ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4402/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 10 aprilie 2007, sub nr. 12664/3/07, reclamanta A.V.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC I. SRL, SC S. SA și SC A.R.A. SA, obligarea pârâtelor la plata sumei de 101.686,2525 lei - penalități calculate conform clauzei prevăzute de art. 19.1 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 februarie 2004, urmare nerespectării clauzei din contract. În motivarea cererii s-a arătat că la data de 18 februarie 2004 între A.P.A.P.S., pe de o parte și SC I. SRL, SC S. SA și SC A.R.A.

SA, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 11 prin care s-a convenit vânzarea de către reclamantă a pachetului de acțiuni, reprezentând 65,2796 % din capitalul social al SC C. SA Teleorman. Clauza 3 din contract a prevăzut obligația vânzătorului de a transfera cumpărătorului dreptul de proprietate asupra acțiunilor vândute, la data plății prețului prevăzut la art. 4. Prin clauza nr. 15.8 din contractul de privatizare s-a prevăzut: „Cumpărătorul se obligă să prezinte vânzătorului dovada înregistrării G.R.M.R.A. societății sau un alt Registru Independent, precum și la A.E.G.R.M., în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrare”.

Reclamanta a arătat, totodată, că părțile au stabilit prin clauză.1: „În cazul neîndeplinirii în tot sau în parte a oricăreia dintre obligațiile prevăzute la art. 10.8, 10.12, 10.15, 12.3, 12.4, 12.9, 15.8, 17.1, 17.2, 17.4, 18.1, 18.3, cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 5 % din prețul de cumpărare prevăzut la art. 4, în termen de 30 de zile de la data notificării de către vânzător a neîndeplinirii obligației. Plata penalității nu exonerează pe cumpărător de executarea obligației” și cum pârâtele nu și-au îndeplinit obligația prevăzută în clauză a formulat prezenta cerere de chemare în judecată. În drept, au fost invocate prevederile C. civ. (art. 969 - 970), art. 112 și următoarele, art. 720 1 C. proc.

civ., clauzele contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 februarie 2004. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, rejudecând cauza, în primă instanță, în urma desființării cu trimitere a sentinței comerciale nr. 10792 din 1 octombrie 2007, prin Decizia comercială nr. 140 din 28 martie 2008, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, rămasă irevocabilă, a pronunțat sentința comercială nr. 11140 din 12 octombrie 2009, prin care a respins cererea de chemare în judecată. Pentru a se pronunța astfel, a reținut că între A.P.A.P.S., SC I. SRL, SC S. SA și A.S.I.R.O.M. SA, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 11, având ca obiect vânzarea pachetului de acțiuni reprezentând 65,2796 % din capitalul social al SC C. SA Teleorman.

Întrucât obligațiile asumate prin art. 15.8 din contract nu au fost respectate, A.V.A.S. a pretins plata penalităților în sumă de 101.686,25 lei. Potrivit art. 19.1 din contract, părțile au inserat o clauză penală în sensul obligației cumpărătorilor de a plăti către vânzător 5 % din prețul de cumpărare în 30 zile lucrătoare de la notificarea de către vânzător a neîndeplinirii obligației dar, în cauză, s-a dovedit că obligația a fost îndeplinită anterior notificării de către reclamantă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel A.V.A.S., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și admiterea acțiunii. S-a arătat că obligația de plată constând în penalitățile solicitate prin acțiune, s-a născut la data expirării termenului de 10 zile în care trebuia respectată obligația prevăzută la art. 15.8., iar notificarea nu atrage valabilitatea/nevalabilitatea obligației de plată a penalităților.

În urma analizării apelului prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a pronunțat Decizia comercială nr. 162 din 24 martie 2010, prin care a respins apelul, ca nefondat. A reținut, în esență, că în mod legal a stabilit prima instanță că reclamanta nu mai poate pretinde plata penalităților de întârziere prevăzute în art. 15.8 din contract atât timp cât față de interpretarea care trebuie dată clauzei, rezultă că aceste penalități au fost destinate acoperirii prejudiciului în ipoteza neexecutării obligației și nu pentru întârzierea executării acesteia, iar executarea chiar dacă a avut loc cu întârziere a fost anterioară notificării de către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii. A susținut că prin clauza din contractul de privatizare s-a prevăzut obligația cumpărătorului de a prezenta vânzătorului dovada înregistrării G.R.M.R.A.S. sau un alt Registru Independent, precum și la A.E.G.R.M., în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrare, iar prin clauză s-a stabilit că în cazul neîndeplinirii în tot sau în parte a oricăreia dintre obligațiile prevăzute la art. 10.8, 10.12, 10.15, 12.3, 12.4, 12.9, 15.8 ., cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 5 % din prețul de cumpărare prevăzut la art. 4, în termen de 30 de zile de la data notificării de către vânzător a neîndeplinirii obligației.

Plata penalității nu exonerează pe cumpărător de executarea obligației. Așadar, obligația pârâtelor care rezultă din cele două clauze, era de a prezenta către A.V.A.S. în termenul arătat mai sus care este un termen esențial dovada înregistrării garanției reale, transmiterea după 1 an, cum au procedat, echivalând cu neîndeplinirea obligației. La expirarea acestui termen s-a născut și obligația de plată a penalităților, astfel că, în baza dovezilor de mai sus, acțiunea trebuia admisă și nu respinsă. Analizând recursul se găsește nefondat. Obligația dedusă analizei acestei judecăți constă în prezentarea vânzătorului A.V.A.S. de către cumpărătorii pachetului de acțiuni a dovezii de înregistrare a garanției reale mobiliare la R.A.A.E.G.R.M.

în termen de 10 zile de la înregistrare, părțile stabilind că în cazul neîndeplinirii în tot sau în parte a obligației de mai sus, cumpărătorii se obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 5 % din prețul de vânzare, în termen de 30 de zile de la data notificării de către vânzător a neîndeplinirii obligației, plata penalității neexonerându-l pe cumpărător de executarea obligației. Rezultă de aici că nu ne aflăm în prezența unui termen esențial atât timp cât părțile au convenit că punerea în întârziere nu operează de drept, ci prin notificarea de către vânzător a neîndeplinirii obligației, iar îndeplinirea obligației anterior acestei notificări, așa cum s-a dovedit, stinge dreptul vânzătorului de a mai pretinde penalități, clauza penală susarătată, față de conținutul ei, neputând fi cumulată cu executarea în natură a obligației.

Prin urmare, în mod legal, instanțele au respins cererea de obligare la penalități de întârziere, astfel că, prin aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., instanța va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta A.V.A.S., împotriva Deciziei Curții de Apel București nr. 162 din 24 martie 2010 , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2010.