ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9870/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9870/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1574 din 16 octombrie 2008 a Tribunalului Iași, s-a respins excepția lipsei

calității procesuale active invocată de Primarul municipiului Iași cu privire

la contestatoarea U.J.C.C. Iași, în numele și pentru S.C.C.C. Iași; s-a admis

contestația formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul menționat;

s-a anulat dispoziția nr. 343 din 15 februarie 2008 emisă de Primarul

municipiului Iași, care a fost obligat să-i acorde contestatoarei măsuri

reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru

fosta construcție, parter și etaj, având destinație mixtă (locuință, atelier de

producție lucrări), cu suprafața construită de 773,53 mp și aria utilă de

862,19 mp.

In pronunțarea

acestei sentințe, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, că aceasta nu este fondată deoarece,

din înscrisurile depuse în cauză, rezultă că reclamanta este persoană juridică

îndreptățită la despăgubirile solicitate.

Astfel, la filele

43-44 dosar, s-a depus sentința pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. 260/PJ/2002,

prin care s-a admis cererea petentei C. Iași și i s-a acordat personalitate

juridică.

Din actele depuse de

contestatoare rezultă că, ulterior, aceasta s-a reorganizat, drept pentru care

justifică legitimare procesuală activă, iar, pe fondul cauzei, este

îndreptățită la despăgubirile solicitate conform notificării formulate.

În calitatea sa de

proprietară a imobilului, la data preluării, în mod abuziv, de către stat, în

condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, reclamanta a

solicitat restituirea echivalentului reparatoriu la C. Iași, în condițiile

stabilite de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, și pentru fosta

construcție, în suprafață construită de 773,53 mp și aria utilă de 802,19

mp, cu o valoare de inventar de 281.556 lei, la

data exproprierii, pentru demolare

fără despăgubire, prin Decretul

Consiliului de Stat nr. 57 din 10 februarie 1985, lucrările prevăzute în decret

nefiind executate.

La data trecerii

imobilului în proprietatea statului, prin decretul de expropriere nepublicat,

bunul notificat se afla în proprietatea C.P.A.D.M. din Iași,

care, ulterior, a devenit C.I. - actualmente, C.,

oraș Iași, cu

sediul în Iași.

Dovada proprietății

imobilului expropriat s-a făcut cu anexa 1 poziția 51 la Decretul C.S. nr. 57/1985,

cu referatul juridic pentru realizarea proiectului nr. 6766/R/182 etapa

I

de

expropriere, unde, la poziția 61, s-a stabilit că proprietarul imobilului

propus pentru demolare, este C.C. oraș Iași, cu autorizația de construcții nr. 016026

din 13 aprilie 1939, cu scrisoarea DAFIS nr. 2561 din 2 februarie 1998, cu

schița plan de identificare și certificat arhivă.

Pentru

aceste considerente a fost respinsă excepția lipsei procesuale active a

contestatoarei și, pe fond, s-a admis

contestația formulată de aceasta.

Prin decizia civilă

nr. 93 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Primarul

municipiului Iași împotriva sentinței civile

sus-menționate, care a fost schimbată în

parte, în sensul că s-a respins

contestația formulată de U.J.C.C. Iași, în numele și pentru S.C.C.C. Iași,

împotriva dispoziției nr. 343 din 15 februarie 2008 emisă de pârât; a fost

păstrată dispoziția sentinței referitoare la respingerea excepției lipsei

procesuale active.

În pronunțarea

acestei decizii civile, Curtea de Apel a reținut că, prin

notificarea înaintată Primarului municipiului

Iași, F. Iași, în numele

și pentru C. oraș Iași, a solicitat restituirea

în natură a terenului în suprafață de 773,53 mp situat în Iași.

Prin dispoziția nr. 343

din 15 februarie 2008, Primarul municipiului Iași a respins cererea formulată

de F., motivat de faptul că aceasta nu a depus, până la data soluționării

notificării, înscrisuri doveditoare privind calitatea sa de

persoană îndreptățită la restituire și nu a făcut

dovada continuării activității fostului

deținător, C.I.

