ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1269/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 august 2002,

reclamantul S.T. a chemat în judecată pe pârâții I.Ș.J. și Liceul „M.E.",

solicitând obligarea acestora la lăsarea în deplină proprietate și liniștită

posesie a imobilului situat în Iași, compus din 1.800 mp teren și construcție

cu 3 camere și dependințe.

În motivarea acțiunii

reclamantul a susținut că:

- este moștenitorul

legal al bunicului său, S.T.F.G. decedat, a cărui succesiune s-a dezbătut

conform certificatului de moștenitor din 18 iulie 2001,

- bunicul său a

cumpărat imobilul la 14 iunie 1928 iar în anul 1948 a fost deposedat abuziv,

printr-un act lovit de nulitate, ca urmare a vicierii consimțământului său,

- în prezent imobilul

figurează în folosința Liceului„M.E.", fiind degradat și abandonat de mai

mult timp,

- în urma

demersurilor făcute, pârâtele i-au comunicat că imobilul este folosit drept

magazie, spălătorie, călcătorie și este de strictă necesitate în procesul de

învățământ,

- în realitate

conducerea liceului și a I.Ș.J., nu au întreținut imobilul, lăsându-l să se

degradeze, iar pretinsele utilități nu sunt legate în mod direct de procesul de

învățământ.

În drept a invocat

prevederile art. 480 C. civ. și Legea nr. 10/2001.

Pe parcursul

procesului, reclamantul S.T. a precizat că obiectul acțiunii îl constituie contestația

împotriva Deciziei nr. 365 din 8 septembrie 2001 de respingere a cererii de

restituire a imobilului și înțelege să se judece în contradictoriu cu Inspectoratul

Școlar Județean Iași, Liceul „M.E." și Consiliul Local Iași (filele 14-15 Dosar

nr. 24103/2002 al Judecătoriei Iași).

Judecătoria Iași prin

sentința civilă nr. 22111 din 30 octombrie 2002 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași care prin sentința civilă

nr. 762 din 6 noiembrie 2003 a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a I.Ș.J. Iași și a Consiliului Local Iași, a admis în parte acțiunea și a

anulat parțial Decizia nr. 365 din 8 septembrie 2001 doar în privința dispozițiilor

art. 1.

Curtea de Apel Iași, secția

civilă, prin Decizia nr. 686 din 14 mai 2004 a respins apelul declarat de

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași iar Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1123

din 2 februarie 2006 a admis recursul declarat de Consiliul Local al

Municipiului Iași și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul

lași.

S-a reținut că,

potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, I.Ș.J. Iași este unitate deținătoare

a imobilului solicitat, revenindu-i astfel în exclusivitate competența și

obligația de a soluționa cererea de restituire în natură a imobilului deținut;

că atât prima instanță, cât și instanța de apel, în mod greșit au soluționat

pricina pe cale de excepție, fapt ce atrage incidența motivului de casare prevederile

de art. 315 alin. (2) C. proc. civ. și casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul

Iași.

În rejudecare

reclamantul a precizat că înțelege să se judece cu pârâții Municipiul Iași,

Comisia Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 10/2001, Liceul „M.E.” Iași, I.Ș.J.

Iași și Prefectura Iași.

Tribunalul Iași prin

sentința civilă nr. 2094 din 14 noiembrie 2007 a respins ca tardiv introdusă

contestația, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

potrivit cărora dispoziția trebuia atacată în 30 de zile de la comunicare.

S-a reținut că potrivit

borderoului de expediere a corespondenței întocmit de Inspectoratul Școlar

Județean Iași, dispoziția a fost comunicată reclamantului la 14 septembrie

2001, iar contestația a fost înregistrată la Judecătoria Iași la 28 august 2002

cu depășirea termenului prevăzut de textul menționat.

Curtea de Apel Iași, secția

civilă, prin Decizia nr. 78 din 14 mai 2008, a respins apelul declarat de reclamant.

S-a reținut că, prin

probele administrate s-a dovedit în mod cert, că decizia emisă în baza Legii nr.

10/2001 a fost comunicată la 14 septembrie 2001 și că modificările succesive

ale dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a regimului juridic al imobilului solicitat

nu au nici un efect asupra termenului de contestație.

S-a mai reținut că

precizările depuse de reclamant, la 9 octombrie 2002, cu privire la contestarea

deciziei, nu au ca efect repunerea în termenul prevăzut de art. 26 alin. (3)

(fost 21) din Legea nr. 10/2001, deoarece susținerile sale, că a luat

cunoștință la 9 octombrie 2002 de existența deciziei, sunt infirmate de probele

făcute în dosarul Judecătoriei Iași.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel reclamantul a formulat recurs, întemeiat generic pe dispozițiile

art. 299 Cod de procedură civilă.

În dezvoltarea

motivelor de recurs recurentul a susținut că în realitate, a luat cunoștință de

decizie la primul termen de judecată în dosarul Judecătoriei Iași, când partea

adversă a depus actul menționat.

Reclamantul a mai

susținut că s-a făcut doar dovada expedierii, nu și a primirii deciziei, astfel

că excepția tardivității contestației a fost în mod nelegal menținută de instanța

intermediară.

Recursul va fi admis pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001,decizia emisă în urma soluționării notificării poate

fi atacată de persoană îndreptățită în 30 de zile de la comunicare.

La fila 146 dosar

fond se află Borderoul de expediere a corespondenței I.Ș.J. Iași, în care este

menționată și decizia în discuție.

Simplul borderou

pentru expediere nu este suficient însă pentru a face dovada că recurentul a

luat cunoștință de decizia menționată.

Într-adevăr, la

dosarul cauzei nu există alte dovezi de comunicare a acestei decizii și cu toate

că prin concluziile scrise intimatul arată că recurentului i s-a făcut

comunicarea prin scrisoare recomandată, la dosar nu a fost depus recipisa de confirmare

a primirii.

Așa fiind, conform art.

312 C. proc. civ. prezentul recurs va fi admis în sensul anulării ambelor

hotărâri pronunțate și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul S.T. împotriva Deciziei civile nr. 78 din 14 mai 2008 a

Curții de Apel Iași, secția civilă.

Casează decizia

atacată precum și sentința nr. 2094 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași și

trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2010.