teleorman rămasă irevocabilă prin Decizia comercială nr. 327/30

ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a V a comercială.

Rezultă deci că litigiul

dedus judecății nu se referă la executarea contractului nr. 15/2000 încheiat

între părți, el privește restituirea unor sume de bani achitate de reclamantă

și pretinse de aceasta în urma constatării nulității absolute a contractului

prin hotărâre judecătorească, rămasă irevocabilă.

Așa fiind, în speță, sub

aspectul competenței teritoriale sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 4 C.

proc. civ. care prevăd că în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai este

competentă în cererile privitoare la obligații comerciale și instanța locului

plății.

Prin contractul nr. 15 din 13 martie

2000 încheiat între părți, acestea au prevăzut expres locul unde se vor efectua

plățile și distinct pentru vânzător în București conform clauzei de la pct. 6.1.1

și pentru cumpărător în Alexandria potrivit clauzei de la pct. 6.1.2.

Față de cele reținute, fiind în

prezența unei competențe alternative, iar reclamanta este cea care are alegerea

între instanțele deopotrivă competente conform art. 12 C. proc. civ., aceasta a

promovat litigiul dedus judecății la Tribunalul Teleorman cu respectarea

dispozițiilor art. 10.4 C. proc. civ. instanța în a cărei rază teritorială a

efectuat plata sumelor de bani pretinse prin acțiune.

Pentru toate aceste considerente, urmează

ca potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ. să se admită recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei instanței de apel ce se va casa și se va trimite

cauza la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului declarat de

intimata A.V.A.S. București împotriva sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.S.S. Alexandria împotriva Deciziei comerciale nr. 324 din 19 iunie

2008 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, casează decizia

recurată și trimite cauza la Curtea de Apel București, secția comercială pentru

judecata apelului pârâtei A.V.A.S. București pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2009.