ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4438/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4438/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 02

noiembrie 2007 la Tribunalul București, reclamanții P.P., P.V. și V. au chemat

în judecată pârâta A.V.A.S., solicitând anularea Deciziei nr. 292 din 26

septembrie 2007 emisă de intimată, și obligarea pârâtei să le predea în natură

imobilul teren, în suprafață de 1800 mp și moara construită pe teren, precum și

utilajele preluate la momentul naționalizării, iar dacă acest lucru nu mai este

posibil, să se acorde despăgubiri bănești în echivalent.

În motivarea

acțiunii s-a arătat că au notificat-o pe pârâtă în vederea restituirii

bunurilor, în calitate de moștenitori legali ai defunctului P.A., care le-a

deținut în proprietate, însă au fost naționalizate abuziv, conform Legii nr. 119/1948.

Reclamanții au susținut că în mod greșit intimata a dispus declinarea competentei

de soluționare a notificării către SC S. SA Alexandria, întrucât competenta de

soluționare îi revenea acesteia în totalitate.

Prin sentința

civilă nr. 815 din 11 iunie 2009, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, a admis

acțiunea formulată de reclamanți, a anulat Decizia nr. 292 din 26 septembrie 2007

și a obligat pârâta să facă propuneri de despăgubiri în cadrul unei decizii

motivate cu privire la bunurile în cauză, conform evaluărilor stabilite prin

rapoartele de expertiză tehnică întocmite de experți și să înainteze aceste

propuneri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a

dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumparare

de acțiuni încheiat la data de 13 martie 2000, A.V.A.S., fost A.P.A.P.S. a

vândut către Asociația S.S., un procent de 70% acțiuni din capitalul social ce

îl deținea la SC S. SA Alexandria, însă, prin sentința civilă nr. 2841 din 14

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Teleorman și rămasă definitivă și

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel

București, s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract de

vânzare-cumparare pe acțiuni, astfel că statul reprezentat de A.V.A.S a redevenit

acționar majoritar la SC S. SA Alexandria, după îndeplinirea formalităților

efectuate în acest sens fiind reînscris cu un procent de 71,476 din capitalul

social al societății la data de 24 iulie 2007, așa după cum atestă actul emis

de Oficiul Național al Registrului Comerțului din 26 mai 2008.

Tribunalul a

considerat că excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâtă

nu este întemeiată, întrucât aceasta a încălcat prevederile legale înscrise în

Legea nr. 10/2001 prin adoptarea soluției de declinare a competenței de

soluționare a notificării formulate de reclamanți către SC S. SA Alexandria.

S-a apreciat că

la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, statul reprezentat de A.V.A.S.

nu mai era acționar majoritar la SC S. SA, întrucât încă din anul 2000, vânduse

acțiunile pe care le deținea la această societate și care se refereau și la

terenul și moara revendicate de reclamanți către S. S., astfel că soluția de

declinare a competenței în favoarea SC S. SA - ca unitate deținătoare a

imobilului revendicat este eronată, nefiind îndeplinite cerințele impuse de

textul art. 21 alin. (1) din lege, în realitate pârâtei A.V.A.S. revenindu-i

obligația legală de a soluționa pe fond notificarea cu care a fost învestită.

Pe de altă

parte tribunalul a avut în vedere și prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 republicată care statuează că "pentru imobilele evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute

la art. 21 alin. (1) și (2) din lege, persoanele îndreptățite au dreptul la

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare

valorii de piață a imobilelor solicitate".

Față de

incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 247/2005, tribunalul a dispus ca

pârâta să facă propuneri de despăgubiri în cadrul unei decizii motivate în ceea

ce privește bunurile specificate în notificarea formulată de reclamanți,

ținându-se cont de evaluările stabilite prin rapoartele de expertize tehnice

efectuate și depuse la dosar, urmând ca aceste propuneri să fie înaintate către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel pârâta, arătând că au fost interpretate și aplicate

nelegal dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, fața de situația juridică a

SC S. SA, creată de constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare de

acțiuni din 13 martie 2000, SC S. SA nefiind o societate comercială privatizată

integral pentru a fi incidente dispozițiile art. 29 din lege.

S-a arătat că A.V.A.S.

nu avea obligația de a restitui în natură imobilele revendicate de foștii

proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoare a imobilului, iar art.

21 din Legea nr. 10/2001, republicată, instituie obligația pentru persoana

îndreptățită la restituire ca notificarea să fie adresată unității deținătoare

a imobilelor supuse regimului juridic reglementat de această lege, în cauză

această obligație revine SC S. SA Alexandria. În ceea ce privește obligarea

A.V.A.S. la propunerea de despăgubiri, se arată că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 iar nu art. 29 din Legea nr.

10/2001, față de A.V.A.S., deoarece în condițiile nou create de constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, SC S. SA mai este o

societate comercială privatizată integral.

