ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2255/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4908, pronunțată la data de 17 decembrie 2008, secția comercială, a Tribunalului Constanța a admis, în parte, acțiunea principală, formulată de reclamanta SC C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC B.T.T. P.C. SA și SC B.C.I. SRL; a obligat pe pârâta SC B.T.T. P.C. SA să predea reclamantei activul Bufet R.V. (radio – vacanță), situat în stațiunea Costinești, județul Constanța; a dispus evacuarea pârâtei SC A. SRL din acest spațiu; a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind evacuarea SC B.C.I. SRL din același spațiu și a obligat pe pârâte să plătească reclamantei, în solidar, suma de 3.098 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; a admis, în parte, cererea conexă, formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B.T.T.

P.C. SA, pe care a obligat-o să plătească acesteia suma de 459.400 lei, reprezentând contravaloare investiții, respingând, ca nefondate, capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr. 204 din 20 martie 2007, pentru activul – unitate administrație publică – bufet R.V., respectiv, a contractului de închiriere nr. 119/B din 20 martie 2007, pentru imobilul teren în suprafață de 1.639 mp, aferent activului litigios, situat în stațiunea Costinești, județul Constanța și capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție, iar capătul de cerere privind acordarea îmbunătățirilor a fost respins pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei din acțiunea conexă, SC A. SRL.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în principal, că spațiul litigios, situat în Costinești, județul Constanța având destinația Bufet R.V. a făcut obiectul contractului de asociere în participațiune nr. 204 din 19 mai 1999, încheiat între SC A. SRL și SC B.T.T. P.C. SA, cu o durată de 15 ani; că, ulterior, a avut loc cesionarea valabilă a menționatului contract între SC A. SRL și SC C.I.

SRL, contractul cedat continuând cu persoana cesionarului, fără modificarea substanțială a obiectului și cauzei sale, fiind schimbat doar debitorul raportului juridic de obligație, neavând relevanță faptul că vechiul contract nu a fost desființat - acesta, cât și contractul de subînchiriere, încheiat la data de 20 martie 2007, nefiind afectate de vreo cauză de nulitate, iar SC A. SRL, nemaifiind titulară de drepturi și obligații a convenției evocate, nu mai poate susține nevalabilitatea acesteia; că nu a fost contestată efectuarea de îmbunătățiri la acest spațiu de către SC A. SRL, care însumează 459.400 lei, sumă la restituirea căreia această societate este îndreptățită, nemaiavând însă un titlu cu care să justifice deținerea menționatului spațiu comercial.

Apelurile formulate împotriva sentinței tribunalului de către SC A. SRL Costinești și de către SC B.T.T. P.C. SA au fost respinse, ca nefondate, de Secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 74, pronunțată la data de 29 iunie 2009, fiind admis apelul formulat de către SC B.C.I. SRL împotriva aceleiași hotărâri, cu consecința schimbării, în parte, a acesteia, în sensul respingerii cererii de obligare a acestei societăți la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu SC A. SRL, ca fiind nefondată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței și dispunându-se obligarea apelantelor SC A. SRL și SC B.T.T. P.C.

SA să plătească intimatei SC C.I. SRL suma de 3.570 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța menționata decizie, instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport cu criticile aduse acesteia, a reținut, în ce privește apelul formulat în cauză de SC A. SRL, că, prin Hotărârea nr. 1 din 27 martie 2007 a adunării asociaților SC A. SRL, s-a hotărât retragerea unor asociați și cesionarea părților sociale, schimbarea sediului societății și faptul că societatea cesionează, cu titlu gratuit, către SC C.I. SRL contractul de asociere în participațiune nr. 204 din 19 mai 1999, referitor la spațiul comercial situat în incinta B.T.T.

Costinești - Bufet Radio-Vacanța, hotărâre înregistrată în Registrul Comerțului și publicată în Monitorul Oficial din 26 iunie 2007, fiind astfel opozabilă terților, deci, contrar susținerilor acestei apelante, voința statutară a societății a fost fără echivoc exprimată prin această hotărâre și adusă la cunoștința terților prin înregistrarea la O.R.C., acceptul acestei părți cu privire la cesiunea contractului rezultând și din corespondența purtată cu SC B.T.T. P.C. SA, iar împrejurarea că, după adoptarea Hotărârii asociaților nr. 1/2007 și după încheierea contractului de asociere între SC B.T.T. P.C. SA și SC C.I. SRL, comunică, la data de 24 iulie 2007, că nu este de acord cu cesiunea dacă reclamanta nu-i achită contravaloarea investițiilor – în condițiile în care cesiunea fusese cu titlu gratuit - nu poate fi apreciată ca lipsă a consimțământului; că, în situația realizării unui nou contract de asociere cu SC C.I.

