ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4017/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 11 septembrie 2000 reclamanta S.C. U.

S.A. Zimnicea a chemat în judecată pe pârâta S.C. D. SRL pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 14.300.000 lei cu

titlu de preț locație și suma de 4.979.200 lei cu titlu de majorări, 3.000.000

lei despăgubiri, 500.000 lei daune cominatorii și 14.700.000 lei contravaloarea

pieselor sustrase.

Pârâta a formulat întâmpinare și cerere

reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și,

respectiv, obligarea acesteia la plata sumei de 11.838.074 lei contravaloare

piese înlocuite de pârâtă.

Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 324 din 5 martie 2001 a admis în parte acțiunea reclamantei

și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 14.300.000 lei cu titlu de chirie și

suma de 49.979.200 lei cu titlu de majorări suma de 14.700.000 lei

contravaloare piese, plus 2.713.752 lei cheltuieli de judecată. Respinge

capetele de cerere privind plata despăgubirilor și a daunelor cominatorii.

Respinge, ca nefondată, cererea reconvențională

formulată de pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de locație

în gestiune pentru autobuzul R.D. 111 iar pârâta s-a obligat să plătească o

chirie lunară de 2.000.000 lei.          Pârâta nu a executat această

obligație, iar în temeiul art. 1429 C. civ. a fost obligată la plata sumei de

22.779.200 lei reprezentând chiria, despăgubiri, contravaloare piese lipsă.

În ceea ce privește cererea reconvențională

formulată de pârâtă, s-a apreciat ca nefondată deoarece nu face obiectul

contractului.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei

hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția V

comercială, prin decizia nr. 1383 din 19 octombrie 2001.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat

recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta S.C. D. SRL criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că instanța a acordat

mai mult decât s-a cerut – respectiv suma de 49.979.200 lei în loc de 4.979.200

lei cu titlu de majorări (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) și că hotărârea este

lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304

pct. 9 C. proc. civ.) întrucât, în mod greșit s-a respins cererea

reconvențională – pe motiv că ea nu face obiectul contractului.

În consecință, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9

C. proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și

motivat, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în

parte a sentinței civile nr. 324 din 5 martie 2001 a Tribunalului Teleorman în

sensul admiterii în parte a acțiunii principale numai pentru suma de 14.300.000

lei cu titlu de chirie și suma de 49.979.200 lei majorări de întârziere și să

fie admisă, în întregime, cererea reconvențională.

Recursul este întemeiat în parte, pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma

motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că

instanța de apel în mod greșit a apreciat actul juridic dedus judecății și

probatoriile administrate în cauză, cu privire la capătul de cerere referitor

la majorările de întârziere solicitate de reclamantă de 4.979.200 lei, instanța

acordând mai mult decât s-a solicitat, respectiv suma de 49.979.200 lei.

Așa fiind, motivul de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. este întemeiat, în sensul că se va

admite apelul, se va schimba în parte sentința nr. 324/2001 a Tribunalului

Teleorman cu obligarea pârâtei la plata sumei de 4.979.200 lei în loc de

49.797.200 lei, cu titlu de majorări. Se va menține restul dispozițiilor

sentinței.

Referitor la critica sentinței atacate cu

privire la respingerea cererii reconvențională, aceasta este neîntemeiată și va

fi respinsă ca atare, instanța reținând în mod corect că pârâta reclamantă

reconvențională nu a făcut dovada că piesele respective au fost montate pe

autobuzul în litigiu, ambele instanțe apreciind în mod judicios probele

administrate în cauză, aplicând în mod corect dispozițiile art. 1169 C. civ.

prin respingerea, ca nefondată a acestei cereri și respectiv, a apelului.

Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

S.C. D. SRL

Modifică decizia nr. 1383 din 19

octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția V comercială, în sensul că

admite apelul, schimbă în parte sentința nr. 324/2001 a Tribunalului Tulcea în

sensul obligării pârâtei la plata sumei de 4.979.200 lei cu titlu de majorări

în loc de 49.979.200 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 22

octombrie 2003.