ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1483/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.E. SRL cu sediul în Medgidia și a solicitat evacuarea pârâtei și obligarea acesteia să ridice construcția provizorie amplasată pe terenul pentru care contractul de închiriere a expirat. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 406 din 23 ianuarie 2007, a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei de pe suprafața de teren de 184,2 mp cu consecința ridicării construcției provizorii și a obligat-o la 318,30 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în esență, că prin contractul de închiriere 4236 din 17 noiembrie 2005, părțile au convenit la închirierea suprafeței de 184,2 mp teren, cu termen la 31 decembrie 2005, prelungit până la data de 30 iunie 2006 astfel că pârâta are îndatorirea să predea reclamantei bunul închiriat în starea în care a fost la momentul încheierii contractului.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 93/ com din 12 aprilie 2007, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, considerând că tacita relocațiune nu a operat, cât timp reclamanta a notificat chiriașului concediul folosinței bunului, iar ridicarea construcției provizorii a fost expres prevăzută în contract. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs fără a preciza temeiul în baza căruia critică decizia atacată. Recurenta susține că instanța de apel a încălcat principiile oralității, contradictorialității și a dreptului la apărare, refuzând amânarea cauzei deși apărătorul său nu s-a prezentat din motive medicale dovedite. Mai susține recurenta că acțiunea în evacuare este inadmisibilă când este vorba de suprafețe de teren; atât timp cât contractul de închiriere nu mai există, proprietarul are numai calea acțiunii în revendicare.

O altă critică pe care recurenta înțelege să o aducă deciziei curții de apel, este aceea privind prelungirea tacită a contractului de închiriere prin acceptarea de către proprietar a chiriei, situație în care nu putea cere evacuarea. Pe de altă parte, construcțiile executate nu au caracter provizoriu fiind realizate pe platforme betonate cu grinzi, pereți și plafoane finisate cu gresie și marmură. Recursul este nefondat și va fi respins. Prevederile art. 156 C. proc. civ., stabilesc dreptul instanței de a acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, iar dacă refuză amânarea va amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise. Amânând pronunțarea până la data de 12 aprilie 2007, instanța de apel a respectat prevederile legale privind dreptul la apărare.

Principiul oralității statuează asupra dezbaterilor verbale a pricinilor, fără însă a interzice, când părțile lipsesc, judecata asupra actelor de la dosar. Prin apelul declarat, pârâta, fără a aduce noi dovezi, și-a manifestat aceeași atitudine (apărări și excepții) pe care a avut-o și în fața instanței de fond, așa încât oralitatea ca modalitate de verificare a legalității, temeiniciei și transparenței întregii proceduri judiciare, nu-și mai regăsesc scopul, în condițiile în care partea care o invocă a lipsit. În privința contradictorialității procesului civil, acesta constă în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare, de a propune și administra probe și de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii.

Cererea adresată instanței de apel nu a arătat alte situații de fapt sau de drept și nici nu a arătat alte dovezi pe care aceasta se sprijină, pentru a considera insuficiente dezbaterile fondului. Excepția de inadmisibilitate a acțiunii în evacuare este inacceptabilă. Prevederile art. 1431 C. civ., stabilesc obligația locatarului să restituie lucrul în starea în care l-a primit la sfârșitul locațiunii. Singurul titlu pe care chiriașul îl poate opune chiar și proprietarului este contractul de închiriere. Dacă nu-și mai produce efectele din cauza ajungerii la termen sau anunțării concediului contractului, locatarul nu devine decât un detentor precar împotriva căruia este suficientă acțiunea în evacuare.

Alternativa acțiunii în revendicare, pentru compararea titlurilor pretinșilor proprietari, sau a acțiunii în evacuare, împotriva uzurpatorului, o are însă numai reclamantul. Nu subzistă nici critica, contradictorie de altfel, întemeiată pe greșita interpretare a tacitei relocațiuni. În condițiile în care contractul cu termen determinat s-a prelungit tacit, prin folosința de către chiriaș a lucrului și primirea de către proprietar a prețului intervine tacita relocațiune, care însă încetează odată cu notificarea concediului [(art. 1436 alin. (2) C. civ)]. Reclamanta prin adresa 2650 din 26 iulie 2006 a anunțat concediul contractului cu obligația pârâtei de a restitui terenul „în starea corespunzătoare în care l-a primit, adică liber”.

Indiferent de caracterul definitiv sau provizoriu a construcțiilor edificate pe terenul închiriat, obligația chiriașului era, conform art. 10 lit. e) din contract, să restituie terenul liber, astfel încât în sarcina acestuia incumbă toate celelalte îndatoriri privind eliberarea suprafeței de teren de 184,2 mp. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile 93/ com din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.E. SRL Medgidia împotriva deciziei nr. 93 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios-administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.