SRL, apelanta SC A. SRL nu mai justifică niciun titlu legal pentru deținerea spațiului în discuție, iar împrejurarea că același spațiu a făcut obiectul contractului de asociere nr. 204/2007 nu afectează valabilitatea contractului ulterior, cât timp SC A. SRL a cesionat dreptul său de exploatare a spațiului în favoarea societății reclamante SC C.I. SRL și nu a fost dovedită existența unei cauze ilicite la încheierea contractelor de asociere și de subînchiriere, considerând că instituirea unui drept de retenție în favoarea acestei apelante până la achitarea de către proprietarul spațiului, SC B.T.T. P.C. SA a pretențiilor sale, ar fi abuzivă față de SC C.I. SRL, căreia i s-ar limita dreptul de exploatare a imobilului fără să aibă vreo culpă.

Cu referire la apelul declarat în cauză de către SC B.T.T. P.C. SA, instanța de apel a reținut, în completarea considerentelor deja expuse, că investițiile realizate de către SC A. SRL îi profită proprietarului bufetului prin sporul de valoare pe care bunul său l-a dobândit ca urmare a îmbunătățirilor ce i-au fost aduse; că SC C.I. SRL este parte contractantă în noul contract de asociere, care va exploata bunul în condițiile impuse de clauzele contractuale, urmare a cesiunii contractului de asociere, ce a avut ca efect înlocuirea părții contractante care va exploata spațiul, fără a crea alte raporturi juridice între SC C.I. SRL și SC A. SRL cu privire la investițiile efectuate și că, în mod corect, instanța de fond a dat eficiență expertizei imobiliare, întrucât aceasta a stabilit valoarea reală a imobilului și a îmbunătățirilor ce i-au fost aduse.

Asupra apelului SC B.C.I. SRL, instanța de apel, evocând prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că, în mod greșit, această parte - care a părăsit spațiul în litigiu și cu privire la care cererea de evacuare a fost respinsă ca rămasă fără obiect – a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva menționatei decizii au formulat recurs apelantele SC A. SRL și SC B.T.T. P.C. SA. Recurenta SC A. SRL a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arătând, în esență, în motivarea recursului, că, în mod greșit, cu nesocotirea dispozițiilor art. 948 pct. 2 și a celor ale art. 1130 C. civ., precum și a probatoriului administrat, instanța de apel a reținut că, în speță, ar fi operat cesiunea contractului de asociere în participațiune nr. 204 din 19 mai 1999, neprecizând relevanța criticilor aduse instanței de fond pentru respingerea capetelor de cerere ale acțiunii conexe, privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr. 204 din 20 martie 2007, pe care l-a încheiat cu SC B.T.T. P.C. SA, având ca obiect exploatarea, în comun, a activului Bufet Radio – Vacanța, precum și a contractului de subînchiriere nr. 119 B din 20 martie 2007, pe care l-a încheiat cu aceeași parte, privind terenul în suprafață de 1.639 mp, aferent menționatului activ, față de decizia atacată și de prevederile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează asupra obiectului recursului. Recurenta SC B.T.T. P.C. SA a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în motivarea recursului, că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra motivului de apel referitor la obligarea sa de a preda spațiul reclamantei, a interpretat greșit actul juridic al asocierii în participațiune, schimbând natura acestuia într-o închiriere și a aplicat greșit legea, constatând că investițiile îi profită, exclusiv, în calitate de proprietar al activului și că este datoare a plăti fostului asociat contravaloarea întregului spor de valoare, ignorând prevederile art. 969 și art. 970 C. civ. și aplicând greșit prevederile art. 986 C. civ.

