ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8715/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 268 din 4 martie 2005, Tribunalul Iași a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, actele depuse de reclamant la dosarul cauzei nu constituie acte doveditoare ale dreptului de proprietate cu privire la imobilul situat în Iași, în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată. Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 25 din 10 februarie 2006, a admis apelul declarat de S.M. împotriva sentinței civile nr. 268 din 4 martie 2005 a Tribunalului Iași, pe care a schimbat-o în tot; a admis acțiunea civilă pronunțată de reclamantul S.M.

în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași; a desființat dispoziția nr. 2922 din 22 decembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Iași; a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului situat în Iași, compus din construcție și teren, conform raportului de expertiză tehnică și a schiței anexă nr. 1, parcela contur galben, întocmite de expert tehnic D.N., filele 31-33 dosar apel, în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, imobilul situat în Iași, compus din construcție și teren în suprafață de 686 mp a aparținut autorului S.I. Reclamantul are calitatea de moștenitor al autorului, lucru ce rezultă din certificatul de moștenitor nr. 72 din 22 iulie 1996. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs Primarul Municipiului Iași, criticând-o ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece: - Reclamantul nu a depus nici un document din care să rezulte că imobilul revendicat a rămas de pe urma autorului S.I. Expertiza tehnică efectuată în faza de apel nu este suficientă pentru a se dovedi dreptul de proprietate al imobilului revendicat de către reclamant; - Reclamantul nu a făcut nici dovada calității de moștenitor de pe urma fraților S.I. și S.A. Recursul nu este fondat. Pentru soluționarea cauzei și pentru a răspunde motivelor de recurs formulate de Primarul Municipiului Iași, este necesară clarificarea unor probleme de drept, în aplicarea corectă a unor dispoziții cuprinse în Legea nr. 10/2001 republicată. Întrucât cererea de restituire a imobilului situat în Iași, formulată de reclamantul S.M., a fost respinsă de Primăria orașului Iași pentru că nu s-a dovedit calitatea de proprietar a autorului (S.I.) reclamantului, și se impune a se stabili ce se înțelege prin acte doveditoare a dreptului de proprietate, în sensul legii aplicabile.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și, în cazul moștenitorilor, actele ce le atestă această calitate vor fi depuse, ca anexă la notificare, într-un anumit termen, ce a fost prelungit apoi prin lege. La pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, se prevede că prin acte doveditoare se înțelege orice înscrisuri translative de proprietate, acte juridice care atestă calitatea de moștenitor, orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [art. 2 alin. (1) din lege] orice acte juridice care atestă deținerea proprietății, expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptățită înțelege să se prevaleze în dovedirea cererii sale, orice alte înscrisuri sau declarații notariale.

Pentru că art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată nu cuprinde prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al autorului persoanelor îndreptățite, cum este cazul în speță, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în normele de aplicare, la care am făcut referire. Ca urmare, rezultă că, în această materie, ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privința dovedirii dreptului de proprietate, nu se impune o astfel de dovadă numai prin înscris autentic de înstrăinare, cum se pretinde în recurs, fiind admisibile și alte mijloace de probă, astfel cum au fost redate, important fiind de stabilit dacă bunul preluat de stat a aparținut autorului reclamantului.

Actul de preluare a imobilului prin naționalizare de către stat constituie prin el însuși un mijloc de probă, chiar dacă dă naștere unei prezumții relative de proprietate. În speță, s-a făcut o asemenea dovadă în sensul că anexa la Decretul nr. 92/1950, f. 9, 10 dosar fond, atestă că la poziția 181, figurează înscris S.I. (autorul reclamantului) cu imobilele naționalizate în Iași. Expertizele tehnice efectuate în cauză f. 61-73 dosar fond și f. 31-33 dosar apel au confirmat că în imobilul din litigiu situat în Iași, compus din construcție și 686 mp teren funcționează o grădiniță cu titlu de chirie, fiind închiriat de D.A.P.P.P. Iași, Inspectoratului Școlar Județean Iași. Prin urmare, instanța de apel a reținut în mod judicios că, reclamantul a făcut dovada atât a dreptului de proprietate al autorului S.I.

asupra imobilului în litigiu cât și preluarea abuzivă a imobilului respectiv de către Statul Român conform Decretului nr. 92/1950. De asemenea, reclamantul a făcut dovada calității sale de moștenitor al autorului S.I., certificat de moștenitor nr. 72 din 22 iulie 1996, f. 4 dosar fond. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Iași împotriva deciziei nr. 25 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2006.