ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2236/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1018 din 10

decembrie 2004, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamanții N.G.

și N.N., în contradictoriu cu Primarul municipiului Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că prin notificarea adresată primarului reclamanții

au cerut să li se restituie în natură imobilul situat în Iași, format din casă

de locuit cu două camere, bucătărie și dependințe, anexe și teren aferent, în

suprafață de 602,5 mp, precizând că, potrivit Legii nr. 18/1991 au primit numai

suprafața de 200 mp teren.

Cererea pentru restituirea în natură

a imobilului a fost respinsă prin dispoziția nr. 8705 din 4 august 2004, emisă

de Primarul municipiului Iași, cu motivarea că pentru construcții nu s-a făcut

dovada dreptului de proprietate, iar terenul este ocupat cu construcții noi,

bloc și căi de acces.

Pentru teren s-a făcut oferta de

măsuri reparatorii în echivalent din cele prevăzute de art. 11 alin. (8) din

Legea nr. 10/2001.

Reține instanța de fond, că reclamanții

au dobândit cota de ½ din terenul situat în Iași, în suprafață totală de

1205 mp, conform actului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1196/684

din 16 iulie 1957 de Notariatul Principal de Stat Iași, iar prin Decretul nr.

63 din 20 martie 1965, a fost expropriat pe numele reclamanților imobilul

compus din suprafața de 602,50 mp teren și construcția în suprafață de 66,41 mp.

Reclamanții au prezentat însă acte

numai pentru teren. Pentru construcție nu au prezentat un act doveditor, în

sensul prevederilor pct. 22 alin. 1 lit. a din Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001.

Deși pentru teren s-a făcut dovada

dreptului de proprietate și a preluării abuzive, nu este posibilă restituirea

în natură, pentru că imobilul este ocupat în întregime de o construcție (bloc)

și căi de acces. De aceea, reclamanții sunt îndreptățiți la măsurile

reparatorii prevăzute de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, constând în

titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni

la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, așa cum s-a

dispus prin dispoziția atacată.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

civilă nr. 345 din 3 iunie 2005, a respins apelul declarat de reclamanta N.N.

și de N.M., moștenitoarea reclamantului N.G., împotriva acestei sentințe.

Instanța de apel a reținut că apelul

declarat de reclamanți privește numai modalitatea de stabilire a despăgubirilor

pentru teren, nu și modul de soluționare de către instanța de fond a cererii

privitoare la construcție, deoarece „nu se fac referiri la soluția respingerii

acțiunii pe considerentul că pentru imobilul-construcție nu s-a făcut dovada

dreptului de proprietate”.

Reține curtea de apel, că nu poate

fi primită critica apelantelor, în sensul că pentru terenul expropriat trebuia

stabilită măsura reparatorie sub forma despăgubirilor bănești, cu parcurgerea

procedurii prevăzută de art. 36 din Legea nr. 10/2001, deoarece pentru

imobilele expropriate măsurile reparatorii în echivalent sunt prevăzute expres

de lege.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamantele N.N. și N.M., moștenitoare a defunctului N.G.,

care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susțin că reținerea de către instanța de apel a împrejurării că în privința

construcțiilor nu s-au depus acte cu care să facă dovada dreptului, în sensul

art. 22 din Normele metodologice, este rezultatul nesocotirii probelor

existente la dosar. Pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra

construcției a fost depus la dosar Decretul Consiliului de Stat nr. 63 din 20

martie 1965, în care este menționată și construcția.

În privința modului de acordare a

măsurilor reparatorii prin echivalent, hotărârea atacată este dată cu aplicarea

greșită a art. 11 din Legea nr. 10/2001, deoarece s-a făcut abstracție de

faptul că art. 11 se referă strict la imobilele ce au avut altă destinație

decât aceea de locuință.

De aceea, în speță, instanța trebuia

să constate categoria de imobile din care face parte bunul și să dispună

aplicarea art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

Analizând recursul, în raport cu

motivul de nelegalitate invocat, care face posibilă încadrarea în art. 304 pct.

9 C. proc. civ., se constată că nu este întemeiat.

Criticile care privesc modul de

stabilire a măsurilor reparatorii fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., însă dispozițiile acestui text nu sunt incidente în cauză, pentru

că, în raport cu prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, măsurile

reparatorii au fost corect stabilite prin sentința instanței de fond, păstrată

de instanța de apel.

Reținând că motivele de apel nu

privesc imobilul construit, instanța de apel a exercitat controlul judiciar

numai cu privire la natura măsurilor reparatorii acordate pentru suprafața de

402,5 mp teren și, față de modul de preluare a terenului de către stat

(expropriere), corect s-a reținut că sunt incidente prevederile art. 11 alin. (8)

din Legea nr. 10/2001, care se aplică în toate cazurile de expropriere și care,

potrivit conținutului textului de la data pronunțării hotărârii atacate,

stabileau că măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de

titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau

acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Cu privire la imobilul–construcție,

recurentele formulează critici care privesc netemeinicia hotărârii, făcând

referiri la împrejurările reținute prin sentința instanței de fond și invocând

nesocotirea probelor administrate.

Or, aceste susțineri, raportat la

data înregistrării cererii de recurs (24 august 2005) și la soluția pronunțată

prin hotărârea atacată, nu fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Prin decizia atacată nu s-a reținut

că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției,

așa cum susțin recurentele.

Instanța de apel nu a analizat

existența dreptului apelantelor cu privire la construcție, reținând că motivele

de apel nu privesc soluția pronunțată de tribunal pentru construcție, iar în

declarația de recurs nu se fac susțineri că instanța de apel ar fi reținut

greșit că nu a fost investită cu un motiv de apel privind construcția.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de reclamante va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantele N.N. și N.M. (în calitate de moștenitoare ale defunctului N.G.)

împotriva deciziei civile nr. 345 din 3 iunie 2005 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.