ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1036/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 12

decembrie 2001, C.A. a solicitat Primăriei Municipiului Iași, restituirea în

natură a imobilului situat în Iași, fostă proprietate a autorilor săi A.C. și

C.E., trecut abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974.

Prin dispoziția nr. 3539 din 4

martie 2004 solicitarea a fost respinsă cu motivarea că notificatorul nu a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.

Contestația formulată de persoana

îndreptățită împotriva acestei dispoziții a fost admisă în parte de Tribunalul

Iași care, prin sentința civilă nr. 571 din 13 mai 2005, a anulat dispoziția și

a dispus restituirea în natură, către reclamant, a imobilului construit, situat

în Iași, respingând totodată cererea vizând restituirea terenului aferent

construcției.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că la dosarul cauzei au fost depuse suficiente

acte care atestă că la data preluării abuzive de către stat, reclamantul era

cel care figura în rolul fiscal, în calitate de proprietar al imobilului în

litigiu.

În ce privește solicitarea

reclamantului vizând terenul aferent construcției, se reține că această cerere

nu a făcut obiectul notificării formulată la 12 decembrie 20201.

Apelul reclamantului a fost admis de

Curtea de Apel Iași care, prin decizia nr. 3 din 10 ianuarie 2006 a schimbat în

parte sentința în sensul că a dispus restituirea în natură către acesta și a

terenului aferent construcției situate în Iași, în suprafață de 222 mp.

A respins totodată apelul pârâtului,

păstrând restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a reținut că, urmare notificării, trebuia avută în vedere

restituirea imobilului, astfel cum acesta a fost individualizat în decizia, de

preluare, nr. 57 din 14 februarie 1986 a fostului Consiliu Popular al Județului

Iași, respectiv construcție cu teren aferent în suprafață de 215,98 mp.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen legal, Primarul Municipiului Iași care, invocând

temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține că instanțele au

făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, întrucât imobilul fiind înstrăinat foștilor chiriași cu respectarea

prevederilor Legii nr. 112/1995, celui în cauză nu i se puteau acorda decât

măsuri reparatorii în echivalent.

Totodată, se mai arată, în mod

greșit instanța de apel a reținut că împrejurarea vânzării imobilului către

chiriași a fost invocată direct în apel, în condițiile în care în expertiza

efectuată la fond, însușită de prima instanță, s-a relevat faptul că imobilul a

fost înstrăinat.

Se susține că, și în ceea ce

privește terenul aferent, soluția este greșită întrucât acesta nu a făcut

obiect al cererii de restituire.

Recursul se privește ca fondat, urmând

a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 18 lit.

c) din Legea nr. 10/2001 în redactarea ulterioară republicării, urmare

modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005, în vigoare la data pronunțării

hotărârii atacate, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci

când imobilul a fost înstrăinat, cu respectarea dispozițiilor legale.

Corelativ, art. 20 alin. (2) din

lege, dispune că în situația în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995 „pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu

destinația de locuință, trecute în proprietatea statului”, cu modificările

ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent, pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren

și construcție, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Tot astfel, art. 45 alin. (1) din

lege stipulează că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în

cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile ce cad sub incidența

legii, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare

la data înstrăinării.

În cauză, răspunzând motivelor de

apel formulate de intimatul pârât, instanța de control judiciar a reținut

greșit că faptul înstrăinării imobilului către foștii chiriași, în baza

dispozițiilor Legii nr. 112/1995 „este o situație de fapt nouă”, invocată

direct în apel.

Astfel, expertiza tehnică R.,

efectuată la fond, arată în mod explicit că imobilul, construcție (C1) în

suprafață de 179,46 mp și terenul aferent de 223,52 mp au fost vândute de către

Consiliul local Iași, în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995, numiților I.C.

și C.E., prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 301/1997 și respectiv nr.

906/1999 (fila 86-87 dosar nr. 2262/2005 al Tribunalului Iași).

De altfel, concluziile acestui

raport de expertiză tehnică au fost comentate chiar în cuprinsul sentinței,

reținându-se, contrar legii, că această împrejurare nu prezintă relevanță, în

condițiile în care nu a fost relevată în dispoziția contestată.

Or, indiferent care a fost motivul

ce a condus la respingerea notificării, instanțele erau obligate să aibă în

vedere soluția dată de legiuitor situației particulare a vânzărilor valabil făcute,

în temeiul Legii nr. 112/1995, când chiriașul de bună credință a devenit

proprietar incontestabil al imobilului.

A proceda în alt mod, contrar

dispozițiilor exprese ale legii, ar echivala cu o expropriere făcută cu

încălcarea prevederilor legale în materie.

Cât privește motivul de recurs

vizând terenul aferent casei de locuit care, în opinia recurentei, nu putea

face obiect al restituirii, acesta este parțial fondat, doar în ceea ce

privește restituirea în natură, pentru aceleași considerente ca cele mai sus

expuse.

Măsurile reparatorii în echivalent,

se impun însă a fi acordate și pentru terenul în suprafață de 223,52 mp, în

condițiile în care, așa cum în mod judicios a reținut instanța de apel, în

actul de preluare (decizia nr. 57 din 14 februarie 1986 a fostului Consiliu

Popular al Județului Iași) imobilul este individualizat ca fiind compus din

construcție (13,38 mp locuință și 53,80 mp magazie) și teren aferent în

suprafață de 215,98 mp

Așa fiind, recursul urmează a se

admite cu consecința casării ambelor hotărâri pronunțate în cauză, a anulării

dispoziției atacate și a obligării pârâtului la acordarea măsurilor reparatorii

în echivalent, în condițiile dispozițiilor în vigoare ale legii, pentru întreg

imobilul, casă și teren aferent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Iași împotriva deciziei civile nr. 3 din 10 ianuarie 2006

a Curții de Apel Iași.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 571 din 13 mai 2005 a Tribunalului Iași, secția civilă, și,

în fond, admite cererea, anulează dispoziția nr. 3539 din 4 martie 2004 emisă

de Primarul municipiului Iași.

Obligă pârâtul să emită dispoziție

de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent în condițiile Legii privind

regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, pentru imobilul situat în Iași, compus din casă și teren aferent.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2007.