ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 195/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 31 ianuarie 2001 pe rolul Tribunalului București, secția

comercială, reclamanta C.N. C.F.R. S.A, în contradictoriu cu pârâtele S.C. S.

S.A. și S.C. N.S.I. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să oblige pârâta la plata sumelor de 43.669.548 lei cu titlu de

chirie, 6.550.431 lei cu titlu de penalități și cheltuielile de judecată

aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a

încheiat cu pârâta S.C. S. S.A. Buftea contractul nr. 125/788/1998 pentru

exploatarea liniilor industriale și că aceasta nu și-a onorat obligația

contractuală de plată a chiriei.

A mai arătat reclamanta că nici pârâta S.C. N.S.I.

S.R.L., în calitate de sublocatar, în baza contractului de subînchiriere cu

firma pârâtă, nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei stabilită

contractual.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1511

din 26 februarie 2001, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta S.C. S. S.A.

să plătească reclamantei suma de 35.067.620 lei cu titlu de chirie, 5.266.142 lei

reprezentând penalități și cheltuielile de judecată aferente, a constatat că

dreptul reclamantei la plata chiriei și penalităților pentru factura nr.

1606/1996 s-a prescris, a respins acțiunea față de pârâta S.C. N.S.I. S.R.L. ca

neîntemeiată.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut,

în esență, următoarele aspecte:

- față de data introducerii acțiunii, dreptul

reclamantei de a pretinde chiria și penalitățile de întârziere pentru factura

nr. 1606 din decembrie 1996 s-a prescris;

- culpa pârâtei S.C. S. S.A. constând în neexecutarea

obligației contractuale de plată a chiriei;

- inexistența unor raporturi juridice între

reclamantă și pârâta S.C. N.S.I. S.R.L.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta

C.N. C.F.R. S.A., Regionala C.F. București, divizia Linii, secția L. 2.

În constatarea prescripției dreptului la acțiune,

privind plata chiriei și a penalităților aferente facturii nr. 1606 din

decembrie 1996, instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în

cauză, respectiv, anexa 1 la contractul nr. 125/788 încheiat de părți în luna

februarie 1999;

- instanța de fond a reținut în mod greșit că

debitoare pentru plata facturilor este S.C. S. S.A. întrucât, din factură

rezultă, cu evidență, că debitoarea, potrivit facturilor invocate în acțiune,

este S.C. N.S.I. S.R.L.

Curtea de Apel București, prin decizia nr. 1092 din 6

iulie 2001, a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că

a obligat pârâta S.C. N.S.I. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 35.067.620

lei chirie, 5.260.142 lei penalități și cheltuieli de judecată aferente, a

respins acțiunea față de pârâta S.C. S. S.A. ca neîntemeiată și a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

În pronunțarea acestei soluții, instanța de apel a

reținut, în esență, ca întemeiată critica cu privire la al doilea motiv pe

următoarele considerente:

Prin anexa 1 la contractul nr. 125/788,

intimata-pârâtă S.C. S. S.A. a consimțit ca linia industrială din stația C.F.R.

să fi utilizată de intimata-pârâtă S.C. N.S.I. S.R.L.

- din probele administrate rezultă că facturile, la

care face referire reclamanta, au fost emise pentru intimata S.C. N.S.I.

S.R.L., fiind semnate și, deci, acceptate la plată, de către reprezentantul

său;

- din momentul încheierii anexei nr. 1 la contract, între

reclamantă și pârâta S.C. S. S.A. nu au mai existat raporturi juridice în ceea

ce privește utilizarea liniei industriale din stația C.F.R. Buftea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta C.N. C.F.R. S.A., Regionala C.F. București, divizia Linii, secția

L.2, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la aprecierea

ca prescris a dreptului la acțiune cât privește pretenția aferentă facturilor

nr. 1606/1996 și nr. 9136/1998.

Curtea, analizând decizia recurată din perspectiva

criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se

vor arăta în continuare:

În anexa 1 la

contractul nr. 125/788, semnată de reclamantă și de ambele pârâte în februarie

1999, este prevăzut în mod expres că pârâta S.C. N.S.I. S.R.L. se obligă să

achite suma restantă la contractul nr. 125/ 788 /1998 în valoare de 8.601.928

lei.

Față de această împrejurare, în cauză, devin

incidente dispozițiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 1657/1958, potrivit

cărora prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se

prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

Se constată, așadar, că dreptul la acțiune al

reclamantei, izvorând din facturile nr. 1606/1996 și nr. 9136 din martie 1998

„nu este afectat de prescripție în raport de momentul februarie 1999” în care a

intervenit recunoașterea ca factor întreruptiv de prescripție.

În considerarea celor ce preced, Curtea urmează ca,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., să admită recursul, să caseze, în parte,

decizia recurată în ceea ce privește cererea privind plata sumelor de 8.601.928

lei contravaloare prestații și 1.290.289 lei penalități cu privire la care

trimite cauza instanței de apel pentru soluționarea în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta C.N. C.F.R.

S.A., Regionala C.F. București, divizia Linii, secția L.2 București, împotriva

deciziei nr. 1092 din 6 iulie 2001 a Curții de Apel București, secția

comercială, casează decizia recurată în parte, în ceea ce privește cererea

privind plata sumelor de 8.601.928 lei contravaloare prestații și 1.290.289 lei

penalități cu privire la care trimite cauza instanței de apel pentru

soluționare în fond.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie

2003.