ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10510/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași la 10 februarie 2003 reclamanta P.C.M. a chemat în judecată

pe pârâții Primăria Iași și Consiliul local Iași pentru anularea dispoziției

nr. 2164 din 10 decembrie 2002 emisă de primarul municipiului Iași și pentru

restituirea în natură sau în echivalent a terenului în suprafață de 389 mp.

Tribunalul Iași prin sentința civilă

nr. 318 din 12 mai 2003 a respins plângerea reclamantei împotriva dispoziției

nr. 2164/2002 și a respins acțiunea împotriva pârâtului Consiliul local Iași

pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

În motivarea acestei hotărâri

Tribunalul a reținut că petenta nu a depus nici la Primărie nici la instanță

acte din care să rezulte că este proprietara imobilului revendicat, acte în

accepțiunea art. 22 din Legea nr. 10/2001 și în interpretarea dată acestui

articol de Normele metodologice de aplicare a legii aprobate prin H.G.R. nr.

498/2003. Nu s-a primit apărarea reclamantei în sensul că preluarea a 880 mp de

la reclamantă în 1984 ar prezuma dreptul de proprietate al acesteia asupra

terenului pretins. Consiliul local al Municipiului Iași neavând atribuții în

procedura de restituire inițiată de Legea nr. 10/2001, a fost considerat ca

neavând calitate procesuală pasivă.

Curtea de Apel Iași prin decizia

civilă nr. 100 din 26 noiembrie 2003, a menținut soluția Tribunalului, prin

respingerea apelului declarat de reclamantă.

În considerente s-a reținut că

reclamanta nu a putut produce un act juridic translativ de proprietate care să

ateste că aceasta deține (a deținut) imobilul cu acest titlu, procesul-verbal

din 8 iunie 1984 de preluare de către fosta I.G.C.L. Iași a imobilului

construcție și teren de 880 mp, nu poate face dovada proprietății.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat recurs în termen legal invocând greșita aplicare a Legii nr.

10/2001, interpretarea eronată dată art. 22 alin. (1) din această lege, atunci

când instanța nu a primit drept dovadă a proprietății procesul-verbal de

preluare, care face mențiunea în cuprinsul său „că se preia un imobil ce face

obiectul proprietății”.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a confirmat, în mod

corect, soluția legală dată de instanța de fond care a făcut o corectă

interpretare a Legii nr. 10/2001 cât privește actele doveditoare ale

proprietății, în sensul art. 22 al acestei legi.

Fără îndoială actul prezentat ca

titlu de proprietate nu face dovada proprietății nici nu prezumă o deținere cu

titlu de proprietate a imobilului preluat. De altfel din cuprinsul actului,

rezultă numai faptul preluării unui imobil situat în str. M., descrierea

imobilului și împrejurarea că la data preluării imobilul era locuit de P.G. și

P.M.

Constatând, ca urmare, că motivul

invocat de reclamantă care s-ar înscrie în dispozițiile art. 304 pct. 4 C.

proc. civ. nu poate fi reținut ca motiv de recurs se va respinge ca nefondată

această cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta P.C.M. împotriva deciziei civile nr. 100 din 26

noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2005.