ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2819/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 21 mai 2002 pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 7699,

reclamanții M.C.T., M.E., D.A.E., D.G.M. și B.N. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Iași modificarea Dispoziției nr.

768 emisă de aceasta la 8 mai 2002 în sensul de: 1) a se restitui suprafața de

teren de 462 mp (164 mp construit și 298 mp curte) situată în Iași; 2) de a se

preciza preluarea imobilului ca fiind „fără titlu”; 3) de a se radia din schiță

garajul construit de chiriașul M.I. fără autorizație.

În

motivarea acțiunii se arată că imobilul situat în Iași, a fost proprietatea

mătușii reclamanților, E.H., fiind preluat de stat în mod abuziv, cu

nerespectarea art. 2 din Decretul nr. 92/1950 și Decretul nr. 524/1955.

Prin

sentința civilă nr. 7098 din 3 mai 2000, definitivă și irevocabilă Judecătoria

Iași a dispus restituirea imobilului, construcție situat la adresa mai sus

menționată, compus din subsol, parter și etaj.

Notificarea

adresată de reclamanți Primăriei Iași în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost

soluționată prin Dispoziția nr. 768 din 8 mai 2002, prin care s-a dispus

restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 460,32 mp situat în

Iași.

Prin

sentința civilă nr. 815 din 30 septembrie 2002 Tribunalul Iași a respins

acțiunea.

Pentru

aceasta s-a reținut că suprafața efectiv restituită este cea rezultată din

măsurătorile efectuate de specialiști, fiind calculată conform normelor tehnice

actuale și reflectă realitatea din teren.

Lipsa

unor probe privind eventuale greșeli în determinarea tehnică a suprafeței în litigiu

și faptul că diferența este neglijabilă (1,68 mp) au dus la respingerea

capătului de cerere în cauză ca neîntemeiat.

În

ceea ce privește mențiunea referitoare la preluarea imobilului „cu titlu

valabil” a fost apreciată ca nefiind esențială, de natură să afecteze dreptul

de proprietate al reclamanților, iar împrejurarea că bunul a fost trecut în

proprietatea statului cu nerespectarea Decretului nr. 92/1950 și a Decretului nr.

524/1955 a fost stabilită prin sentința civilă nr. 7098/2000 a Judecătoriei

Iași, definitivă și irevocabilă.

Referitor

la radierea din schița-anexă a garajului, s-a considerat că evidențierea

garajului este corectă, schița imobilului trebuind să reflecte strict

realitatea din teren.

Apelul

formulat de reclamanți a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 19

din 12 martie 2003 a Curții de Apel Iași.

Împotriva

acestei decizii reclamanții au formulat recurs, în ceea ce privește capetele 2

și 3 din acțiunea inițială, apreciind decizia ca fiind lipsită de temei legal

și dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În

esență se susține că, prin respingerea cererii de modificare a mențiunii

„preluat de stat cu titlu valabil”, ar fi fost încălcată Legea nr. 10/2001,

lege care a reprezentat temeiul de drept al restituirii, întrucât aceasta

reglementează numai situația imobilelor preluate abuziv.

Se

mai arată că preluarea abuzivă a imobilului a fost statuată de două hotărâri

judecătorești depuse în copie la dosar; totodată, rezultă din nerespectarea

Decretului nr. 524/1955, precum și chiar din preambulul Dispoziției contestate

unde sunt reținute acte normative ce reglementează numai preluării abuzive ale

statului, dispoziția fiind, din acest punct de vedere contradictorie.

Recursul

este nefondat pentru următoarele considerente.

Domeniul

de aplicare al Legii nr. 10/2001, așa cum rezultă din art. 2 alin. (1),

cuprinde atât imobilele preluate cu titlu valabil, cât și cele preluate fără

titlu valabil, precum și imobilele preluate fără temei legal.

În

consecință, împrejurarea că imobilul să fi fost preluat abuziv nu reprezintă o

condiție de aplicare a Legii nr. 10/2001, care ar fi fost încălcată, așa cum

susțin recurenții.

Decizia recurată nu contravine,

deci, dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fie că imobilul a fost preluat fără

titlu, așa cum se afirmă în acțiunea introductivă de instanță, fie că a fost

preluat abuziv (adică fără temei legal) așa cum se susține în recurs.

Pe de altă parte, după cum se reține

în însăși motivarea recursului, inexistența unui titlu valabil al statului cu

privire la preluarea imobilului în litigiu a fost reținută deja prin sentința

civilă nr. 7098 din 3 mai 2000 a Judecătoriei Iași prin care s-a admis acțiunea

reclamanților și imobilul-construcție în cauză le-a fost lăsat în deplină

proprietate și posesie.

În ceea ce privește radierea

garajului din schița anexă la Dispoziția de restituire, s-a reținut în mod

corect că pretenția reclamanților nu are influență asupra dreptului de

proprietate stabilit în favoarea lor, iar schița imobilului restituit trebuie

să reflecte situația reală, inclusiv construcția existentă la momentul

restituirii, în speță garajul.

Față de cele reținute, recursul se

va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții

M.E., D.A., D.G.M., B.N. și M.C.T., continuat prin M.T. și D.A.M. împotriva

deciziei civile nr. 19 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2004.