ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2951/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut următoarele: Reclamantul W.C.H., prin cererea formulată la 22 februarie 2006 și înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 2363, a chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului București, Consiliul local al municipiului Iași și Inspectoratul Școlar al Județului Iași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-i restituie imobilul cu suprafața desfășurată de 233,80 mp și teren în suprafață de 171,60 mp. Motivează reclamantul că în cadrul acțiunilor antievreiești dispuse prin Decretul-lege nr. 842/1941, imobilul proprietatea mamei sale, B.W., a intrat de plin drept în proprietatea statului.

Actul normativ a fost abrogat prin Legea nr. 641/1944. Prin sentința civilă nr. 1470 din 14 iunie 2006 au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean Iași; pe fondul cauzei, acțiunea reclamantului a fost respinsă pentru considerentele ce urmează. Reclamantul are calitate procesual activă, acesta fiind moștenitorul părinților săi V.K. și V.(W.)H. Dreptul de opțiune succesorală a fost manifestat de reclamant la data depunerii notificării la Legea nr. 10/2001, act normativ ce l-a repus în termenul de acceptare. Inspectoratul are calitate procesuală pasivă fiind în posesia bunului litigios.

Excepția inadmisibilității a fost respinsă în considerarea dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 8 alin. (1) Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe fondul cauzei se arată că imobilul preluat prin legea antievreiască a reintrat de drept în patrimoniul autorilor reclamanților față de dispozițiile Legii nr. 641/1944 conform cărora imobilele vor fi restituite fără îndeplinirea vreunei penalități. Statul a preluat din nou imobilul la 26 martie 1949 în baza unui simplu proces-verbal. Fiind o preluare abuzivă, efectuată după 6 martie 1945, devin incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Iași, investită cu soluționarea apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii arătate, prin decizia civilă nr. 139 din 20 octombrie 2006, a admis calea de atac și a schimbat în parte sentința în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâții să restituie reclamantului imobilul în litigiu; celelalte dispoziții, care nu sunt contrare deciziei, au fost păstrate.

Prin considerentele deciziei se arată că bunul nu a intrat în posesia autorilor reclamantului, că procesul-verbal pe care s-a bazat soluția primei instanțe nu se află în dosar; că bunul se află și în prezent în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, respectiv municipiul Iași și în administrația unei unități preșcolare și că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001 și art. 6 din Legea nr. 213/1998 nu pot fi interpretate în sensul că după intrarea în vigoare a Legii nr. 1072001, persoanele îndreptățite nu pot solicita, pe calea dreptului comun, restituirea unui bun preluat fără titlu valabil, aflat în patrimoniul unei unități administrativ teritoriale, o atare interpretare fiind contrară drepturilor garantate prin art. 6 alin. (1) și al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Iași și Consiliul local al municipiului Iași și criticând decizia din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează. Motivele de recurs invocate de recurentul Inspectoratul Școlar al Județului Iași ce reprezintă unitatea administrativ teritorială sunt congruente celuilalt recurs, motiv pentru care vor fi menționate și analizate împreună. - Hotărârea este nelegală deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 conform cărora bunurile preluate de stat, fără titlul valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale, în speță Legea nr. 10/2001.

- Instanța a dispus restituirea în natură fără a verifica situația juridică a imobilului în sensul de a se verifica dacă imobilul revendicat este același cu imobilul actual de la aceeași adresă și nici dacă suprafața imobilului restituit este aceeași cu a imobilului preluat abuziv. Prin criticile formulate de Inspectoratul Școlar al Județului Iași din perspectiva art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. se arată că reclamantul nu a dovedit cu acte că a acceptat succesiunea, conform art. 700 C. civ; acțiunea formulată este supusă dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu dispozițiilor de drept comun. Curtea de Apel a invocat Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ignorând legislația cu caracter imperativ din țara noastră.

De asemenea nu a fost analizată situația reală a bunului care a fost părăsit de autorul reclamantului, fiind astfel preluat ca bun fără stăpân. - Prin întâmpinarea formulată, intimatul solicită respingerea recursurilor, întrucât imobilul a intrat în proprietatea statului anterior datei de 6 martie 1945. Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate în limitele și pentru considerentele ce succed.

Imobilul solicitat a fi restituit, ce a aparținut mamei reclamantului W(W.)B., a trecut în proprietatea statului ca efect al aplicării legii pentru trecerea proprietăților urbane evreiești în patrimoniul statului și pentru oprirea evreilor de a dobândi proprietăți imobiliare urbane sau anumite drepturi reale asupra acestor imobile cu nr. 254/1941, de aprobare a Decretului nr. 842/1941, a reintrat, de drept, în patrimoniul pârâtei în temeiul Legii nr. 641/1944 pentru abrogarea măsurilor legislative anti-evreiești. Astfel potrivit dispozițiilor art. 19 cu referire la art. 1 din lege, bunurile preluate prin măsurile legislative discriminatorii privitoare la evrei, „se socotesc că nu au ieșit niciodată din patrimoniul celor deposedați”, ele fiind restituite fără îndeplinirea vreunei formalități.

Împrejurarea că posesia bunului nu aparține proprietarului este lipsită de relevanță cât timp se discută problema proprietății și nu cea a posesiei. Bunul reintrat, de drept, în patrimoniul mamei reclamantului a fost preluat abuziv de statul comunist în temeiul adresei comitetului provizoriu nr. 173 din 16 aprilie 1949, astfel cum rezultă din certificatul nr. 2750 din 16 octombrie 1997 eliberat de către Direcția Generală a Arhivelor Statului, înscris avut în vedere de prima instanță la pronunțarea hotărârii, atunci când a reținut aplicabilitatea legii speciale de reparație. Potrivit art. 44 alin. (1) din Constituția României conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Limitarea dreptului de proprietate este permisă și prin art. 1 alin. (2) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform căruia statele au dreptul „de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general”. De precizat, față de poziția recurentului Inspectoratul Școlar al Județului Iași în sensul că s-a dat prevalență, Protocolul nr. 1 cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor interne, că potrivit art. 20 din Constituția României normele internaționale în materia drepturilor omului au prioritate față de legislația națională în măsura în care acestea din urmă sunt în contradicție cu prevederile internaționale.

Legiuitorul român a adoptat varia acte normative în vederea asanării preluării abuzive a imobilelor în perioada anterioară anului 1990, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 213/1998, Legea nr. 1/2000 ș.a. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, la 14 februarie 2001, persoanele îndreptățite la retrocedarea în natură ori prin echivalent trebuia să se conformeze condițiilor, procedurilor și termenelor prevăzute de legea specială. Reclamantul, repus în termenul de acceptare a succesiunii dispus de art. 600 C. civ. prin Legea nr. 10/2001, în calitate de persoană îndreptățită, are la îndemână procedura specială instituită de legiuitor prin Legea nr. 10/2001, procedură la care de altfel a și apelat prin depunerea notificării înregistrate sub nr. 187/2001.

Fiind în prezența unei preluări abuzive, efectuată după 6 martie 1945, decizia instanței de apel de a aplica un alt act normativ contravine dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 conform cărora bunurile preluate de stat fără titlu valabil, pot fi revendicate doar dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație. Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi admise în limitele arătate. Conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. decizia va fi modificată în tot în sensul că apelul declarat de reclamant împotriva sentinței va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Primarul municipiului Iași, Consiliul local al municipiului Iași și Inspectoratul școlar județean Iași împotriva deciziei civile nr. 139 din 20 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași. Modifică decizia în tot în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul W.H. împotriva sentinței civile nr. 1470 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Iași pe care o menține în totalitate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2007.