În acest sens,

s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., apreciind

că obligațiile atât în ceea ce privește restituirea în natura a bunurilor cât

și în ceea ce privește acordarea despăgubirilor, revin SC S. SA Alexandria, în

raport de textele legale menționate și situația de fapt a cauzei.

Prin Decizia civilă

nr. 697/ A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IlI-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de

pârâtă și a fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul respingerii

contestației, ca nefondată. Instanța de apel a reținut drept fondată critica

vizând aplicarea greșită în cauză a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001,

republicată, întrucât imobilul solicitat a fi retrocedat de către contestatori,

în cadrul procedurii stabilite de Legea nr. 10/2001, în prezent face parte din

patrimoniul SC S. SA.

Pe de altă

parte, deși la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, această

societate comercială fusese privatizată integral, s-a apreciat că, în mod

eronat a apreciat prima instanță ca având relevanță exclusiv această

împrejurare.

Instanța de

apel a avut în vedere faptul că la dosar s-a făcut dovada că, printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă s-a constatat nul absolut contractul de

vânzare-cumparare de acțiuni încheiat între A.P.A.P.S. și Asociația S.S., iar,

odată constatată nulitatea acestui act juridic, aceasta are ca efect

desființarea retroactivă a actului juridic constatat nul și repunerea părților

în situația anterioară încheierii acestuia. Astfel, consecința logică este

aceea că la momentul soluționării cauzei, bunul revendicat se afla în

patrimoniul unei societăți comerciale, la care statul deține, așa cum rezultă

din certificatul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului nr. 78103

din 22 mai 2008, 71,4769% din capitalul social.

Instanța de apel

a reținut ca, aceasta hotărâre judecătorească se bucură de puterea lucrului

judecat, iar în urma soluționării acestui proces, s-au efectuat formele de

publicitate specifice domeniului vizat de actul de vânzare constatat nul,

calitatea de acționar a statului fiind înscrisă la Registrul Comerțului și nu

în ultimul rând, că principiul consacrat de Legea nr. 10/2001, act normativ pe

care contestatorii și-au întemeiat pretenția dedusă judecății, este acela al

prevalentei restituirii în natură a bunurilor pentru care s-au depus

notificări, principiu dedus din coroborarea art. 1 cu art. 7 și 9 din lege.

S-a considerat

că, datorită incidenței în cauză a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 -

ceea ce avea drept consecință faptul că într-o astfel de situație, notificarea

se soluționează de către societatea deținătoare - soluționarea în fond a

cererii de restituire a bunului, în sensul Deciziei nr. 20/2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în interesul legii, se impunea a fi făcută în

contradictoriu cu această societate, însă reclamanții nu au înțeles să cheme în

judecată unitatea deținătoare.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs contestatorii, ale cărui critici de

nelegalitate au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se arată că, faptul că abia la data de 24 iulie 2007, pârâta a fost

reînscrisă ca acționar majoritar la SC S. SA, iar ulterior au emis dispoziția

contestată în cauza de față, nu justifică încălcarea prevederilor legii

speciale, pârâta aflându-se în culpă pentru nerespectarea acesteia.

Se susține că,

chiar dacă s-a invocat o sentință civilă prin care s-a constatat nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, aceasta a rămas

irevocabilă în anul 2006, astfel că instanța de apel a nesocotit existența

normei speciale evidențiată în Legea nr. 10/2001. Consideră că sunt aplicabile

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a reținut instanța de

fond. Precizează că, așa cum a reieșit din rapoartele de expertiză, în perioada

de timp cât bunurile revendicate s-au aflat în proprietatea SC S. SA, au fost

distruse și vandalizate utilajele de morărit, clădirea morii și anexele, iar

parte din teren a fost înstrăinat, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la

despăgubiri.

Arată că sunt

aplicabile prevederile art. 13 lit. a) din cap. III titlul VII al Legii nr. 247/2005,

precum și dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001.

Arată că

soluția instanței de apel este contradictorie, întrucât, pe de o parte, a fost

admis apelul, în sensul respingerii contestației, iar pe de altă parte, au fost

menținute celelalte dispoziții referitoare la calitatea procesuală pasivă a

pârâtei și nulitatea absolută a dispoziției nr. 292/2007 emisă de A.V.A.S.

Analizând

recursul din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată caracterul

nefondat al acestora.

Structurând

criticile formulate, în ordinea în care analiza motivelor de recurs o impune, Înalta

Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001,

pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale

privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2),

persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate de stat, despăgubiri care se propun de către instituția publică care

efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1)

(care trimit la art. 25 alin.(1)) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Prin urmare, în

sensul Legii nr. 10/2001, prin unitate învestită cu soluționarea notificării se

înțelege fie unitatea deținătoare, respectiv entitatea cu personalitate

juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate cu privire la

bunul care face obiectul legii sau care are bunul în patrimoniul său, fie

persoana juridică abilitată de lege să soluționeze notificarea cu privire la un

bun care nu se află în patrimoniul său.