In ceea ce privește

dreptul de proprietate asupra imobilului din Iași, certificatul nr. 6499 din 15

ianuarie 1999, eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului, atestă că,

în registrul cadastral al imobilelor din orașul Iași, imobilul din litigiu figurează,

în perioada 1909 - 1911, ca fiind proprietatea

I.F.

, iar în perioada

1916 - 1942 figurează în proprietatea Federalei Băncilor Populare.

Din referatul juridic

întocmit de I.C.P.R.O.M. Iași rezultă că, urmare a realizării Proiectului nr. 6766/R/1982,

etapa

I,

au fost afectate unele imobile proprietate personală,

între care și cel de la nr. 9, proprietatea C.P.A.D.M.C. Iași.

Prin Decretul

Consiliului de Stat nr. 57/1985 (fila 24 dosar fond), s-a dispus exproprierea

și trecerea în proprietatea statului a mai multor imobile (terenuri și

construcții), imobilul din litigiu figurând în anexa la decret, la poziția 51,

în care s-a consemnat, ca proprietar, C.P.A.D.M.C. Iași.

În documentația ce a

stat la baza emiterii actului normativ, la poziția 61, figurează același

imobil, cu mențiunea că se afla în proprietatea „C.C.

Iași", cu sediul în Iași.

Potrivit art. 24

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și,

după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută

în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării

abuzive sau s-a pus în executare această măsură.

Raportat la acest

text, Curtea a reținut că, în prezenta cauză, imobilul din

litigiu a avut ca proprietar, la data preluării de

către stat, C.P.A.D.M.C.

, conform anexei la Decretul nr. 57/1985 și

conform celor susținute de notificatoare în cererea de restituire și în cererea

cu care a învestit instanța de fond. Potrivit susținerilor ambelor părți, C.P.A.D.M.C.

s-a transformat în C.I.

In

prezenta cauză, notificarea a fost formulată de C. Iași,

prin F. Iași.

Prin decizia nr. 6

din 27 februarie 1998, F. Iași a ratificat hotărârea adunării generale a

membrilor cooperatori ai fostei C.C.C. oraș Iași - pendinte de sucursala comercială

Iași - și a dispus reînființarea C.C.C. oraș Iași, cu activitate economică și

personalitate juridică.

Prin sentința civilă

nr. 76 din 2 decembrie 2002, Judecătoria Iași a admis cererea petentei C.C.

oraș Iași și, în temeiul art. 10 din Legea nr. 109/1996, a acordat

personalitate juridică acesteia, dispunând și înscrierea sa în Registrul

Persoanelor Juridice de pe lângă Judecătorie.

Potrivit art. 3 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsurile reparatorii

reglementate de acest act normativ, persoanele juridice, proprietari ai

imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de

orice alte persoane juridice, după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la

măsuri

reparatorii este condiționată de

continuarea activității, ca persoană juridică, până la intrarea în vigoare a

legii reparatorii sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost

interzisă

sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și

fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre

judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea

desființată sau interzisă.

În prezenta cauză, C.C.

oraș Iași, reprezentată de F. și, ulterior, de U.J.C.C. Iași, care s-a

înființat prin sentința civilă nr. 76/2002, nu îndeplinește condiția prevăzută

de textul mai sus-menționat, atâta timp cât aceasta nu a făcut dovada

existenței unei hotărâri judecătorești care să constate că ea este aceeași

persoană juridică cu C.P.A.D.M.C. Iași (devenită ulterior, C.I.), de la care

s-a expropriat imobilul din Iași.

Ca urmare, conform

art. 296 C. proc. civ., s-a admis apelul declarat de pârât și s-a schimbat, în

parte, sentința atacată, în sensul respingerii contestației

formulate de reclamantă și păstrării dispoziției

emise de Primarul municipiului Iași, precum și păstrării dispoziției din

sentință referitoare la respingerea excepției lipsei

calității

procesuale active a U.J.C.C. Iași.

Împotriva acestei

decizii civile a declarat recurs U.J.C.C. Iași, în numele și pentru S.C.C.C.

Iași, care a criticat-o pentru următoarele motive:

Decizia instanței

cuprinde motive contradictorii si a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, Curtea de

Apel a reținut că societatea recurentă nu a făcut dovada îndeplinirii condiției

prevăzute de teza a II-a, art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr.

