ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4438/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 02 noiembrie 2007 la Tribunalul București, reclamanții P.P., P.V. și V. au chemat în judecată pârâta A.V.A.S., solicitând anularea Deciziei nr. 292 din 26 septembrie 2007 emisă de intimată, și obligarea pârâtei să le predea în natură imobilul teren, în suprafață de 1800 mp și moara construită pe teren, precum și utilajele preluate la momentul naționalizării, iar dacă acest lucru nu mai este posibil, să se acorde despăgubiri bănești în echivalent. În motivarea acțiunii s-a arătat că au notificat-o pe pârâtă în vederea restituirii bunurilor, în calitate de moștenitori legali ai defunctului P.A., care le-a deținut în proprietate, însă au fost naționalizate abuziv, conform Legii nr. 119/1948.

Reclamanții au susținut că în mod greșit intimata a dispus declinarea competentei de soluționare a notificării către SC S. SA Alexandria, întrucât competenta de soluționare îi revenea acesteia în totalitate. Prin sentința civilă nr. 815 din 11 iunie 2009, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanți, a anulat Decizia nr. 292 din 26 septembrie 2007 și a obligat pârâta să facă propuneri de despăgubiri în cadrul unei decizii motivate cu privire la bunurile în cauză, conform evaluărilor stabilite prin rapoartele de expertiză tehnică întocmite de experți și să înainteze aceste propuneri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumparare de acțiuni încheiat la data de 13 martie 2000, A.V.A.S., fost A.P.A.P.S.

a vândut către Asociația S.S., un procent de 70% acțiuni din capitalul social ce îl deținea la SC S. SA Alexandria, însă, prin sentința civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Teleorman și rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract de vânzare-cumparare pe acțiuni, astfel că statul reprezentat de A.V.A.S a redevenit acționar majoritar la SC S. SA Alexandria, după îndeplinirea formalităților efectuate în acest sens fiind reînscris cu un procent de 71,476 din capitalul social al societății la data de 24 iulie 2007, așa după cum atestă actul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din 26 mai 2008. Tribunalul a considerat că excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâtă nu este întemeiată, întrucât aceasta a încălcat prevederile legale înscrise în Legea nr. 10/2001 prin adoptarea soluției de declinare a competenței de soluționare a notificării formulate de reclamanți către SC S. SA Alexandria.

S-a apreciat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, statul reprezentat de A.V.A.S. nu mai era acționar majoritar la SC S. SA, întrucât încă din anul 2000, vânduse acțiunile pe care le deținea la această societate și care se refereau și la terenul și moara revendicate de reclamanți către S. S., astfel că soluția de declinare a competenței în favoarea SC S. SA - ca unitate deținătoare a imobilului revendicat este eronată, nefiind îndeplinite cerințele impuse de textul art. 21 alin. (1) din lege, în realitate pârâtei A.V.A.S. revenindu-i obligația legală de a soluționa pe fond notificarea cu care a fost învestită.

Pe de altă parte tribunalul a avut în vedere și prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată care statuează că "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2) din lege, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate". Față de incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 247/2005, tribunalul a dispus ca pârâta să facă propuneri de despăgubiri în cadrul unei decizii motivate în ceea ce privește bunurile specificate în notificarea formulată de reclamanți, ținându-se cont de evaluările stabilite prin rapoartele de expertize tehnice efectuate și depuse la dosar, urmând ca aceste propuneri să fie înaintate către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta, arătând că au fost interpretate și aplicate nelegal dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, fața de situația juridică a SC S. SA, creată de constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000, SC S. SA nefiind o societate comercială privatizată integral pentru a fi incidente dispozițiile art. 29 din lege. S-a arătat că A.V.A.S. nu avea obligația de a restitui în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoare a imobilului, iar art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, instituie obligația pentru persoana îndreptățită la restituire ca notificarea să fie adresată unității deținătoare a imobilelor supuse regimului juridic reglementat de această lege, în cauză această obligație revine SC S. SA Alexandria.

În ceea ce privește obligarea A.V.A.S. la propunerea de despăgubiri, se arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 iar nu art. 29 din Legea nr. 10/2001, față de A.V.A.S., deoarece în condițiile nou create de constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, SC S. SA mai este o societate comercială privatizată integral. În acest sens, s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., apreciind că obligațiile atât în ceea ce privește restituirea în natura a bunurilor cât și în ceea ce privește acordarea despăgubirilor, revin SC S. SA Alexandria, în raport de textele legale menționate și situația de fapt a cauzei.

