ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3239/2008

Deliberând asupra recursului de față; Reclamanta SC D.C. SRL Constanța a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B.P.C. SA, să se dispună pe cale judiciară obligarea pârâtei la încheierea actului de vânzare pentru imobilele situate în stațiunea Costinești, județul Constanța (incinta și spațiului de depozitare, împreună cu terenul aferent de 370 mp și terasă restaurant) la un preț stabilit prin negociere directă, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere și acordarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat contractul de asociere din 12 martie 1999, modificat prin actul adițional din 13 mai 1999, în temeiul căruia s-a convenit exploatarea în comun a activelor amintite pentru o perioadă de 15 ani.

În virtutea acestei operațiuni juridice reclamanta a derulat un program amplu de investiții, beneficiind și de un drept de preempțiune la achiziționarea bunurilor. Prin cererea din 13 august 1999 pârâta (societate comercială cu capital majoritar de stat) a fost notificată în vederea negocierii și a încheierii contractului de vânzare - cumpărare pentru spațiul comercial, dar aceasta a refuzat să dea curs notificării, deși avea obligația legală de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului în condițiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1998 și în pofida faptului că aprobase în ședința A.G.A. din 10 septembrie 1999 înstrăinarea activelor. În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, art. 970, art. 1073 – art. 1077 C. civ., art. 12 și art. 13 din Legea nr. 133/1998 și art. 24 și art. 27 din O.U.G.

nr. 88/1997. Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât substituirea voinței părților la încheierea contractului de vânzare - cumpărare nu poate fi admisă, lipsind temeiul de drept pentru aceasta, exigențele legii nefiind îndeplinite întrucât societatea nu este supusă procedurilor de privatizare, neavând statut acționar majoritar. A mai menționat că acțiunea apare ca inadmisibilă față de dispozițiile art. 27 din O.U.G. 88/1997 ce condiționează vânzarea de manifestarea de voință a A.V.A.S. Judecătoria Mangalia prin sentința civilă nr. 2274 din 13 decembrie 2005 a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul obligării pârâtei sub sancțiunea daunelor cominatorii la încheierea contractului de vânzare - cumpărare cu plata prețului prin negociere directă pentru clădirile ce formau obiectul asocierii.

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca nefondată cererea de obligare la perfectarea vânzării pentru terenul în suprafață de 30 mp fiind respinsă excepția inadmisibilității acțiunii. Împotriva sentinței a declarat apel SC B.P.C. SA care prin decizia nr. 31 din 24 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost admis, s-a anulat sentința în tot și a fost reținută pricina pentru soluționarea ei în primă instanță. Cauza a fost înregistrată sub nr. 4385/COM/2006 (nr. nou 779/118/2006). La termenul din 25 octombrie 2006, reclamanta și-a întregit acțiunea, solicitând ca obligarea pârâtei la perfectarea actului de vânzare - cumpărare să se realizeze la un preț stabilit de către autoritatea judiciară, prin evaluarea activului – teren și construcție – din care se vor deduce investițiile efectuate deja; a subliniat că dreptul de a cumpăra imobilul se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 346/2004, fiind o întreprindere mică în sensul acestui act normativ.

La cererea reclamantei a fost întocmit un raport de expertiză de către un specialist în construcții civile, care a statuat că valoarea de circulație a activelor exploatate în comun de părțile în litigiu este de 110.504 lei iar valoarea de circulație totală determinată prin investițiile realizate de SC D.C. SRL se ridică la 684.361 lei. Prin sentința civilă nr. 3654/COM/2007 Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată acțiunea reclamantei și a obligat-o la 1.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că pârâta SC B.P.C. SA a luat naștere ca subiect distinct de drept prin manifestarea de voință a unui număr de 168 de acționari – dintre care 167 persoane fizice (deținând împreună 21,82 % din capitalul social) și o persoană juridică – SC B.T.T.

SA, acesta din urmă cu o cotă de participare de 78,18%. Statul prin autoritățile sale, nu are calitatea de acționar la societatea pârâtă astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 364/2004. De asemenea, pârâta nu a demonstrat prin probatoriu că se încadrează în rândul întreprinderilor mici, iar terenul aferent clădirilor exploatate în comun nu se află în proprietatea societății - pârâte, ci a SC B.T.T. SA care a cedat către SC B.P.C.

SA dreptul de folosință asupra bunului prin contractul de închiriere din 10 iunie 1998. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei să încheie în favoarea sa contract de vânzare - cumpărare, având ca obiect activul teren și construcție, stabilirea prețului de vânzare cu deducerea investițiilor realizate asupra activului și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii la 500 lei pe zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la perfectarea contractului. Prin motivele de apel reclamanta a arătat că se încadrează în rândul întreprinderilor mici și mijlocii, iar pârâta este o societate comercială cu capital majoritar de stat, cu care a încheiat un contract de asociere în participațiune pentru bunul în litigiu, astfel că beneficiază de prevederile art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 235/COM, pronunțată la data de 5 noiembrie 2007 a respins ca nefondat apelul reclamantei reținând în esență că este o condiție esențială pentru perfectarea vânzării potrivit dispozițiilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004, ca vânzătoarea să fie societate comercială cu capital majoritar de stat. Vânzătoarea a luat naștere ca subiect de drept prin manifestarea de voință a unui număr de 168 de acționari și nu ca urmare a reorganizării unei foste întreprinderi de stat în baza Legii nr. 15/1990.

Împotriva deciziei pronunțată în apel în termen legal, reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei să încheie contractul de vânzare - cumpărare având ca obiect activul teren și construcție terasa restaurant din Costinești, stabilirea prețului de vânzare cu deducerea investițiilor realizate asupra activului, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii și până la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de nelegalitate invocate recurenta a arătat că în temeiul contractului de asociere în participațiune din 1999 perfectat cu pârâta, a demarat un amplu program de amenajare și investiții cu privire la activ iar la apariția Legii nr. 133/1999, apreciind că se încadrează în ipoteza art. 12 din acest act normativ, a solicitat pârâtei perfectarea actului de vânzare - cumpărare a activului, iar cu hotărârea A.G.A. a SC B.P.C. SA din 10 septembrie 1999 a fost aprobată cererea sa, dar executarea acestei hotărâri nu a mai avut loc, pârâta schimbându-și radical poziția adoptată în această problemă.

Recurenta menționează că pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 133/1999 abrogată la 1 august 2004 de Legea nr. 346/2004, act normativ ce reia dispozițiile abrogate, trebuia să dovedească că este întreprindere mică sau mijlocie iar pârâta este societate comercială cu capital majoritar de stat și că a utilizat activul în baza unui contract de asociere, de închiriere sau de locație de gestiune. Se menționează că hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât greșit a reținut că intimata - pârâtă nu este o societate cu capital majoritar de stat, în condițiile în care, acționarul majoritar al acesteia este SC B.T.T. SA București care deține 78,8% din capitalul social, ea fiind o societate cu capital de stat.

În motivele de recurs s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Instanțele au aplicat corect dispozițiile Legii nr. 133/1998, modificată prin Legea nr. 346/2004, cât și ale O.U.G. nr. 88/1997. Astfel intimata - pârâtă SC B.P.C. SA nu se încadrează în categoria societăților cu capital de stat, fiind o societate nou înființată în anul 1993 în temeiul Legii nr. 31/1990 având 168 de acționari care dețin 21,82% din capitalul social și o persoană juridică SC B.T.T. SA. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimată, în sumă de 2.200 lei conform actelor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL București împotriva deciziei civile nr. 235/COM din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 2.200 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC B.P.C. SA Costinești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2008.