10/2001, reclamanta a precizat că dovada proprietății imobilului expropriat a

facut-o cu Anexa 1, poziția 51 la Decretul C.S. nr. 57/85, cu referatul

juridic pentru realizarea proiectului nr. 6766/R/182,

etapa 1 de expropriere, unde, la

poziția 61, se stabilește că

proprietarul imobilului propus pentru demolare este C.P.A.D.M. Iași.

Această societate

cooperativă și-a schimbat, în timp, denumirea (conform actelor normative

precizate în istoric), astfel încât, la momentul formulării notificării, exista

sub denumirea de C., reprezentată de F.T. (conform Legii nr. 109/1996), iar, în

prezent, există sub denumirea de S.C.C. C. oraș Iași, conform Legii nr. 1/2005.

Schimbarea, în timp,

a denumirii s-a realizat prin acte normative (legi, decrete) și nu ca urmare a

voinței membrilor cooperatori. De aceea, istoricul depus la instanța de apel

este semnificativ în această privință.

În

consecință, decizia instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii și

este lipsită de temei legal.

Recurenta a solicitat

admiterea căii de atac, modificarea deciziei recurate, iar, pe fond, menținerea

sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

Deși legal citat cu

menținea depunerii întâmpinării, intimatul pârât nu a înregistrat un asemenea

act în dosar.

Analizând decizia

civilă recurată, din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat,

pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

critica referitoare la motivele contradictorii ale deciziei, aceasta nu poate fi

reținută deoarece instanța de apel a expus, în mod clar, toate argumentele de

fapt și de drept care au format convingerea Curții în sensul admiterii

apelului, schimbării în parte a sentinței pronunțate în cauză și respingerii

contestației, nefiind, astfel, încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ.

Potrivit acestui text

de lege, instanța are obligația de a arăta, în cadrul hotărârii pronunțate,

motivele de fapt și de drept care au condus-o la soluție, precum și argumentele

pentru care au fost înlăturate cererile părților.

În acest sens a și

procedat Curtea, considerând, însă, că acțiunea reclamantei nu este întemeiată

față de neîndeplinirea, în opinia instanței de apel, a condițiilor art. 3 lit. c)

din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel a

menționat, în esență, că bunul figura, la data exproprierii, în proprietatea C.P.A.D.M.C

Iași, care, ulterior, s-a transformat în C.I.

A mai constatat,

însă, că reclamanta a fost reînființată în urma ratificării hotărârii adunării

generale a membrilor cooperatori ai fostei C.C.C. Iași, pendinte de sucursala comercială

Iași, prin decizia nr. 6 din 27 februarie 1998 a F. Iași, fiindu-i acordată

personalitate juridică prin sentința nr. 76 din 2 decembrie 2002 a Judecătoriei

Iași.

În consecință, a

considerat că reclamanta s-a înființat în anul 2002, prin hotărârea

sus-menționată, fără să dovedească existența unei hotărâri judecătorești, prin

care să se constate că este una și aceeași persoană juridică cu C.P.A.D.M.C.

Iași, care, ulterior, s-a transformat în C.I., în condițiile art. 3 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Argumentul Curții

raportat la sentința civilă nr. 76/2002 a Judecătoriei Iași și la

neîndeplinirea cerinței menționate în dispoziția legală enunțată mai sus nu

constituie o motivare contradictorie, instanța reținând că, prin această

hotărâre, s-a acordat doar personalitate juridică noii cooperative de consum,

reclamanta din

prezenta cauză, fără să se

stabilească și identitatea acesteia cu titularul dreptului de

proprietate

de la data preluării.

Susținerile privind

greșita aplicare a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001

la speța de față, a cărei situație de fapt a fost insuficient stabilită de

Curte, sunt, însă, întemeiate.

Astfel, conform art. 3

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, pot beneficia de măsurile reparatorii

prevăzute de actul normativ în discuție, printre altele, persoanele juridice,

proprietari ai imobilelor preluate de stat după 6 martie 1945, dacă și-au

continuat activitatea ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a

Legii sau activitatea lor a fost întreruptă sau interzisă în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989, pe care au reluat-o după această din urmă dată. în

acest ultim caz este obligatorie obținerea unei hotărâri judecătorești prin

care să se constate că persoana juridică, ce pretinde măsuri reparatorii este

una și aceeași cu persoana juridică desființată sau interzisă.

