ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 373/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 116, pronunțată la data de 31 martie 2008, secția civilă, a Tribunalului Teleorman a admis acțiunea formulată de reclamanta A.S.S. Alexandria împotriva pârâtei A.V.A.S., pe care obligat-o să plătească reclamantei suma de 2.388.879 lei, reprezentând actualizare a prețului cu indicele de inflație la data de 31 decembrie 2007; suma de 256.623 lei, reprezentând actualizarea penalităților cu indicele de inflație la data de 31 decembrie 2007 și suma de 43.762 lei, reprezentând actualizare cu indicele de inflație, la aceeași dată, a sumei de 34.035 lei, achitată de reclamantă.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între reclamantă, în calitate de cumpărător, și F.P.S., în calitate de vânzător, s-a încheiat contractul din 13 martie 2000, având ca obiect vânzarea - cumpărarea de acțiuni, reprezentând 71,4769 % din valoarea capitalului social al SC S. SA; că reclamanta a achitat pârâtei suma de 1.233.232 lei, reprezentând prețul acțiunilor vândute de pârâtă, suma de 100.306 lei, reprezentând penalități contractuale, urmare a neachitării la scadență a prețului de 34.035 lei, datorii ale SC S. SA către pârâtă; că, ulterior efectuării acestor plăți de către reclamantă, s-a constatat nulitatea absolută a menționatului contract, prin sentința civilă a Tribunalului Teleroman nr. 2841 din 14 octombrie 2002, rămasă irevocabilă; că, urmare a constatării nulității contractului, reclamanta a cedat pârâtei acțiunile ce au făcut obiectul acestui act juridic, iar pârâta a restituit reclamantei prețul de 1.233.232 lei, refuzând plata celorlalte sume pretinse de reclamantă, or, în materie comercială, banii sunt fructiferi, operând prezumția că lipsa de folosință a sumelor de bani îl prejudiciază pe creditor, fiind echitabil ca reclamanta să primească prețul plătit, actualizat cu indicii de inflație, actualizarea creanței cu indicele de inflație fiind permisă de art. 371 alin. (3) C. proc.

civ. Instanța de fond a considerat că, în respectarea principiului repunerii părților în situația anterioară, pârâta datorează suma primită cu titlu de penalități de întârziere, neavând relevanță culpa reclamantei în executarea contractului, reținând ca fiind întemeiată și cererea privind plata sumei de 43.762 lei, actualizată cu indicele de inflație, achitată de reclamantă în baza art. 8 7 din contract și apreciind ca nerelevant faptul că prin această plată s-a executat o obligație ce îi incumba societății privatizate, atât timp cât plata a fost făcută de reclamantă. A.V.A.S.

a declarat apel împotriva sentinței tribunalului, inclusiv împotriva încheierii de ședință din data de 12 noiembrie 2007, prin care a fost respinsă, ca nefondată, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman, criticând faptul că prețul acțiunilor a fost restituit și că pretenția de actualizare a prețului reprezintă daune interese ce trebuie dovedite, că, neputând fi reținută culpa A.V.A.S. în desființarea contractului, nu poate fi obligată la plata actualizării prețului acțiunilor, arătând că, în mod greșit, a fost obligată la plata penalităților de întârziere, actualizate cu indicele de inflație, deoarece nu A.V.A.S. este în culpă pentru încălcarea de către reclamanta cumpărătoare a termenului de plată a prețului.

Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, apreciind întemeiată critica vizând soluționarea excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Teleorman, a admis apelul pârâtei, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare, secției a VI-a comercială, a Tribunalului București, prin Decizia comercială nr. 324, pronunțată la data de 19 iunie 2008, casată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 158, pronunțată la data de 23 ianuarie 2009, cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru judecata apelului pârâtei A.V.A.S. pe fond.