În speță,

astfel cum în mod corect a fost stabilită situația de fapt, SC S. SA Alexandria

este unitatea deținătoare obligată la soluționarea notificării.

Prin

notificarea nr. 241/2001, reclamanții au solicitat pârâtei A.V.A.S. restituirea

în natură a bunurilor preluate de stat de la autorul lor, iar în măsura în care

acest lucru nu este posibil, au solicitat despăgubiri bănești în echivalent.

Prin contractul

de vânzare-cumparare de acțiuni încheiat la data de 13 martie 2000, A.V.A.S.,

fost A.P.A.P.S. a vândut către Asociația S.S., un procent de 70% acțiuni din capitalul

social ce îl deținea la SC S. SA Alexandria, însă, prin sentința civilă nr. 2841

din 14 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Teleorman și rămasă definitivă

și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de

Apel București, s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract de

vânzare-cumpărare pe acțiuni, astfel că statul reprezentat de A.V.A.S. a redevenit

acționar majoritar la SC S. Alexandria, după îndeplinirea formalităților

efectuate în acest sens fiind reînscris cu un procent de 71,476 din capitalul

social al societății la data de 24 iulie 2007, așa după cum atestă actul emis

de Oficiul Național al Registrului Comerțului din 26 mai 2008.

Ca urmare a

constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni,

A.V.A.S. a redevenit acționară majoritară a SC S. SA Alexandria, astfel că

această societate nu era privatizată integral, pentru a fi incidente

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, mai sus enunțate.

Prin urmare, în

condițiile nou create de constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare pe acțiuni menționat, în mod corect instanța de apel a

reținut efectele principiilor ce guvernează nulitatea: principiul

retroactivității și acela al repunerii părților în situația anterioară, și a

constatat că statul, prin A.V.A.S., a redevenit acționar majoritar al SC S. SA

Alexandria.

În noul context

conferit de hotărârea judecătorească irevocabilă menționată, pentru care s-au

efectuat formele de publicitate imobiliară, și care este deci, opozabilă

terților, inclusiv contestatorilor, competența de soluționare a notificării

aparține, așadar, unității deținătoare, respectiv SC S. SA Alexandria, care, în

situația imposibilității de restituire, va fi obligată să propună acordarea de

despăgubiri către reclamanți.

Față de aceste

considerente, se constată că pârâta A.V.A.S. nu a avut nici o culpă în

nesoluționarea notificării, astfel cum susțin recurenții, ci, în mod just, în

respectarea dispozițiilor art. 21 alin (1). din Legea nr. 10/2001, a declinat

competența de soluționare a notificării, în favoarea SC S. SA Alexandria.

Susținerile

referitoare la prejudiciile cauzate de către SC S. SA, prin distrugerea

utilajelor de morărit și a clădirii morii și înstrăinarea unei părți din teren

nu au făcut obiectul analizei instanțelor anterioare și, prin urmare,

eventualele despăgubiri solicitate de recurenți nu pot fi analizate în această

fază procesuală.

În motivele de

recurs, reclamanții arată că sunt aplicabile prevederile art. 13 lit. a) din

cap .III titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum și dispozițiile art. 31 din

Legea nr. 10/2001.

Deși se invocă

încălcarea acestor articole, recurenții nu au arătat argumentele pentru care

instanța de apel ar fi procedat la încălcarea acestor texte de lege, astfel

încât prezenta instanță nu a avut în vedere și această susținere, care se

circumscrie unui simplu enunț al textului de lege, iar nu într-o veritabilă

critică de nelegalitate.

Nici ultima

critică, ce poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

referitoare la contradictorialitatea dintre dispozitiv și considerente, nu

poate fi primită.

Astfel, în mod

just instanța de apel a reținut că pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală

pasivă, întrucât aceasta este emitentul dispoziției atacată în prezentul

litigiu, de către contestatori. Insă, față de noua situație de fapt, reținută

prin decizia atacată, respectiv aceea că unitate deținătoare a bunurilor

revendicate de contestatori, este SC S. SA Alexandria, iar statul prin A.V.A.S.

era acționar majoritar la această societate, în mod just s-a respins acțiunea

introductivă, pârâta nefiind entitatea obligată la soluționarea notificării.

Așadar, nici critica referitoare la menținerea dispozițiilor primei instanțe

referitoare la anularea Deciziei nr. 292 din 26 septembrie 2007 emisă de

pârâtă, nu poate fi reținută, câtă vreme acțiunea contestatorilor a fost

respinsă.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

respinge recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanții P.V. și V.V. personal și în calitate de

moștenitori ai defunctului P.P. împotriva Deciziei civile nr. 697/ A din 17

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 mai 2011.