Prin Decizia civilă nr. 697/ A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de pârâtă și a fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul respingerii contestației, ca nefondată. Instanța de apel a reținut drept fondată critica vizând aplicarea greșită în cauză a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât imobilul solicitat a fi retrocedat de către contestatori, în cadrul procedurii stabilite de Legea nr. 10/2001, în prezent face parte din patrimoniul SC S. SA. Pe de altă parte, deși la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, această societate comercială fusese privatizată integral, s-a apreciat că, în mod eronat a apreciat prima instanță ca având relevanță exclusiv această împrejurare.

Instanța de apel a avut în vedere faptul că la dosar s-a făcut dovada că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat nul absolut contractul de vânzare-cumparare de acțiuni încheiat între A.P.A.P.S. și Asociația S.S., iar, odată constatată nulitatea acestui act juridic, aceasta are ca efect desființarea retroactivă a actului juridic constatat nul și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia. Astfel, consecința logică este aceea că la momentul soluționării cauzei, bunul revendicat se afla în patrimoniul unei societăți comerciale, la care statul deține, așa cum rezultă din certificatul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului nr. 78103 din 22 mai 2008, 71,4769% din capitalul social.

Instanța de apel a reținut ca, aceasta hotărâre judecătorească se bucură de puterea lucrului judecat, iar în urma soluționării acestui proces, s-au efectuat formele de publicitate specifice domeniului vizat de actul de vânzare constatat nul, calitatea de acționar a statului fiind înscrisă la Registrul Comerțului și nu în ultimul rând, că principiul consacrat de Legea nr. 10/2001, act normativ pe care contestatorii și-au întemeiat pretenția dedusă judecății, este acela al prevalentei restituirii în natură a bunurilor pentru care s-au depus notificări, principiu dedus din coroborarea art. 1 cu art. 7 și 9 din lege.

S-a considerat că, datorită incidenței în cauză a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 - ceea ce avea drept consecință faptul că într-o astfel de situație, notificarea se soluționează de către societatea deținătoare - soluționarea în fond a cererii de restituire a bunului, în sensul Deciziei nr. 20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, se impunea a fi făcută în contradictoriu cu această societate, însă reclamanții nu au înțeles să cheme în judecată unitatea deținătoare. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs contestatorii, ale cărui critici de nelegalitate au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se arată că, faptul că abia la data de 24 iulie 2007, pârâta a fost reînscrisă ca acționar majoritar la SC S. SA, iar ulterior au emis dispoziția contestată în cauza de față, nu justifică încălcarea prevederilor legii speciale, pârâta aflându-se în culpă pentru nerespectarea acesteia.

Se susține că, chiar dacă s-a invocat o sentință civilă prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, aceasta a rămas irevocabilă în anul 2006, astfel că instanța de apel a nesocotit existența normei speciale evidențiată în Legea nr. 10/2001. Consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a reținut instanța de fond. Precizează că, așa cum a reieșit din rapoartele de expertiză, în perioada de timp cât bunurile revendicate s-au aflat în proprietatea SC S. SA, au fost distruse și vandalizate utilajele de morărit, clădirea morii și anexele, iar parte din teren a fost înstrăinat, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri.

Arată că sunt aplicabile prevederile art. 13 lit. a) din cap. III titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum și dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001. Arată că soluția instanței de apel este contradictorie, întrucât, pe de o parte, a fost admis apelul, în sensul respingerii contestației, iar pe de altă parte, au fost menținute celelalte dispoziții referitoare la calitatea procesuală pasivă a pârâtei și nulitatea absolută a dispoziției nr. 292/2007 emisă de A.V.A.S. Analizând recursul din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora.

