ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8715/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 268 din 4

martie 2005, Tribunalul Iași a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul

S.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, actele depuse de reclamant la dosarul cauzei nu constituie

acte doveditoare ale dreptului de proprietate cu privire la imobilul situat în

Iași, în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Curtea de Apel Iași prin decizia

civilă nr. 25 din 10 februarie 2006, a admis apelul declarat de S.M. împotriva

sentinței civile nr. 268 din 4 martie 2005 a Tribunalului Iași, pe care a

schimbat-o în tot; a admis acțiunea civilă pronunțată de reclamantul S.M. în

contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași; a desființat dispoziția nr. 2922

din 22 decembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Iași; a dispus restituirea

în natură către reclamant a imobilului situat în Iași, compus din construcție

și teren, conform raportului de expertiză tehnică și a schiței anexă nr. 1, parcela

contur galben, întocmite de expert tehnic D.N., filele 31-33 dosar apel, în

condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, imobilul situat în Iași, compus din construcție și teren în

suprafață de 686 mp a aparținut autorului S.I. Reclamantul are calitatea de

moștenitor al autorului, lucru ce rezultă din certificatul de moștenitor nr. 72

din 22 iulie 1996.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată, a declarat recurs Primarul Municipiului Iași, criticând-o ca fiind

nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Reclamantul nu a depus nici un

document din care să rezulte că imobilul revendicat a rămas de pe urma

autorului S.I. Expertiza tehnică efectuată în faza de apel nu este suficientă

pentru a se dovedi dreptul de proprietate al imobilului revendicat de către

reclamant;

- Reclamantul nu a făcut nici dovada

calității de moștenitor de pe urma fraților S.I. și S.A.

Recursul nu este fondat.

Pentru soluționarea cauzei și pentru

a răspunde motivelor de recurs formulate de Primarul Municipiului Iași, este

necesară clarificarea unor probleme de drept, în aplicarea corectă a unor

dispoziții cuprinse în Legea nr. 10/2001 republicată.

Întrucât cererea de restituire a

imobilului situat în Iași, formulată de reclamantul S.M., a fost respinsă de

Primăria orașului Iași pentru că nu s-a dovedit calitatea de proprietar a

autorului (S.I.) reclamantului, și se impune a se stabili ce se înțelege prin

acte doveditoare a dreptului de proprietate, în sensul legii aplicabile.

Potrivit art. 23 din Legea nr.

10/2001 republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și, în

cazul moștenitorilor, actele ce le atestă această calitate vor fi depuse, ca

anexă la notificare, într-un anumit termen, ce a fost prelungit apoi prin lege.

La pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003

de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, se

prevede că prin acte doveditoare se înțelege orice înscrisuri translative de

proprietate, acte juridice care atestă calitatea de moștenitor, orice acte

juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [art.

2 alin. (1) din lege] orice acte juridice care atestă deținerea proprietății,

expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptățită înțelege

să se prevaleze în dovedirea cererii sale, orice alte înscrisuri sau declarații

notariale.

Pentru că art. 23 din Legea nr.

10/2001 republicată nu cuprinde prevederi speciale în privința dovedirii

dreptului de proprietate al autorului persoanelor îndreptățite, cum este cazul

în speță, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în normele

de aplicare, la care am făcut referire. Ca urmare, rezultă că, în această

materie, ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privința

dovedirii dreptului de proprietate, nu se impune o astfel de dovadă numai prin

înscris autentic de înstrăinare, cum se pretinde în recurs, fiind admisibile și

alte mijloace de probă, astfel cum au fost redate, important fiind de stabilit

dacă bunul preluat de stat a aparținut autorului reclamantului.

Actul de preluare a imobilului prin

naționalizare de către stat constituie prin el însuși un mijloc de probă, chiar

dacă dă naștere unei prezumții relative de proprietate.

În speță, s-a făcut o asemenea

dovadă în sensul că anexa la Decretul nr. 92/1950, f. 9, 10 dosar fond, atestă

că la poziția 181, figurează înscris S.I. (autorul reclamantului) cu imobilele

naționalizate în Iași.

Expertizele tehnice efectuate în

cauză f. 61-73 dosar fond și f. 31-33 dosar apel au confirmat că în imobilul

din litigiu situat în Iași, compus din construcție și 686 mp teren funcționează

o grădiniță cu titlu de chirie, fiind închiriat de D.A.P.P.P. Iași,

Inspectoratului Școlar Județean Iași.

Prin urmare, instanța de apel a

reținut în mod judicios că, reclamantul a făcut dovada atât a dreptului de

proprietate al autorului S.I. asupra imobilului în litigiu cât și preluarea

abuzivă a imobilului respectiv de către Statul Român conform Decretului nr.

92/1950.

De asemenea, reclamantul a făcut

dovada calității sale de moștenitor al autorului S.I., certificat de moștenitor

nr. 72 din 22 iulie 1996, f. 4 dosar fond.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de

consecință se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Iași împotriva deciziei nr. 25 din 10 februarie

2006 a Curții de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2006.