ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1269/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 august 2002, reclamantul S.T. a chemat în judecată pe pârâții I.Ș.J. și Liceul „M.E.", solicitând obligarea acestora la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului situat în Iași, compus din 1.800 mp teren și construcție cu 3 camere și dependințe. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că: - este moștenitorul legal al bunicului său, S.T.F.G.

decedat, a cărui succesiune s-a dezbătut conform certificatului de moștenitor din 18 iulie 2001, - bunicul său a cumpărat imobilul la 14 iunie 1928 iar în anul 1948 a fost deposedat abuziv, printr-un act lovit de nulitate, ca urmare a vicierii consimțământului său, - în prezent imobilul figurează în folosința Liceului„M.E.", fiind degradat și abandonat de mai mult timp, - în urma demersurilor făcute, pârâtele i-au comunicat că imobilul este folosit drept magazie, spălătorie, călcătorie și este de strictă necesitate în procesul de învățământ, - în realitate conducerea liceului și a I.Ș.J., nu au întreținut imobilul, lăsându-l să se degradeze, iar pretinsele utilități nu sunt legate în mod direct de procesul de învățământ.

În drept a invocat prevederile art. 480 C. civ. și Legea nr. 10/2001. Pe parcursul procesului, reclamantul S.T. a precizat că obiectul acțiunii îl constituie contestația împotriva Deciziei nr. 365 din 8 septembrie 2001 de respingere a cererii de restituire a imobilului și înțelege să se judece în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar Județean Iași, Liceul „M.E." și Consiliul Local Iași (filele 14-15 Dosar nr. 24103/2002 al Judecătoriei Iași). Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 22111 din 30 octombrie 2002 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași care prin sentința civilă nr. 762 din 6 noiembrie 2003 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a I.Ș.J.

Iași și a Consiliului Local Iași, a admis în parte acțiunea și a anulat parțial Decizia nr. 365 din 8 septembrie 2001 doar în privința dispozițiilor art. 1. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 686 din 14 mai 2004 a respins apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1123 din 2 februarie 2006 a admis recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Iași și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul lași. S-a reținut că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, I.Ș.J.

Iași este unitate deținătoare a imobilului solicitat, revenindu-i astfel în exclusivitate competența și obligația de a soluționa cererea de restituire în natură a imobilului deținut; că atât prima instanță, cât și instanța de apel, în mod greșit au soluționat pricina pe cale de excepție, fapt ce atrage incidența motivului de casare prevederile de art. 315 alin. (2) C. proc. civ. și casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Iași. În rejudecare reclamantul a precizat că înțelege să se judece cu pârâții Municipiul Iași, Comisia Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 10/2001, Liceul „M.E.” Iași, I.Ș.J. Iași și Prefectura Iași. Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 2094 din 14 noiembrie 2007 a respins ca tardiv introdusă contestația, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora dispoziția trebuia atacată în 30 de zile de la comunicare.

S-a reținut că potrivit borderoului de expediere a corespondenței întocmit de Inspectoratul Școlar Județean Iași, dispoziția a fost comunicată reclamantului la 14 septembrie 2001, iar contestația a fost înregistrată la Judecătoria Iași la 28 august 2002 cu depășirea termenului prevăzut de textul menționat. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 78 din 14 mai 2008, a respins apelul declarat de reclamant. S-a reținut că, prin probele administrate s-a dovedit în mod cert, că decizia emisă în baza Legii nr. 10/2001 a fost comunicată la 14 septembrie 2001 și că modificările succesive ale dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a regimului juridic al imobilului solicitat nu au nici un efect asupra termenului de contestație.

S-a mai reținut că precizările depuse de reclamant, la 9 octombrie 2002, cu privire la contestarea deciziei, nu au ca efect repunerea în termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) (fost 21) din Legea nr. 10/2001, deoarece susținerile sale, că a luat cunoștință la 9 octombrie 2002 de existența deciziei, sunt infirmate de probele făcute în dosarul Judecătoriei Iași. Împotriva deciziei pronunțate în apel reclamantul a formulat recurs, întemeiat generic pe dispozițiile art. 299 Cod de procedură civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a susținut că în realitate, a luat cunoștință de decizie la primul termen de judecată în dosarul Judecătoriei Iași, când partea adversă a depus actul menționat.

Reclamantul a mai susținut că s-a făcut doar dovada expedierii, nu și a primirii deciziei, astfel că excepția tardivității contestației a fost în mod nelegal menținută de instanța intermediară. Recursul va fi admis pentru următoarele considerente: Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,decizia emisă în urma soluționării notificării poate fi atacată de persoană îndreptățită în 30 de zile de la comunicare. La fila 146 dosar fond se află Borderoul de expediere a corespondenței I.Ș.J. Iași, în care este menționată și decizia în discuție. Simplul borderou pentru expediere nu este suficient însă pentru a face dovada că recurentul a luat cunoștință de decizia menționată. Într-adevăr, la dosarul cauzei nu există alte dovezi de comunicare a acestei decizii și cu toate că prin concluziile scrise intimatul arată că recurentului i s-a făcut comunicarea prin scrisoare recomandată, la dosar nu a fost depus recipisa de confirmare a primirii.

Așa fiind, conform art. 312 C. proc. civ. prezentul recurs va fi admis în sensul anulării ambelor hotărâri pronunțate și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva Deciziei civile nr. 78 din 14 mai 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 2094 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.