ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8458/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 11 noiembrie 2004, reclamanții S.T.,

S.C. si S.G. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Iași, solicitând

anularea dispoziției nr. 9313 din 12 octombrie 2004, restituirea în natură a

suprafeței libere din terenul de 2106 mp situat Iași, precum și stabilirea

măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcția demolată, care era

amplasată la aceeași adresă.

În motivarea contestației, întemeiate pe prevederile

Legii nr. 10/2001, reclamanții au susținut că dispoziția atacată este contrară

legii precizate deoarece o parte din terenul de 2106 mp solicitat prin

notificare nu constituie domeniu public și poate fi restituită în natură.

Tribunalul Iași, secția

civilă, prin sentința nr. 1394 din 28 septembrie 2005, a admis contestația, a

anulat dispoziția criticată, a dispus restituirea în natură a terenului de 2106

mp situat în Iași, prezentat în planul de situație anexă la raportul de

expertiză extrajudiciară, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la

restituirea în echivalent a construcțiilor demolate amplasate la aceeași

adresă, l-a obligat pe pârât să restituie contravaloarea acestor construcții,

calculată în conformitate cu standardele internaționale de evaluare și a luat

act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- reclamanții sunt

succesorii familiei Z., care în anul 1950 avea în proprietate un teren de 2260

mp si o construcție (în prezent demolată), situate în Iași;

- în anul 1950, societatea

C. a preluat din terenul menționat 154 mp, pentru care ulterior a fost

reconstituit dreptul de proprietate al reclamanților, acestora eliberându-li-se

titlul nr. 186205/2002;

- deși prin notificare au

solicitat 2604 mp, reclamanții sunt îndreptățiți să revendice doar 2106 mp;

- potrivit anexelor

raportului de expertiză, terenul de 2106 mp menționat în dispoziția de

respingere a notificării se află la o oarecare distanță de scuarul Bicaz,

inclus în inventarul domeniului public;

- pe de altă parte, pârâtul

nu a făcut dovada că terenul în litigiu este cuprins într-un plan de

sistematizare;

- drept consecință, conform

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 8 din H.G. nr. 614/2001, acest

teren poate fi restituit în natură.

Curtea de Apel Iași, secția

civilă, prin decizia nr. 23 din 10 februarie 2006, a respins apelul declarat de

pârât, cu o motivare asemănătoare.

Pârâtul a declarat recurs,

prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri și, pe fond, menținerea

dispoziției contestate.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanțele de fond și apel au reținut

greșit, pe baza unui raport de expertiză extrajudiciară, că terenul solicitat

nu face parte din domeniul public și, deci, în speță ar fi operant art. 9 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001.

Această critică este fondată

deoarece:

- prin dispoziția contestată,

pârâtul a făcut reclamanților o ofertă de restituire în echivalent pentru

clădirea demolată și teren, respingându-le cererea de restituire în natură a ⅓

din teren, pe considerentul că acest imobil este inclus în domeniul public al

municipiului și are destinația de parc;

- potrivit actelor aflate la dosar

și expertizei tehnice efectuate în cauză, statul a preluat imobilul în discuție

conform Decretului nr. 92/1950, construcțiile ridicate în jurul anului 1910 au

fost demolate, terenul solicitat de reclamanți este amplasat în spatele unor

blocuri și ocupat de parcul Guliver, iar în această zonă, care nu dispune de

niciun loc de recreere, nu poate fi amenajat un alt parc, din lipsă de spațiu;

- în consecință, datorită

implicațiilor sociale negative pe care le-ar genera eventuala desființare a

parcului menționat, restituirea în natură a terenului în litigiu nu este

posibilă.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3)

C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri,

rejudecării și respingerii contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Iași împotriva deciziei nr. 23 din 10 februarie 2006 a Curții

de Apel Iași.

Casează decizia recurată precum și

sentința civilă nr.1394 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Iași și

rejudecând respinge contestația formulată de S.T., S.C. și S.G. împotriva

dispoziției nr. 9313 din 12 octombrie 2004 a Primarului municipiului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie

2006.