ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3239/2008

Deliberând asupra recursului

de față;

Reclamanta SC D.C. SRL Constanța a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC B.P.C. SA, să se dispună pe cale judiciară

obligarea pârâtei la încheierea actului de vânzare pentru imobilele situate în

stațiunea Costinești, județul Constanța (incinta și spațiului de depozitare,

împreună cu terenul aferent de 370 mp și terasă restaurant) la un preț stabilit

prin negociere directă, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500 lei

pentru fiecare zi de întârziere și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că a încheiat contractul de asociere din 12 martie 1999,

modificat prin actul adițional din 13 mai 1999, în temeiul căruia s-a convenit

exploatarea în comun a activelor amintite pentru o perioadă de 15 ani. În

virtutea acestei operațiuni juridice reclamanta a derulat un program amplu de

investiții, beneficiind și de un drept de preempțiune la achiziționarea

bunurilor.

Prin cererea din 13 august 1999

pârâta (societate comercială cu capital majoritar de stat) a fost notificată în

vederea negocierii și a încheierii contractului de vânzare - cumpărare pentru

spațiul comercial, dar aceasta a refuzat să dea curs notificării, deși avea

obligația legală de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului în

condițiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1998 și în pofida faptului

că aprobase în ședința A.G.A. din 10 septembrie 1999 înstrăinarea activelor.

În drept acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 969, art. 970, art. 1073 – art. 1077 C. civ., art.

12 și art. 13 din Legea nr. 133/1998 și art. 24 și art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997.

Prin întâmpinarea depusă,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât substituirea

voinței părților la încheierea contractului de vânzare - cumpărare nu poate fi

admisă, lipsind temeiul de drept pentru aceasta, exigențele legii nefiind

îndeplinite întrucât societatea nu este supusă procedurilor de privatizare,

neavând statut acționar majoritar. A mai menționat că acțiunea apare ca

inadmisibilă față de dispozițiile art. 27 din O.U.G. 88/1997 ce condiționează

vânzarea de manifestarea de voință a A.V.A.S.

Judecătoria Mangalia prin

sentința civilă nr. 2274 din 13 decembrie 2005 a admis în parte acțiunea

reclamantei în sensul obligării pârâtei sub sancțiunea daunelor cominatorii la

încheierea contractului de vânzare - cumpărare cu plata prețului prin negociere

directă pentru clădirile ce formau obiectul asocierii. Prin aceeași hotărâre a

fost respinsă ca nefondată cererea de obligare la perfectarea vânzării pentru

terenul în suprafață de 30 mp fiind respinsă excepția inadmisibilității

acțiunii.

Împotriva sentinței a

declarat apel SC B.P.C. SA care prin decizia nr. 31 din 24 mai 2006 pronunțată

de Tribunalul Constanța, a fost admis, s-a anulat sentința în tot și a fost

reținută pricina pentru soluționarea ei în primă instanță.

Cauza a fost înregistrată

sub nr. 4385/COM/2006 (nr. nou 779/118/2006).

La termenul din 25 octombrie

2006, reclamanta și-a întregit acțiunea, solicitând ca obligarea pârâtei la

perfectarea actului de vânzare - cumpărare să se realizeze la un preț stabilit

de către autoritatea judiciară, prin evaluarea activului – teren și construcție

– din care se vor deduce investițiile efectuate deja; a subliniat că dreptul de

a cumpăra imobilul se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 346/2004, fiind o

întreprindere mică în sensul acestui act normativ.

La cererea reclamantei a

fost întocmit un raport de expertiză de către un specialist în construcții

civile, care a statuat că valoarea de circulație a activelor exploatate în

comun de părțile în litigiu este de 110.504 lei iar valoarea de circulație

totală determinată prin investițiile realizate de SC D.C. SRL se ridică la

684.361 lei.

Prin sentința civilă nr. 3654/COM/2007

Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată acțiunea reclamantei și a

obligat-o la 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că pârâta SC B.P.C. SA a luat naștere ca subiect distinct de

drept prin manifestarea de voință a unui număr de 168 de acționari – dintre

care 167 persoane fizice (deținând împreună 21,82 % din capitalul social) și o

persoană juridică – SC B.T.T. SA, acesta din urmă cu o cotă de participare de

78,18%.