Intimata SC C.I. SRL a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului declarat de SC A. SRL și admiterea recursului SC B.T.T. P.C. SA, cu modificarea hotărârii, în parte, numai în ce privește cuantumul sumei la plata la care a fost obligată către SC A. SRL, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția instanței de fond, păstrată în apel, în ce privește constatarea nulității contractului de asociere în participațiune nr. 204 din 20 martie 2007. Recursurile sunt nefondate. Este de observat că, în mod corect, instanța de apel a reținut că, în speță, a intervenit cesiunea contractului de asociere în participațiune nr. 204 din 20 martie 2007 ca rezultat al acordului de voință aparținând cedentului SC A. SRL, cesionarului SC C.I.

SRL și cedatului SC B.T.T. P.C. SA, constatând că voința socială a SC A. SRL s-a materializat prin Hotărârea asociaților nr. 1/2007, înregistrată în Registrul Comerțului și publicată în Monitorul Oficial, care nu a fost anulată, așa încât, nu poate fi primită critica recurentei SC A. SRL referitoare la nesocotirea de către instanța de apel a art. 948 pct. 2 C. civ., în conformitate cu care, una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții o constituie și consimțământul valabil al părții care se obligă, deplin evidențiat în probațiune, în ce o privește pe recurenta SC A. SRL, cum, cu justețe, a reținut instanța de apel, examinând, în raport cu criticile formulate, această condiție, iar prevederile art. 1130 C. civ.

nu-și găsesc aplicarea în speță, spre a se putea reține critica nesocotirii lor, întrucât cesiunea de contract nu este o novație, ci este ea însăși o convenție, prin care se realizează o transmisiune juridică a raportului juridic obligațional primar, cesionarul fiind subrogat în poziția contractuală a cedentului, care este definitiv și complet liberat din raportul contractual inițial, iar contractul cedat continuă cu persoana cesionarului, fără modificarea substanțială a obiectului și cauzei sale, cazul în speță, aspecte ce înlătură incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurenta SC A. SRL. Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de apel a răspuns tuturor criticilor apelantei SC B.T.T.

P.C. SA, implicit aspectului referitor la soluția adoptată de instanța de fond cu privire la predarea activului în litigiu – care, de altfel, nu a fost dezvoltat ca un motiv distinct – arătând că SC C.I. SRL este parte contractantă în noul contract de asociere care va exploata bunul, în condițiile impuse de clauzele contractuale, așa încât nu se poate reține aplicarea prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate de recurenta SC B.T.T. P.C. SA Cum motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deși rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecății ori înțelesul lui, instanța de apel, prin interpretarea dată acestuia îi alterează, în mod substanțial, natura sau înțelesul lămurit vădit neîndoielnic și cum instanța de apel nu a denaturat contractul de asociere în participațiune căruia i-a dat o corectă interpretare după natura și înțelesul său, nu se poate primi critica recurentei SC B.T.T.

P.C. SA întemeiată pe evocatul motiv de recurs, cu atât mai mult cu cât însăși recurenta recunoaște că pretinsa schimbare de către instanța de apel a naturii acestui contract într-o închiriere nu a fost făcută „ expresis verbis ”. Nu se poate reține nici critica acestei recurente referitoare la ignorarea art. 969 și art. 970 C. civ. de către instanța de apel, care a constatat, cu justețe și cu respectarea principiilor statuate prin aceste dispoziții legale, că investițiile realizate de către SC A. SRL îi profită proprietarului activului, prin sporul de valoare pe care acesta l-a dobândit ca urmare a îmbunătățirilor ce i-au fost aduse, întrucât contractul de cesiune, intervenit între SC A. SRL, în calitate de cedent și SC C.I.

SRL, în calitate de cesionar, nu are reglementări referitoare la investițiile făcute la activul în litigiu, cesiunea contractului de asociere având ca efect, înlocuirea părții contractante care va exploata spațiul cu obligațiile și drepturile ce decurg din contract, fără a crea alte raporturi juridice între SC C.I. SRL și SC A. SRL cu privire la investițiile efectuate, cum corect s-a apreciat, iar critica greșitei aplicări a art. 986 C. civ. este nejustificată, dat fiind că acest text legal nu a constituit fundamentul juridic al deciziei atacate, chiar recurenta SC B.T.T. P.C. SA, arătând în motivarea recursului său, că menționatul articol nu este precizat „ ad litterim ” - considerente ce înlătură și aplicarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. pentru motivele invocate de susnumita recurentă. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge recursurile formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții SC A. SRL Costinești și SC B.T.T. P.C. SA Costinești împotriva deciziei civile nr. 4/COM din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.