ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10510/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 10 februarie 2003 reclamanta P.C.M. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Iași și Consiliul local Iași pentru anularea dispoziției nr. 2164 din 10 decembrie 2002 emisă de primarul municipiului Iași și pentru restituirea în natură sau în echivalent a terenului în suprafață de 389 mp. Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 318 din 12 mai 2003 a respins plângerea reclamantei împotriva dispoziției nr. 2164/2002 și a respins acțiunea împotriva pârâtului Consiliul local Iași pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

În motivarea acestei hotărâri Tribunalul a reținut că petenta nu a depus nici la Primărie nici la instanță acte din care să rezulte că este proprietara imobilului revendicat, acte în accepțiunea art. 22 din Legea nr. 10/2001 și în interpretarea dată acestui articol de Normele metodologice de aplicare a legii aprobate prin H.G.R. nr. 498/2003. Nu s-a primit apărarea reclamantei în sensul că preluarea a 880 mp de la reclamantă în 1984 ar prezuma dreptul de proprietate al acesteia asupra terenului pretins. Consiliul local al Municipiului Iași neavând atribuții în procedura de restituire inițiată de Legea nr. 10/2001, a fost considerat ca neavând calitate procesuală pasivă. Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 100 din 26 noiembrie 2003, a menținut soluția Tribunalului, prin respingerea apelului declarat de reclamantă.

În considerente s-a reținut că reclamanta nu a putut produce un act juridic translativ de proprietate care să ateste că aceasta deține (a deținut) imobilul cu acest titlu, procesul-verbal din 8 iunie 1984 de preluare de către fosta I.G.C.L. Iași a imobilului construcție și teren de 880 mp, nu poate face dovada proprietății. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal invocând greșita aplicare a Legii nr. 10/2001, interpretarea eronată dată art. 22 alin. (1) din această lege, atunci când instanța nu a primit drept dovadă a proprietății procesul-verbal de preluare, care face mențiunea în cuprinsul său „că se preia un imobil ce face obiectul proprietății”. Recursul este nefondat.

Instanța de apel a confirmat, în mod corect, soluția legală dată de instanța de fond care a făcut o corectă interpretare a Legii nr. 10/2001 cât privește actele doveditoare ale proprietății, în sensul art. 22 al acestei legi. Fără îndoială actul prezentat ca titlu de proprietate nu face dovada proprietății nici nu prezumă o deținere cu titlu de proprietate a imobilului preluat. De altfel din cuprinsul actului, rezultă numai faptul preluării unui imobil situat în str. M., descrierea imobilului și împrejurarea că la data preluării imobilul era locuit de P.G. și P.M. Constatând, ca urmare, că motivul invocat de reclamantă care s-ar înscrie în dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu poate fi reținut ca motiv de recurs se va respinge ca nefondată această cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.C.M. împotriva deciziei civile nr. 100 din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2005.