ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2951/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut următoarele:

Reclamantul W.C.H., prin cererea

formulată la 22 februarie 2006 și înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub

nr. 2363, a chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului București,

Consiliul local al municipiului Iași și Inspectoratul Școlar al Județului Iași

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților

să-i restituie imobilul cu suprafața desfășurată de 233,80 mp și teren în

suprafață de 171,60 mp.

Motivează reclamantul că în cadrul

acțiunilor antievreiești dispuse prin Decretul-lege nr. 842/1941, imobilul

proprietatea mamei sale, B.W., a intrat de plin drept în proprietatea statului.

Actul normativ a fost abrogat prin Legea nr. 641/1944.

Prin sentința civilă nr. 1470 din 14

iunie 2006 au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei

calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive a

Inspectoratului Școlar Județean Iași; pe fondul cauzei, acțiunea reclamantului

a fost respinsă pentru considerentele ce urmează.

Reclamantul are calitate procesual

activă, acesta fiind moștenitorul părinților săi V.K. și V.(W.)H. Dreptul de

opțiune succesorală a fost manifestat de reclamant la data depunerii

notificării la Legea nr. 10/2001, act normativ ce l-a repus în termenul de acceptare.

Inspectoratul are calitate

procesuală pasivă fiind în posesia bunului litigios.

Excepția inadmisibilității a fost

respinsă în considerarea dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 8 alin.

(1) Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe fondul cauzei se arată că

imobilul preluat prin legea antievreiască a reintrat de drept în patrimoniul

autorilor reclamanților față de dispozițiile Legii nr. 641/1944 conform cărora

imobilele vor fi restituite fără îndeplinirea vreunei penalități.

Statul a preluat din nou imobilul la

26 martie 1949 în baza unui simplu proces-verbal.

Fiind o preluare abuzivă, efectuată

după 6 martie 1945, devin incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Iași, investită cu

soluționarea apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii arătate, prin

decizia civilă nr. 139 din 20 octombrie 2006, a admis calea de atac și a

schimbat în parte sentința în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâții

să restituie reclamantului imobilul în litigiu; celelalte dispoziții, care nu

sunt contrare deciziei, au fost păstrate.

Prin considerentele deciziei se

arată că bunul nu a intrat în posesia autorilor reclamantului, că

procesul-verbal pe care s-a bazat soluția primei instanțe nu se află în dosar;

că bunul se află și în prezent în patrimoniul unității

administrativ-teritoriale, respectiv municipiul Iași și în administrația unei

unități preșcolare și că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001 și art. 6

din Legea nr. 213/1998 nu pot fi interpretate în sensul că după intrarea în vigoare

a Legii nr. 1072001, persoanele îndreptățite nu pot solicita, pe calea

dreptului comun, restituirea unui bun preluat fără titlu valabil, aflat în

patrimoniul unei unități administrativ teritoriale, o atare interpretare fiind

contrară drepturilor garantate prin art. 6 alin. (1) și al Protocolului nr. 1

la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva deciziei au declarat

recurs pârâții Primarul municipiului Iași și Consiliul local al municipiului

Iași și criticând decizia din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. pentru considerentele ce urmează.

Motivele de recurs invocate de

recurentul Inspectoratul Școlar al Județului Iași ce reprezintă unitatea

administrativ teritorială sunt congruente celuilalt recurs, motiv pentru care

vor fi menționate și analizate împreună.

- Hotărârea este nelegală deoarece

s-au încălcat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001 și art. 6 alin. (2)

din Legea nr. 213/1998 conform cărora bunurile preluate de stat, fără titlul

valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora,

dacă nu fac obiectul unei legi speciale, în speță Legea nr. 10/2001.

- Instanța a dispus restituirea în

natură fără a verifica situația juridică a imobilului în sensul de a se

verifica dacă imobilul revendicat este același cu imobilul actual de la aceeași

adresă și nici dacă suprafața imobilului restituit este aceeași cu a imobilului

preluat abuziv.

Prin criticile formulate de

Inspectoratul Școlar al Județului Iași din perspectiva art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. se arată că reclamantul nu a dovedit cu acte că a acceptat

succesiunea, conform art. 700 C. civ; acțiunea formulată este supusă

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu dispozițiilor de drept comun.