În prima ipoteză,

continuarea activității presupune păstrarea neîntreruptă a personalității

juridice în perioada scursă de la data deposedării abuzive până la data intrării

în vigoare a Legii, fără să aibă relevanță după cum au avut loc

modificări în ceea ce privește schimbarea

denumirii, a sediului sau a altor elemente

de identificare ale persoanei

juridice titulară a dreptului de proprietate asupra bunului, la data preluării.

Prin cererea de

recurs, reclamanta tinde să acrediteze ideea că este una și aceeași persoană

juridică cu proprietarul imobilului de la data preluării, respectiv C.P.A.D.M.C.

Iași, în ceea ce o privește neavând loc decât o schimbare a denumirii, în

temeiul legilor

ulterioare trecerii bunului

în proprietatea statului, iar nu o întrerupere sau încetare a

personalității

sale juridice.

Pe

de altă parte, necesitatea existenței unei hotărâri judecătorești prin care să

se constate identitatea între notificatorul

bunului și persoana juridică care 1-a avut în proprietate la data preluării

este relevantă în cazul întreruperii sau interzicerii activității acesteia în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Ipoteza tezei a II-a

din art. 3 alin. (1) lit. c) presupune reluarea activității după decembrie 1989

în două situații, când este ulterioară întreruperii activității persoanei juridice

ori interzicerii ei, ambele cu referire la limitele temporale reglementate în

text.

În primul caz,

persoana juridică și-a păstrat personalitatea juridică, încetându-și existența

doar „în fapt", fără să fie dizolvată, desființată ori interzisă într-o

altă modalitate, în temeiul unor acte normative emise de organe ale

administrației centrale de stat sau a altor organe abilitate de lege în acest

sens.

In cea de-a doua

situație, personalitatea juridică a persoanei interzise a încetat în mod

definitiv.

In speță, Curtea de

Apel a reținut că bunul a aparținut C.P.A.D.M.C. Iași, la data preluării,

figurând la poziția 51 din anexa la Decretul nr. 57/1985, devenită ulterior C.I.

(denumirea completă a acesteia fiind C.C. oraș Iași, după cum este trecută în

referatul juridic pentru realizarea Proiectului nr. 6766/R/182, etapa

I

de

expropriere, poziția 61), ambele cu sediul în municipiul Iași, județul Iași.

Instanța de apel a

constatat, potrivit susținerilor ambelor părți, că titulara dreptului de

proprietate la data exproprierii, C.P.A.D.M.C. Iași, s-a transformat în C.I. (C.C.

oraș Iași), considerând, astfel, că este vorba despre aceeași persoană

juridică.

Cu toate acestea, a

respins contestația motivat de nedepunerea unei hotărâri prin care să se

constate identitatea între reclamantă și fosta proprietară a imobilului, deși o

asemenea hotărâre este necesară în cazul întreruperii sau interzicerii

activității persoanei juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și,

bineînțeles, reluării activității după această dată, conform textului de lege

sus-menționat.

Or, instanța de apel

nu a verificat în ce măsură persoana juridică titulară a dreptului de

proprietate asupra imobilului la data preluării (C.P.A.D.M.C. Iași, ulterior, C.C.

oraș Iași) și-a întrerupt activitatea, a fost desființată sau interzisă în

orice alt mod în perioada de referință a legii (6 martie 1945-22 decembrie

1989), pentru a pretinde reclamantei obținerea unei hotărâri judecătorești de

constatare a identității acesteia cu proprietarul deposedat abuziv.

Efectuarea unei

asemenea verificări se impunea cu atât mai mult cu cât, în preambulul deciziei

nr. 6 din 27 februarie 1998, prin care F. Iași a ratificat hotărârea adunării

generale a membrilor cooperatori ai fostei C.C. (C.) oraș Iași privind reînființarea

acesteia, se menționează că, C.C. Iași (care figura și în referatul cu

propunerea de demolare nr. 6766/R/182) și-a încetat activitatea economică la

data de 12 aprilie 1994 (ulterior perioadei de referință din Legea nr.

