ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4017/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 11 septembrie 2000 reclamanta S.C. U. S.A. Zimnicea a chemat în judecată pe pârâta S.C. D. SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 14.300.000 lei cu titlu de preț locație și suma de 4.979.200 lei cu titlu de majorări, 3.000.000 lei despăgubiri, 500.000 lei daune cominatorii și 14.700.000 lei contravaloarea pieselor sustrase. Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și, respectiv, obligarea acesteia la plata sumei de 11.838.074 lei contravaloare piese înlocuite de pârâtă.

Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința civilă nr. 324 din 5 martie 2001 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 14.300.000 lei cu titlu de chirie și suma de 49.979.200 lei cu titlu de majorări suma de 14.700.000 lei contravaloare piese, plus 2.713.752 lei cheltuieli de judecată. Respinge capetele de cerere privind plata despăgubirilor și a daunelor cominatorii. Respinge, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâtă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de locație în gestiune pentru autobuzul R.D. 111 iar pârâta s-a obligat să plătească o chirie lunară de 2.000.000 lei.

Pârâta nu a executat această obligație, iar în temeiul art. 1429 C. civ. a fost obligată la plata sumei de 22.779.200 lei reprezentând chiria, despăgubiri, contravaloare piese lipsă. În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, s-a apreciat ca nefondată deoarece nu face obiectul contractului. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția V comercială, prin decizia nr. 1383 din 19 octombrie 2001. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta S.C. D. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut – respectiv suma de 49.979.200 lei în loc de 4.979.200 lei cu titlu de majorări (art. 304 pct. 6 C. proc.

civ.) și că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) întrucât, în mod greșit s-a respins cererea reconvențională – pe motiv că ea nu face obiectul contractului. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 324 din 5 martie 2001 a Tribunalului Teleorman în sensul admiterii în parte a acțiunii principale numai pentru suma de 14.300.000 lei cu titlu de chirie și suma de 49.979.200 lei majorări de întârziere și să fie admisă, în întregime, cererea reconvențională.

Recursul este întemeiat în parte, pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod greșit a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, cu privire la capătul de cerere referitor la majorările de întârziere solicitate de reclamantă de 4.979.200 lei, instanța acordând mai mult decât s-a solicitat, respectiv suma de 49.979.200 lei. Așa fiind, motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. este întemeiat, în sensul că se va admite apelul, se va schimba în parte sentința nr. 324/2001 a Tribunalului Teleorman cu obligarea pârâtei la plata sumei de 4.979.200 lei în loc de 49.797.200 lei, cu titlu de majorări.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței. Referitor la critica sentinței atacate cu privire la respingerea cererii reconvențională, aceasta este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, instanța reținând în mod corect că pârâta reclamantă reconvențională nu a făcut dovada că piesele respective au fost montate pe autobuzul în litigiu, ambele instanțe apreciind în mod judicios probele administrate în cauză, aplicând în mod corect dispozițiile art. 1169 C. civ. prin respingerea, ca nefondată a acestei cereri și respectiv, a apelului. Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C. D. SRL Modifică decizia nr. 1383 din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția V comercială, în sensul că admite apelul, schimbă în parte sentința nr. 324/2001 a Tribunalului Tulcea în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 4.979.200 lei cu titlu de majorări în loc de 49.979.200 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 octombrie 2003.