Statul prin autoritățile

sale, nu are calitatea de acționar la societatea pârâtă astfel că nu sunt

incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 364/2004.

De asemenea, pârâta nu a

demonstrat prin probatoriu că se încadrează în rândul întreprinderilor mici,

iar terenul aferent clădirilor exploatate în comun nu se află în proprietatea

societății - pârâte, ci a SC B.T.T. SA care a cedat către SC B.P.C. SA dreptul de

folosință asupra bunului prin contractul de închiriere din 10 iunie 1998.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a

hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată,

obligarea pârâtei să încheie în favoarea sa contract de vânzare - cumpărare,

având ca obiect activul teren și construcție, stabilirea prețului de vânzare cu

deducerea investițiilor realizate asupra activului și obligarea pârâtei la

plata de daune cominatorii la 500 lei pe zi de întârziere de la data

pronunțării hotărârii și până la perfectarea contractului.

Prin motivele de apel

reclamanta a arătat că se încadrează în rândul întreprinderilor mici și

mijlocii, iar pârâta este o societate comercială cu capital majoritar de stat,

cu care a încheiat un contract de asociere în participațiune pentru bunul în

litigiu, astfel că beneficiază de prevederile art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

decizia civilă nr. 235/COM, pronunțată la data de 5 noiembrie 2007 a respins ca

nefondat apelul reclamantei reținând în esență că este o condiție esențială

pentru perfectarea vânzării potrivit dispozițiilor art. 12 lit. b) din Legea nr.

346/2004, ca vânzătoarea să fie societate comercială cu capital majoritar de

stat. Vânzătoarea a luat naștere ca subiect de drept prin manifestarea de

voință a unui număr de 168 de acționari și nu ca urmare a reorganizării unei

foste întreprinderi de stat în baza Legii nr. 15/1990.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel în termen legal, reclamanta a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii

acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei să încheie contractul

de vânzare - cumpărare având ca obiect activul teren și construcție terasa

restaurant din Costinești, stabilirea prețului de vânzare cu deducerea

investițiilor realizate asupra activului, obligarea pârâtei la plata de daune

cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii și până

la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de

nelegalitate invocate recurenta a arătat că în temeiul contractului de asociere

în participațiune din 1999 perfectat cu pârâta, a demarat un amplu program de

amenajare și investiții cu privire la activ iar la apariția Legii nr. 133/1999,

apreciind că se încadrează în ipoteza art. 12 din acest act normativ, a

solicitat pârâtei perfectarea actului de vânzare - cumpărare a activului, iar

cu hotărârea A.G.A. a SC B.P.C. SA din 10 septembrie 1999 a fost aprobată

cererea sa, dar executarea acestei hotărâri nu a mai avut loc, pârâta

schimbându-și radical poziția adoptată în această problemă.

Recurenta menționează că

pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 133/1999 abrogată la 1 august 2004

de Legea nr. 346/2004, act normativ ce reia dispozițiile abrogate, trebuia să

dovedească că este întreprindere mică sau mijlocie iar pârâta este societate

comercială cu capital majoritar de stat și că a utilizat activul în baza unui

contract de asociere, de închiriere sau de locație de gestiune.

Se menționează că hotărârea

instanței de apel este nelegală întrucât greșit a reținut că intimata - pârâtă

nu este o societate cu capital majoritar de stat, în condițiile în care,

acționarul majoritar al acesteia este SC B.T.T. SA București care deține 78,8% din

capitalul social, ea fiind o societate cu capital de stat.

În motivele de recurs s-au

invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul declarat de

reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Instanțele au aplicat corect

dispozițiile Legii nr. 133/1998, modificată prin Legea nr. 346/2004, cât și ale

O.U.G. nr. 88/1997.

Astfel intimata - pârâtă SC

B.P.C. SA nu se încadrează în categoria societăților cu capital de stat, fiind

o societate nou înființată în anul 1993 în temeiul Legii nr. 31/1990 având 168

de acționari care dețin 21,82% din capitalul social și o persoană juridică SC B.T.T.

SA.

Negăsindu-se întemeiate

motivele de recurs, acesta va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile

art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată

către intimată, în sumă de 2.200 lei conform actelor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC D.C. SRL București împotriva deciziei civile nr. 235/COM din 5

noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 2.200

lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC B.P.C. SA Costinești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2008.