ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8458/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 11 noiembrie 2004, reclamanții S.T., S.C. si S.G. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Iași, solicitând anularea dispoziției nr. 9313 din 12 octombrie 2004, restituirea în natură a suprafeței libere din terenul de 2106 mp situat Iași, precum și stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcția demolată, care era amplasată la aceeași adresă. În motivarea contestației, întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanții au susținut că dispoziția atacată este contrară legii precizate deoarece o parte din terenul de 2106 mp solicitat prin notificare nu constituie domeniu public și poate fi restituită în natură.

Tribunalul Iași, secția civilă, prin sentința nr. 1394 din 28 septembrie 2005, a admis contestația, a anulat dispoziția criticată, a dispus restituirea în natură a terenului de 2106 mp situat în Iași, prezentat în planul de situație anexă la raportul de expertiză extrajudiciară, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în echivalent a construcțiilor demolate amplasate la aceeași adresă, l-a obligat pe pârât să restituie contravaloarea acestor construcții, calculată în conformitate cu standardele internaționale de evaluare și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

S-a reținut că: - reclamanții sunt succesorii familiei Z., care în anul 1950 avea în proprietate un teren de 2260 mp si o construcție (în prezent demolată), situate în Iași; - în anul 1950, societatea C. a preluat din terenul menționat 154 mp, pentru care ulterior a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamanților, acestora eliberându-li-se titlul nr. 186205/2002; - deși prin notificare au solicitat 2604 mp, reclamanții sunt îndreptățiți să revendice doar 2106 mp; - potrivit anexelor raportului de expertiză, terenul de 2106 mp menționat în dispoziția de respingere a notificării se află la o oarecare distanță de scuarul Bicaz, inclus în inventarul domeniului public; - pe de altă parte, pârâtul nu a făcut dovada că terenul în litigiu este cuprins într-un plan de sistematizare; - drept consecință, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 8 din H.G.

nr. 614/2001, acest teren poate fi restituit în natură. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 23 din 10 februarie 2006, a respins apelul declarat de pârât, cu o motivare asemănătoare. Pârâtul a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri și, pe fond, menținerea dispoziției contestate. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanțele de fond și apel au reținut greșit, pe baza unui raport de expertiză extrajudiciară, că terenul solicitat nu face parte din domeniul public și, deci, în speță ar fi operant art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Această critică este fondată deoarece: - prin dispoziția contestată, pârâtul a făcut reclamanților o ofertă de restituire în echivalent pentru clădirea demolată și teren, respingându-le cererea de restituire în natură a ⅓ din teren, pe considerentul că acest imobil este inclus în domeniul public al municipiului și are destinația de parc; - potrivit actelor aflate la dosar și expertizei tehnice efectuate în cauză, statul a preluat imobilul în discuție conform Decretului nr. 92/1950, construcțiile ridicate în jurul anului 1910 au fost demolate, terenul solicitat de reclamanți este amplasat în spatele unor blocuri și ocupat de parcul Guliver, iar în această zonă, care nu dispune de niciun loc de recreere, nu poate fi amenajat un alt parc, din lipsă de spațiu; - în consecință, datorită implicațiilor sociale negative pe care le-ar genera eventuala desființare a parcului menționat, restituirea în natură a terenului în litigiu nu este posibilă.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri, rejudecării și respingerii contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Iași împotriva deciziei nr. 23 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Iași. Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr.1394 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Iași și rejudecând respinge contestația formulată de S.T., S.C. și S.G. împotriva dispoziției nr. 9313 din 12 octombrie 2004 a Primarului municipiului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2006.