Curtea de Apel a invocat Protocolul

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ignorând legislația cu

caracter imperativ din țara noastră.

De asemenea nu a fost analizată

situația reală a bunului care a fost părăsit de autorul reclamantului, fiind

astfel preluat ca bun fără stăpân.

- Prin întâmpinarea formulată,

intimatul solicită respingerea recursurilor, întrucât imobilul a intrat în

proprietatea statului anterior datei de 6 martie 1945.

Analizând recursurile declarate prin

prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale,

Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate în limitele și

pentru considerentele ce succed.

Imobilul solicitat a fi restituit,

ce a aparținut mamei reclamantului W(W.)B., a trecut în proprietatea statului

ca efect al aplicării legii pentru trecerea proprietăților urbane evreiești în

patrimoniul statului și pentru oprirea evreilor de a dobândi proprietăți

imobiliare urbane sau anumite drepturi reale asupra acestor imobile cu nr.

254/1941, de aprobare a Decretului nr. 842/1941, a reintrat, de drept, în

patrimoniul pârâtei în temeiul Legii nr. 641/1944 pentru abrogarea măsurilor

legislative anti-evreiești.

Astfel potrivit dispozițiilor art.

19 cu referire la art. 1 din lege, bunurile preluate prin măsurile legislative

discriminatorii privitoare la evrei, „se socotesc că nu au ieșit niciodată din

patrimoniul celor deposedați”, ele fiind restituite fără îndeplinirea vreunei

formalități.

Împrejurarea că posesia bunului nu

aparține proprietarului este lipsită de relevanță cât timp se discută problema

proprietății și nu cea a posesiei.

Bunul reintrat, de drept, în

patrimoniul mamei reclamantului a fost preluat abuziv de statul comunist în

temeiul adresei comitetului provizoriu nr. 173 din 16 aprilie 1949, astfel cum

rezultă din certificatul nr. 2750 din 16 octombrie 1997 eliberat de către

Direcția Generală a Arhivelor Statului, înscris avut în vedere de prima

instanță la pronunțarea hotărârii, atunci când a reținut aplicabilitatea legii

speciale de reparație.

Potrivit art. 44 alin. (1) din Constituția

României conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de

lege.

Limitarea dreptului de proprietate

este permisă și prin art. 1 alin. (2) din Protocolul adițional nr. 1 la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

conform căruia statele au dreptul „de a adopta legile pe care le consideră

necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general”.

De precizat, față de poziția

recurentului Inspectoratul Școlar al Județului Iași în sensul că s-a dat

prevalență, Protocolul nr. 1 cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor

interne, că potrivit art. 20 din Constituția României normele internaționale în

materia drepturilor omului au prioritate față de legislația națională în măsura

în care acestea din urmă sunt în contradicție cu prevederile internaționale.

Legiuitorul român a adoptat varia

acte normative în vederea asanării preluării abuzive a imobilelor în perioada

anterioară anului 1990, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 213/1998, Legea nr. 1/2000

ș.a.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 10/2001, la 14 februarie 2001, persoanele îndreptățite la retrocedarea în

natură ori prin echivalent trebuia să se conformeze condițiilor, procedurilor

și termenelor prevăzute de legea specială.

Reclamantul, repus în termenul de

acceptare a succesiunii dispus de art. 600 C. civ. prin Legea nr. 10/2001, în

calitate de persoană îndreptățită, are la îndemână procedura specială

instituită de legiuitor prin Legea nr. 10/2001, procedură la care de altfel a

și apelat prin depunerea notificării înregistrate sub nr. 187/2001.

Fiind în prezența unei preluări

abuzive, efectuată după 6 martie 1945, decizia instanței de apel de a aplica un

alt act normativ contravine dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr.

213/1998 conform cărora bunurile preluate de stat fără titlu valabil, pot fi

revendicate doar dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație.

Drept urmare, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi admise în

limitele arătate.

Conform art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. decizia va fi modificată în tot în sensul că apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții Primarul municipiului Iași, Consiliul local al municipiului Iași și

Inspectoratul școlar județean Iași împotriva deciziei civile nr. 139 din 20

octombrie 2006 a Curții de Apel Iași.

Modifică decizia în tot în sensul că

respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul W.H. împotriva sentinței

civile nr. 1470 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Iași pe care o menține în

totalitate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2007.