ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 93/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași sub nr. 11035/2001 reclamantele M.E.R. și H.G. au chemat în

judecată Inspectoratul Școlar al județului Iași solicitând anularea deciziei

nr. 375 din 8 septembrie 2001, restituirea în natură a imobilului situat în

Iași, compus din teren în suprafață de 430 mp și construcții pe suprafață de

224,7 mp, obligarea intimatei de a le face ofertă de restituire prin echivalent

pentru situația în care imobilul nu poate fi restituit în natură, precum și

plata de daune cominatorii.

În motivarea acțiunii reclamantele

au arătat că imobilul solicitat a aparținut autorilor lor, H.D. și H.O. și a

fost expropriat prin Decretul nr. 367/1970 pentru a se construi internatul

liceului economic.

Pe parcursul procesului, au fost

introduși în cauză, în calitate de pârâți Consiliul local Iași, Prefectura

județului Iași precum și Ministerul Educației și Cercetării.

Prin sentința civilă nr. 838 din 9

octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis în parte acțiunea și s-a

dispus anularea parțială a deciziei nr. 375 din 8 septembrie 2001 cu privire la

dispoziția referitoare la înaintarea notificării către Comisia județeană de pe

lângă Prefectura județului Iași și Consiliul local al Municipiului Iași.

S-a dispus obligarea pârâților

Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al județului Iași să

facă reclamantelor ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii

imobilului.

A fost respinsă cererea privind

plata daunelor cominatorii.

S-a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu Consiliul local al Municipiului Iași și Prefectura județului

Iași pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost respins capătul de cerere

privind restituirea în natură a imobilului.

Au fost obligați pârâții Ministerul

Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al județului Iași la plata

cheltuielilor de judecată către reclamante în sumă de 61.500 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantele au făcut dovada calității de moștenitoare ale

foștilor proprietari, al căror imobil a fost trecut în proprietatea statului

prin Decretul de expropriere nr. 367 din 27 august 1970.

S-a mai reținut că pe terenul în

litigiu s-a edificat o sală de sport și internatul liceului economic, astfel că

devin aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind restituirea

prin echivalent.

Împotriva sentinței pronunțată în

cauză au declarat apel Inspectoratul Școlar al județului Iași, Ministerul

Educației și Cercetării și reclamantele.

Apelanții Inspectoratul Școlar al

județului Iași și Ministerul Educației și Cercetării au criticat sentința sub

aspectul reținerii, în mod eronat în opinia apelanților, a calității procesuale

pasive a Ministerului Educației și Cercetării.

Critica formulată de apelantele

reclamante a vizat respingerea, în mod greșit, a cererii de restituire în

natură a părții din teren neocupată de construcții.

Prin decizia civilă nr. 15 din 28 februarie 2003 pronunțată de Curtea de

Apel Iași s-au admis apelurile formulate de Inspectoratul Școlar al județului

Iași și de Ministerul Educației și Cercetării, respingându-se apelul declarat

de reclamante.

S-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării și s-a respins

acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu acest pârât. S-a

înlăturat obligarea Ministerului Educației și Cercetării și a Inspectoratului

Școlar al județului Iași la plata cheltuielilor de judecată.

Au fost menținute restul

dispozițiilor sentinței.

În motivarea deciziei pronunțată în

apel s-a reținut că unitatea deținătoare are obligația de a se pronunța, în

speță aceasta fiind Inspectoratul Școlar al județului Iași și nu Ministerul

Educației și Cercetării.

În continuarea motivării se arată că

prin aplicarea și interpretarea greșită a legii art. 16 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, prima instanță a admis pe fond acțiunea înlăturând atât dispoziția de

înaintare a notificării la Comisia județeană de pe lângă Prefectură și

Consiliul local Iași, cât și a stabilirii obligației de restituire în natură.

În ce privește aplicarea art. 24

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se arată în motivare, unitatea școlară

deținătoare a imobilului, respectiv o parte din teren, nu este competentă și în

imposibilitate de a face o ofertă de restituire prin echivalent sau sub formă

de despăgubire.

După ce se face o prezentare a

dispozițiilor art. 36 alin. (3) raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, a capitolului II, art. 9-19 din același act normativ, se

concluzionează că, din redactarea art. 16 alin. (1) rezultă că persoana

îndreptățită la măsuri reparatorii nu are drept de opțiune, iar foștii

proprietari beneficiază numai de măsuri reparatorii în condițiile legii, din

această categorie făcând parte și imobilul în speță, ocupat de Liceul economic,

unitate bugetară de învățământ.

După considerentele expuse anterior,

prin alineatul ultim din motivarea deciziei se precizează că „așa fiind se va

admite apelul Ministerului Educației și Cercetării și al Inspectoratului Școlar

al județului Iași și respinge acțiunea reclamantelor, menținând decizia nr.

37572001 și se va respinge apelul reclamantelor”.

Reclamantele au declarat recurs

împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei legal prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se critică decizia recurată, prin prisma dispozițiilor art. 16, art. 20, art.

21, art. 23, art. 25 din Legea nr. 10/2001, solicitând soluționarea pe fond a

solicitării sale, instanțele nepreocupându-se de acest aspect.

Pe parcursul soluționării recursului recurenta M.E. a decedat, astfel că

au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia, M.L. și M.R.

Recursul de față este fondat, în

sensul considerentelor ce succed.

Din dispozițiile art. 261 alin. (1)

C. proc. civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre

judecătorească, pentru exercitarea unui control judecătoresc eficient.

În acest sens, pct. 5 al textului

menționat se referă la necesitatea redării motivelor de fapt și de drept care

au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat

cererile părților.

În speță, se observă în primul rând

neconcordanța, chiar contradicția dintre considerentele și dispozitivul

deciziei recurate.

Astfel, în ultimul alineat din

considerentele deciziei se precizează că, urmare a admiterii apelurilor

declarate de Ministerul Educației și Cercetării și de Inspectoratul Școlar al

județului Iași se va respinge acțiunea reclamantelor, menținându-se decizia nr.

375/2001, în timp ce prin dispozitiv s-a dispus respingerea acțiunii doar față

de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, menținându-se restul

dispozițiilor sentinței.

Dispozitivul reprezintă un element

esențial al hotărârii și trebuie să cuprindă, în termeni imperativi și lipsiți

de orice echivoc, obligațiile ce trebuie aduse la îndeplinire în temeiul

soluției adoptate.

Sub acest aspect, încălcarea

dispozițiilor imperative înscrise în textul de lege menționat face imposibilă

exercitarea controlului judiciar.

Pe de altă parte, este de observat

că în cauză nu s-a lămurit pe de plin situația de fapt a bunului litigios,

având în vedere că prin art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situația

restituirii în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în

cazul imobilelor expropriate, prevăzându-se proceduri exprese, diferențiate în

raport cu particularitățile specifice, explicitate prin alin. (2) și (3) ale

acestui text de lege.

Pentru a aprecia care anume prevederi legale sunt aplicabile fiecărui

caz în parte, trebuie lămurite pe deplin aspectele vizând: situația terenului,

dacă este liber parțial sau este în totalitate ocupat de construcții, dacă s-au

executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, eventualele despăgubiri

primite.

Numai după lămurirea acestor

aspecte, instanța putea aprecia dacă în cauză sunt incidente sau nu

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Față de toate considerentele expuse,

Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de H.G. și

M.E.R., decedată ulterior și succedată procesual de moștenitorii M.L. și M.R.

împotriva deciziei nr. 15 din 28 februarie 2003 a Curții de Apel Iași.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2007.