10/2001), patrimoniul său fiind dat spre administrare sucursalei comerciale

Iași.

De asemenea,

ratificarea hotărârii adunării generale, care a stat la baza acordării

personalității juridice reclamantei din prezenta cauză, prin sentința civilă

nr. 76/2002, a avut loc în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 109/1996

privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de

credit.

Or, textul de lege

sus-menționat se referă la posibilitatea reînființării, prin hotărârea

membrilor cooperatori, a cooperativelor de consum desființate sau comasate după

anul 1990, în consecință, într-o perioadă ulterioară celei avută în vedere de

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Î

n concluzie, Curtea nu a stabilit, pe deplin,

situația de fapt în ceea ce privește momentul încetării activității

proprietarului imobilului de la data preluării și, în raport de rezultat, în ce

măsură era necesară obținerea unei hotărâri din partea reclamantei, în

condițiile dispoziției legale enunțate mai sus, care să dovedească identitatea

de persoană cu cea a fostului proprietar al imobilului sau era suficientă

administrarea altor mijloace de probă în acest scop.

Prin urmare, Curtea a

procedat la aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

10/2001, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă, fără să

verifice dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în speță.

Insuficienta

stabilire a aspectelor enumerate mai sus conduce la admiterea recursului, în

condițiile art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 314 și art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași curte de apel.

Cu

ocazia rejudecării, instanța de apel va analiza în ce măsură reclamanta se

încadrează în vreuna dintre ipotezele

prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. c) din Lege, inclusiv în teza

I,

referitoare

la continuarea activității persoanei juridice de la data

deposedării și până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001, față de susținerile

din recurs în legătură cu

identitatea de persoană juridică și schimbarea doar a denumirii.

De asemenea, se va

verifica incidența actului normativ sus-menționat în raport și de posibilitatea

formulării cererii de restituire a imobilului în condițiile art. 162 din Legea

nr. 109/1996, dar și de data acordării personalității juridice reclamantei prin

sentința civilă nr. 76/2002.

Sub aspectul

eventualei incidențe a Legii nr. 109/1996, Înalta Curte constată că, în dosarul

nr. 15453/1997 (fila 35 dosar apel), au fost comunicate relații în legătură cu

imobilul din Iași, teren și construcții demolate, dosar având ca obiect

acțiunea în revendicare a bunului situat la adresa sus-menționată, formulată de

„C. București".

Curtea de Apel

urmează să verifice în ce măsură acțiunea respectivă a fost formulată în temeiul

Legii nr. 109/1996 și care este soluția pronunțată în respectivul dosar, pentru

a putea considera cu privire la admisibilitatea demersului judiciar de față.

În plus, va cerceta

modalitatea de rezolvare a notificării formulate în legătură cu terenul nr. 462/2001

și înregistrate la Primăria municipiului Iași, sub nr. 319/2001, întrucât

recunoașterea sau, dimpotrivă, înlăturarea calității de persoană îndreptățită a

reclamantei la măsuri reparatorii, în acel dosar, pentru terenul pe care au

fost edificate construcțiile ce formează obiectul procesului de față, prezintă

relevanță juridică în cauza pendinte.

Din această

perspectivă, contrar celor reținute de Curte, prin dispoziția nr. 343 din 15

februarie 2008, emisă de Primarul municipiului Iași, contestată în prezentul

litigiu, s-a soluționat notificarea formulată în

legătură cu construcțiile demolate, iar nu și cea privind terenul de la această

adresă, înregistrată sub

nr. 462/2001. Cu privire la teren, există doar

un raport privind propunerea de respingere a notificării referitoare la

restituirea în natură (fila 13 dosar fond),

instanța

urmând a face verificări în legătură cu emiterea unei dispoziții în condițiile

art. 21/26 din Legea nr. 10/2001 pentru acest bun și, dacă este cazul, cu

soluția dată

asupra acesteia în faza de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de U.J.C.C. Iași, în numele și pentru S.C.C.C. Iași, împotriva

deciziei nr. 93 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

civilă recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie

2009.