ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 292/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 292/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC T.C. SA, a
chemat în judecată pe pârâta SC C.M.C. D.F. SA, solicitând rezoluțiunea
contractului de vânzare-cumpărare de active, A.M.”, repunerea părților în
situația anterioară și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin cererea
reconvențională, a solicitat obligarea reclamantei să predea terenul și
construcțiile cumpărate sub sancțiunea daunelor cominatorii.
Tribunalul Constanța, prin
sentința civilă 679/ Com din 24 februarie 2005, a respins acțiunea principală,
a admis în parte cererea reconvențională obligând pe reclamantă să predea
imobilul A.M. și să încheie proces-verbal de predare-primire și a respins
cererea pentru acordarea daunelor cominatorii.
Instanța de fond a reținut,
în esență că, prin contractul de vânzare - cumpărare, părțile au consimțit ca
plata prețului să se efectueze prin avansul de 10 % și 2 rate, obligația de
plată fiind executată prin oferta reală urmată de consemnațiune. În privința
cererii reconvenționale, vânzătorul e obligat de prevederile legale (art. 1313 C.
civ.) să predea lucrul vândut iar notificarea remisă are mai degrabă caracterul
unei intenții de reziliere a contractului.
Curtea de Apel Constanța,
prin decizia civilă 295/ Com din 24 octombrie 2005, a respins, ca nefondat,
apelul reclamantei considerând că obligația de plată a fost îndeplinită prin
achitarea avansului și notificarea în vederea ridicării filei C.E.C. incluzând
rata II și III, rezoluțiunea contractului fiind sancțiunea aplicată de instanță
pentru neexecutarea culpabilă a contractului. Pe de altă parte, obligația
reclamantei de predare a lucrului vândut la momentul perfectării contractului
nu s-a realizat.
Împotriva deciziei astfel
pronunțate, reclamanta SC T.C. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.
304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că pârâta
nu a îndeplinit obligația de plată a prețului lucrului vândut, propunerea
cesiunii de creanță fiind respinsă de consiliul de administrație. În privința
predării lucrului, recurenta susține că nu a fost în culpă întrucât noul sediu
al pârâtei i-a fost comunicat abia la 28 septembrie 2004.
Consemnarea la dispoziția
executorului judecătoresc a C.E.C. - urilor avalizate de B.P. SA nu reprezintă
consemnarea unor sume de bani ci numai a unor instrumente de plată pentru care
nu s-a făcut dovada provizionului. În același timp C.E.C. urile nu erau
scadente, iar suma nu era certă și nu acoperea în totalitate prețul stabilit.
Neexecutarea contractului
s-a datorat culpei pârâtei care nu a respectat condițiile art. 1362 C. civ.,
situație în care vânzătorul nu era obligat să predea bunul.
Recursul este nefondat și va
fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat, la 9 octombrie 2003, părțile au convenit
transmiterea dreptului de proprietate a imobilului, autocoloană marfă” din
municipiul Constanța pentru prețul de 2.147.100.000 lei la care se adaugă TVA,
preț ce se va achita în 3 tranșe, ultima fiind scadentă la 30 martie 2004 (art.
4 și 5 din contract). Contractul a prevăzut o clauză penală la art. 9 și pact
comisoriu de gradul IV la art. 10, fără însă a fi stipulat un termen de predare
a lucrului vândut.
Avansul în sumă de
2.14.710.000 lei, a fost completat de pârâtă cu fila C.E.C. scadentă la 5 ianuarie
2005, avalizată de B.P. SA și pusă la dispoziția reclamantei, prin executorul
judecătoresc, pentru suma de 1.935.000.000 lei, stabilită prin art. 5 din
contract.
Termenul ca modalitate a
actului juridic astfel cum a fost prevăzut în contract, amâna numai executarea
obligației de plată a unei părți din prețul lucrului vândut, fără însă a afecta
și obligația vânzătorului de predare.
Dispozițiile art. 1362 C.
civ., prevăd într-adevăr simultaneitatea obligațiilor părților, numai în
situația în care actul nu e afectat de condiție sau termen. Astfel, vânzătorul
este obligat să pună la dispoziția cumpărătorului lucrul vândut chiar în
momentul încheierii acordului de voință (art. 1314 – art. 1334 C. civ.) dacă nu
a fost prevăzută o modalitate a actului juridic. Acesta nu mai poate invoca
neîndeplinirea la termen a obligației cumpărătorului, cât timp propria
obligație de predare a lucrului nu a îndeplinit-o.
Prevederile contractului
stabileau plata de către cumpărător a unui avans în sumă de 214.710.000 lei,
achitată de acesta și a două rate, însumând 1.932.390.000 lei, pusă la
dispoziția vânzătorului prin fila C.E.C. avalizată de B.P. SA.
Instanțele de fond au
apreciat judicios că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a
rezoluțiunii judiciare întrucât reclamanta nu a respectat obligația prioritară
de predare a imobilului, la momentul încheierii contractului.
Art. 6 din contract, stipula
răspunderea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
obligațiilor, constând în plata unor daune moratorii sau daune interese, așa
încât derogând de la dispozițiile art. 1365 C. civ., părțile au înțeles
aplicarea altor sancțiuni decât rezoluțiunea contractului pentru neexecutare.
Pe de altă parte C.E.C.-ul
reprezintă un titlu de credit pentru exercitarea drepturilor literale și
autonome menționate în el.
Avalizând acest titlu
nominativ, B.P. SA nu a făcut decât să garanteze plata, scadentă la 5 ianuarie
2005, așa încât suspiciunea existenței C.E.C.-ului fără acoperire este
înlăturată.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor
art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca
nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 295/ Com din 24 octombrie 2005
pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC T.C. SA Constanța împotriva deciziei nr. 295/ COM din
24 octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 ianuarie 2007.