ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1050/2005

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Judecătoriei

Iași la data de 28 ianuarie 2002, reclamantele A.A.M. și B.M.E. au contestat,

în contradictoriu cu Primăria municipiului Iași, dispoziția acesteia nr. 3 din

4 ianuarie 2002, prin care li s-a restituit, în temeiul prevederilor Legii nr.

10/2001, imobilul (clădire și teren) situat în Iași.

În motivarea contestației au arătat

că nu li s-a restituit în întregime terenul solicitat prin notificare, în

suprafață de 1386,97 mp, o porțiune cu dimensiunile de 35 m/1,5 m fiind

concesionată altei persoane.

Judecătoria Iași, prin sentința

civilă nr. 3494 din 18 februarie 2002, și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Iași, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 24 pct. 8 din

Legea nr. 10/2001.

La tribunal cauza a fost

înregistrată sub nr. 10395 din 1 iulie 2002.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii, arătând în principal că reclamantelor li s-a restituit în

întregime proprietatea, conform notificării, suprafața concesionată, de cca 35

mp, nefăcând parte din terenul respectiv.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri

și expertiză tehnică topografică, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 104

din 20 februarie 2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut în esență că

reclamantelor le-a fost restituit întreg terenul solicitat, în concordanță cu

notificarea, cei cca 45 mp concesionați unui terț nefăcând obiect al

proprietății acestora.

Apelul declarat de reclamante

împotriva acestei sentințe, prin care se solicită admiterea acțiunii, a fost

respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă

nr. 68 din 3 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Prin recursul de față, nemotivat în

drept (se face referire generică la art. 304 C. proc. civ.), reclamantele au

criticat hotărârile, susținând că nu li s-a restituit întreaga suprafață de

teren la care au dreptul, ceea ce ar însemna o încălcare a prevederilor Legii

nr.10/2001.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, neexistând vreo

încălcare ori interpretare greșită a legii. Pe de altă parte, soluția de

respingere a acțiunii este în deplină concordanță cu probatoriile administrate.

Astfel, prin dispoziția contestată

pârâtelor li s-a restituit în întregime imobilul, astfel cum s-a solicitat prin

notificare (1386,97 mp, din care 135,28 mp teren construit și 1251,69 mp teren

neconstruit). Există deci o identitate perfectă din acest punct de vedere iar

prin expertiza tehnică topografică (ale cărei concluzii au fost contestate) s-a

constatat că reclamantele stăpânesc în fapt imobilul. Diferența de cca 45 mp

teren, concesionată de pârâtă altei persoane, excede suprafața asupra căreia

reclamantele sunt titularele dreptului de proprietate, astfel că nu le poate fi

restituită.

În consecință, cum hotărârile

pronunțate sunt în întregime legale și temeinice, recursul va fi respins ca

nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantele A.A și B.M.E. împotriva deciziei nr. 68 din 3 octombrie 2003 a

Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie

2005.