ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2960/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 martie 2002 reclamanta S.M.M. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Iași, în suprafața de 565 mp, teren și construcție. În motivarea cererii reclamanta a susținut că imobilul a aparținut mătușii sale, D.E., care a fost deposedată abuziv de acest imobil. Prin sentința civilă nr. 659 din 29 aprilie 2002 Tribunalul București, secția a IV a civilă, își declină competența de soluționare în favoarea Tribunalului Iași, în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Judecând cauza în fond, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 829 din 7 octombrie 2002 a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantă invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor și a respins acțiunea reclamantei. Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor deoarece prin decizia civilă 1083 din 13 iunie 2001 a Curții de Apel Iași s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu este deținut de S.C. T. S.A. Cum reclamanta a solicitat restituirea imobilului de la o persoană care nu îl deține nici în fapt, nici în drept, acțiunea este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă reținându-se că reclamanta are calea acțiunii în restituirea imobilului în baza Legii nr. 10/2001. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta S.M.M. Deoarece aceasta nu și-a motivat apelul, instanța l-a soluționat, conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ., doar în baza celor invocate de reclamantă la prima instanță. Apelul a fost respins prin decizia civilă nr. 18 din 12 martie 2002 a Curții de Apel Iași reținându-se ca, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 care prevede ca, în măsura în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul imobilului, procedura de restituire se desfășoară în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor, deoarece din conținutul deciziei civile, 1083 din 13 iunie 2001 a Curții de Apel Iași rezultă cu putere de lucru judecat ca deținătoarea imobilului este S.C.

T. S.A. De asemenea, reclamanta a notificat S.C. T. S.A. solicitând restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr. 10/2001, iar această societate a emis, în temeiul art. 23 din lege, decizia nr. 2 din 17 august 2001 prin care respinge cererea de restituire în natură a imobilului. Reclamanta S.M.M. a formulat recurs împotriva deciziei instanței de apel pentru următoarele motive: - nu a putut motiva apelul deoarece nu i s-au comunicat considerentele sentinței civile 829 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași; - prin decizia nr. 2 din 17 august 2001 Consiliul de Administrație al S.C. T. S.A. respinge cererea de restituire în natură a imobilului pe motiv că nu ar exista identitate între imobilul deținut de defuncta D.E.

și cel deținut de această societate, refuzând astfel să admită că decizia civilă nr. 1083/2001 a Curții de Apel Iași are autoritate de lucru judecat asupra identității imobilului; - în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001. Recursul este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, în baza Decretului 266/1948. Ulterior, imobilul a fost inclus în capitalul social al S.C.T. S.A., fiindu-i transmis în proprietate în baza convenției nr. AA 20/191/1995, iar pentru teren S.C. T. S.A. deține certificat de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriilor.

Conform art. 32 1 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 imobilele preluate de stat în baza unor legi, acte administrative sau hotărâri judecătorești evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, sau în curs de privatizare, în absența cărora realizarea obiectului de activitate al acestor societăți ar fi împiedicată în asemenea măsură încât, ca urmare a acestei restituiri, societățile comerciale nu ar mai putea să-și continue activitatea, nu vor fi restituite în natură, pentru aceste imobile, persoana îndreptățită având dreptul doar la măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În speță sunt incidente și prevederile art. 32 1 alin. (6) din Legea nr. 99/1999 potrivit cărora statul garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute, respectiv plata echivalentului bănesc al imobilelor ce nu pot fi restituite în natură.

Ca atare, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă. Față de considerentele expuse, recursul urmează a fi admis, hotărârile pronunțate vor fi casate, iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de fond, respectiv Tribunalului Iași care va face aplicațiunea corectă a prevederilor legale menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.M.M. împotriva deciziei civile nr. 18 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Iași. Casează decizia recurată precum și sentința nr. 829 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2004.