Structurând criticile formulate, în ordinea în care analiza motivelor de recurs o impune, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate de stat, despăgubiri care se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) (care trimit la art. 25 alin.(1)) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Prin urmare, în sensul Legii nr. 10/2001, prin unitate învestită cu soluționarea notificării se înțelege fie unitatea deținătoare, respectiv entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate cu privire la bunul care face obiectul legii sau care are bunul în patrimoniul său, fie persoana juridică abilitată de lege să soluționeze notificarea cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său. În speță, astfel cum în mod corect a fost stabilită situația de fapt, SC S. SA Alexandria este unitatea deținătoare obligată la soluționarea notificării. Prin notificarea nr. 241/2001, reclamanții au solicitat pârâtei A.V.A.S. restituirea în natură a bunurilor preluate de stat de la autorul lor, iar în măsura în care acest lucru nu este posibil, au solicitat despăgubiri bănești în echivalent.

Prin contractul de vânzare-cumparare de acțiuni încheiat la data de 13 martie 2000, A.V.A.S., fost A.P.A.P.S. a vândut către Asociația S.S., un procent de 70% acțiuni din capitalul social ce îl deținea la SC S. SA Alexandria, însă, prin sentința civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Teleorman și rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract de vânzare-cumpărare pe acțiuni, astfel că statul reprezentat de A.V.A.S. a redevenit acționar majoritar la SC S. Alexandria, după îndeplinirea formalităților efectuate în acest sens fiind reînscris cu un procent de 71,476 din capitalul social al societății la data de 24 iulie 2007, așa după cum atestă actul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din 26 mai 2008. Ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, A.V.A.S.

a redevenit acționară majoritară a SC S. SA Alexandria, astfel că această societate nu era privatizată integral, pentru a fi incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, mai sus enunțate. Prin urmare, în condițiile nou create de constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pe acțiuni menționat, în mod corect instanța de apel a reținut efectele principiilor ce guvernează nulitatea: principiul retroactivității și acela al repunerii părților în situația anterioară, și a constatat că statul, prin A.V.A.S., a redevenit acționar majoritar al SC S. SA Alexandria.

În noul context conferit de hotărârea judecătorească irevocabilă menționată, pentru care s-au efectuat formele de publicitate imobiliară, și care este deci, opozabilă terților, inclusiv contestatorilor, competența de soluționare a notificării aparține, așadar, unității deținătoare, respectiv SC S. SA Alexandria, care, în situația imposibilității de restituire, va fi obligată să propună acordarea de despăgubiri către reclamanți. Față de aceste considerente, se constată că pârâta A.V.A.S. nu a avut nici o culpă în nesoluționarea notificării, astfel cum susțin recurenții, ci, în mod just, în respectarea dispozițiilor art. 21 alin (1). din Legea nr. 10/2001, a declinat competența de soluționare a notificării, în favoarea SC S. SA Alexandria.

Susținerile referitoare la prejudiciile cauzate de către SC S. SA, prin distrugerea utilajelor de morărit și a clădirii morii și înstrăinarea unei părți din teren nu au făcut obiectul analizei instanțelor anterioare și, prin urmare, eventualele despăgubiri solicitate de recurenți nu pot fi analizate în această fază procesuală. În motivele de recurs, reclamanții arată că sunt aplicabile prevederile art. 13 lit. a) din cap .III titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum și dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001. Deși se invocă încălcarea acestor articole, recurenții nu au arătat argumentele pentru care instanța de apel ar fi procedat la încălcarea acestor texte de lege, astfel încât prezenta instanță nu a avut în vedere și această susținere, care se circumscrie unui simplu enunț al textului de lege, iar nu într-o veritabilă critică de nelegalitate.

Nici ultima critică, ce poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitoare la contradictorialitatea dintre dispozitiv și considerente, nu poate fi primită. Astfel, în mod just instanța de apel a reținut că pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă, întrucât aceasta este emitentul dispoziției atacată în prezentul litigiu, de către contestatori. Insă, față de noua situație de fapt, reținută prin decizia atacată, respectiv aceea că unitate deținătoare a bunurilor revendicate de contestatori, este SC S. SA Alexandria, iar statul prin A.V.A.S. era acționar majoritar la această societate, în mod just s-a respins acțiunea introductivă, pârâta nefiind entitatea obligată la soluționarea notificării.

Așadar, nici critica referitoare la menținerea dispozițiilor primei instanțe referitoare la anularea Deciziei nr. 292 din 26 septembrie 2007 emisă de pârâtă, nu poate fi reținută, câtă vreme acțiunea contestatorilor a fost respinsă. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții P.V. și V.V. personal și în calitate de moștenitori ai defunctului P.P. împotriva Deciziei civile nr. 697/ A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.