ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4402/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data

de 10 aprilie 2007, sub nr. 12664/3/07, reclamanta A.V.A.S. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele SC I. SRL, SC S. SA și SC A.R.A. SA, obligarea pârâtelor

la plata sumei de 101.686,2525 lei - penalități calculate conform clauzei

prevăzute de art. 19.1 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18

februarie 2004, urmare nerespectării clauzei din contract.

În motivarea cererii

s-a arătat că la data de 18 februarie 2004 între A.P.A.P.S., pe de o parte și

SC I. SRL, SC S. SA și SC A.R.A. SA, pe de altă parte, a fost încheiat

contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 11 prin care s-a convenit

vânzarea de către reclamantă a pachetului de acțiuni, reprezentând 65,2796 %

din capitalul social al SC C. SA Teleorman.

Clauza 3 din contract

a prevăzut obligația vânzătorului de a transfera cumpărătorului dreptul de

proprietate asupra acțiunilor vândute, la data plății prețului prevăzut la art.

4.

Prin clauza nr. 15.8

din contractul de privatizare s-a prevăzut: „Cumpărătorul se obligă să prezinte

vânzătorului dovada înregistrării G.R.M.R.A. societății sau un alt Registru

Independent, precum și la A.E.G.R.M., în termen de 10 zile lucrătoare de la

înregistrare”.

Reclamanta a arătat,

totodată, că părțile au stabilit prin clauză.1: „În cazul neîndeplinirii în tot

sau în parte a oricăreia dintre obligațiile prevăzute la art. 10.8, 10.12,

10.15, 12.3, 12.4, 12.9, 15.8, 17.1, 17.2, 17.4, 18.1, 18.3, cumpărătorul se

obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 5 % din prețul de cumpărare

prevăzut la art. 4, în termen de 30 de zile de la data notificării de către

vânzător a neîndeplinirii obligației. Plata penalității nu exonerează pe

cumpărător de executarea obligației” și cum pârâtele nu și-au îndeplinit

obligația prevăzută în clauză a formulat prezenta cerere de chemare în

judecată.

În drept, au fost

invocate prevederile C. civ. (art. 969 - 970), art. 112 și următoarele, art. 720

1

C. proc. civ., clauzele contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18

februarie 2004.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, rejudecând cauza, în primă instanță, în urma

desființării cu trimitere a sentinței comerciale nr. 10792 din 1 octombrie

2007, prin Decizia comercială nr. 140 din 28 martie 2008, a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, rămasă irevocabilă, a pronunțat sentința

comercială nr. 11140 din 12 octombrie 2009, prin care a respins cererea de

chemare în judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, a reținut că

între

A.P.A.P.S., SC I. SRL, SC S. SA și A.S.I.R.O.M. SA, a fost încheiat contractul

de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 11, având ca obiect vânzarea pachetului de

acțiuni reprezentând 65,2796 % din capitalul social al SC C. SA Teleorman.

Întrucât obligațiile

asumate prin art. 15.8 din contract nu au fost respectate, A.V.A.S. a pretins

plata penalităților în sumă de 101.686,25 lei.

Potrivit art. 19.1

din contract, părțile au inserat o clauză penală în sensul obligației

cumpărătorilor de a plăti către vânzător 5 % din prețul de cumpărare în 30 zile

lucrătoare de la notificarea de către vânzător a neîndeplinirii obligației dar,

în cauză, s-a dovedit că obligația a fost îndeplinită anterior notificării de

către reclamantă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel A.V.A.S., solicitând admiterea apelului, schimbarea

sentinței atacate și admiterea acțiunii.

S-a arătat că

obligația de plată constând în penalitățile solicitate prin acțiune, s-a născut

la data expirării termenului de 10 zile în care trebuia respectată obligația

prevăzută la art. 15.8., iar notificarea nu atrage

valabilitatea/nevalabilitatea obligației de plată a penalităților.

În urma analizării

apelului prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Curtea de Apel

București,

secția

a VI-a comercială, a pronunțat Decizia comercială

nr. 162 din 24 martie

2010, prin care a respins apelul, ca nefondat.

A reținut, în esență,

că în mod legal a stabilit prima instanță că reclamanta nu mai poate pretinde

plata penalităților de întârziere prevăzute în art. 15.8 din contract atât timp

cât față de interpretarea care trebuie dată clauzei, rezultă că aceste

penalități au fost destinate acoperirii prejudiciului în ipoteza neexecutării

obligației și nu pentru întârzierea executării acesteia, iar executarea chiar

dacă a avut loc cu întârziere a fost anterioară notificării de către

reclamantă.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

considerând că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.

A susținut că prin

clauza din contractul de privatizare s-a prevăzut obligația cumpărătorului de a

prezenta vânzătorului dovada înregistrării G.R.M.R.A.S. sau un alt Registru

Independent, precum și la A.E.G.R.M., în termen de 10 zile lucrătoare de la

înregistrare, iar prin clauză s-a stabilit că în cazul neîndeplinirii în tot

sau în parte a oricăreia dintre obligațiile prevăzute la art. 10.8, 10.12,

10.15, 12.3, 12.4, 12.9, 15.8 ., cumpărătorul se obligă să plătească

vânzătorului o penalitate de 5 % din prețul de cumpărare prevăzut la art. 4, în

termen de 30 de zile de la data notificării de către vânzător a neîndeplinirii

obligației. Plata penalității nu exonerează pe cumpărător de executarea

obligației.

Așadar, obligația

pârâtelor care rezultă din cele două clauze, era de a prezenta către A.V.A.S.

în termenul arătat mai sus care este un termen esențial dovada înregistrării

garanției reale, transmiterea după 1 an, cum au procedat, echivalând cu

neîndeplinirea obligației.

La expirarea acestui

termen s-a născut și obligația de plată a penalităților, astfel că, în baza

dovezilor de mai sus, acțiunea trebuia admisă și nu respinsă.

Analizând recursul se găsește nefondat.

Obligația dedusă analizei acestei judecăți

constă în prezentarea vânzătorului A.V.A.S. de către cumpărătorii pachetului de

acțiuni a dovezii de înregistrare a garanției reale mobiliare la R.A.A.E.G.R.M.

în termen de 10 zile de la înregistrare, părțile stabilind că în cazul

neîndeplinirii în tot sau în parte a obligației de mai sus, cumpărătorii se

obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 5 % din prețul de vânzare, în

termen de 30 de zile de la data notificării de către vânzător a neîndeplinirii

obligației, plata penalității neexonerându-l pe cumpărător de executarea

obligației.

Rezultă de aici că nu

ne aflăm în prezența unui termen esențial atât timp cât părțile au convenit că

punerea în întârziere nu operează de drept, ci prin notificarea de către

vânzător a neîndeplinirii obligației, iar îndeplinirea obligației anterior

acestei notificări, așa cum s-a dovedit, stinge dreptul vânzătorului de a mai

pretinde penalități, clauza penală susarătată, față de conținutul ei, neputând fi

cumulată cu executarea în natură a obligației.

Prin urmare, în mod

legal, instanțele au respins cererea de obligare la penalități de întârziere,

astfel că, prin aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., instanța va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de

reclamanta A.V.A.S., împotriva Deciziei Curții de Apel București nr. 162 din 24

martie 2010

,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi,

15 decembrie 2010.