În rejudecare, instanța de trimitere, prin Decizia nr. 304, pronunțată la data de 25 iunie 2009, a respins apelul formulat împotriva sentinței tribunalului, cu motivarea că, prin desființarea contractului de vânzare - cumpărare a dispărut temeiul juridic al prestațiilor care au avut loc în baza lui, astfel că, în conformitate cu principiul repunerii părților în situația anterioară, în mod corect, instanța de fond a considerat că reclamanta este îndrituită să primească înapoi tot ceea ce a prestat în temeiul contractului constatat nul, indiferent de existența culpei uneia sau alteia dintre părțile contractului, întrucât, ca urmare a constatării nulității contractului, reclamanta are împotriva pârâtei un drept de creanță constând în tot ceea ce a achitat în temeiul respectivului contract, însuși legiuitorul prevăzând posibilitatea actualizării obligației stabilite în bani de către executorul judecătoresc prin art. 371 2 alin. (3) C. proc.

civ., tocmai pentru ca o creanță să fie mai aproape de valoarea reală din momentul executării, dat fiind procesul de depreciere al monedei în care se face plata acesteia, în același sens fiind și Directiva nr. 2000/35/CE privind combaterea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale, care arată că actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Împotriva acestei din urmă decizii pronunțată în apel, a formulat recurs apelanta - pârâtă, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, în vederea administrării probei cu expertiză contabilă.

În esență, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a arătat că motivarea respingerii cererii apelantei de încuviințare a probelor este lapidară și nu întrunește exigențele art. 261 pct. 5 C. proc. civ., iar hotărârile date, pe fond, de instanțe nu sunt motivate în drept. În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticându-se soluția respingerii de către instanța de apel a menționatei cereri privind încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză financiar - contabilă, s-a arătat că instanța de apel a nesocotit caracterul devolutiv al apelului - recurenta neprecizând relevanța criticilor aduse instanței de fond sau a afirmațiilor vizând fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează asupra obiectului recursului. Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului și menținerea, ca legală și temeinică, a deciziei recurate, întrucât cererea de noi probe, formulată în fața instanței de apel, a fost în mod corect respinsă. Recursul este nefondat. Astfel, așa cum rezultă din practicaua Deciziei comerciale nr. 304, pronunțată la data de 25 iunie 2009, secția a VI-a comercială, a Curții de Apel București, luând în examinare cererea apelantei de încuviințare a probei cu înscrisuri - în dovedirea faptului că, nu numai reclamanta trebuia pusă în situația anterioară, ci și pârâta A.V.A.S.

are dreptul să-i fie restituie anumite prestații și sume de bani, care eventual ar trebui compensate între cele două părți - precum și a probei cu expertiză financiar contabilă - pentru a se constata că și apelantei îi revin sume care ar trebui compensate - a respins menționatele probe, ca fiind neutile, considerând că, prin aceste probe, apelanta dorește să dovedească pretenții bănești față de intimată, ce nu fac obiectul judecății acestei cauze, așa încât nu poate fi primită critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizând motivarea soluției de respingere a cererii de încuviințare a probelor, din perspectiva cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că instanța de apel s-a raportat cerințelor art. 167 alin. (1) C. proc.

civ., în conformitate cu care „dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii”, ceea ce presupune să fie pertinente și concludente cauzei, respectiv, să aibă legătură cu obiectul procesului și să conducă la rezolvarea acestuia. Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de apel, respectând cerințele precitatului articol 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a evocat, atât principiul repunerii părților în situația anterioară, care se realizează prin restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului juridic anulat, cât și prevederi legale referitoare la actualizarea creanței cu indicele de inflație, (art. 371 2 alin. (3) C. proc.

civ.), precum și Directiva nr. 2000/35/CEC privind constatarea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale, astfel că nu se justifică critica nemotivării în drept a acestei hotărâri, circumscrisă aceluiași motiv, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Cum admiterea sau respingerea unor probe noi în apel este lăsată la aprecierea instanței, în funcție de pertinența și de concludența lor, astfel cum rezultă, explicit, din dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., neexistând nicio obligație a instanței de apel în legătură cu administrarea unor dovezi noi, se constată că, prin soluția criticată, dată cererii apelantei de încuviințare a probelor noi, constând în înscrisuri și expertiză financiar - contabilă, nu s-a adus atingere caracterului devolutiv al apelului, care permite administrarea de probe noi în această cale de atac, doar cu respectarea cerințelor art. 292 alin. (1) teza ultimă și art. 295 alin. (2) C. proc.

civ., neîndeplinite în speță, aspecte ce înlătură și incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva Deciziei comerciale nr. 304 din 25 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.