ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2960/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 25 martie 2002 reclamanta S.M.M. a chemat în judecată Statul Român prin

Ministerul Finanțelor solicitând restituirea în natură a imobilului situat în

Iași, în suprafața de 565 mp, teren și construcție.

În

motivarea cererii reclamanta a susținut că imobilul a aparținut mătușii sale, D.E.,

care a fost deposedată abuziv de acest imobil.

Prin sentința civilă nr. 659 din 29 aprilie 2002 Tribunalul

București, secția a IV a civilă, își declină competența de soluționare în

favoarea Tribunalului Iași, în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr.

10/2001.

Judecând

cauza în fond, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 829 din 7 octombrie 2002

a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantă invocată

de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor și a respins

acțiunea reclamantei.

Instanța de fond a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor deoarece

prin decizia civilă 1083 din 13 iunie 2001 a Curții de Apel Iași s-a stabilit

cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu este deținut de S.C. T.

S.A. Cum reclamanta a solicitat restituirea imobilului de la o persoană care nu

îl deține nici în fapt, nici în drept, acțiunea este formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Excepția inadmisibilității acțiunii

a fost respinsă reținându-se că reclamanta are calea acțiunii în restituirea

imobilului în baza Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta S.M.M. Deoarece aceasta nu și-a motivat apelul, instanța l-a

soluționat, conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ., doar în baza celor

invocate de reclamantă la prima instanță.

Apelul a fost respins prin decizia

civilă nr. 18 din 12 martie 2002 a Curții de Apel Iași reținându-se ca, în

speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 care

prevede ca, în măsura în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul

imobilului, procedura de restituire se desfășoară în contradictoriu cu Statul

Român prin Ministerul Finanțelor, deoarece din conținutul deciziei civile, 1083

din 13 iunie 2001 a Curții de Apel Iași rezultă cu putere de lucru judecat ca

deținătoarea imobilului este S.C. T. S.A.

De asemenea, reclamanta a notificat S.C.

T. S.A. solicitând restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr.

10/2001, iar această societate a emis, în temeiul art. 23 din lege, decizia nr.

2 din 17 august 2001 prin care respinge cererea de restituire în natură a

imobilului.

Reclamanta S.M.M. a formulat recurs

împotriva deciziei instanței de apel pentru următoarele motive:

- nu a putut motiva apelul deoarece

nu i s-au comunicat considerentele sentinței civile 829 din 7 octombrie 2002 a

Tribunalului Iași;

-

prin decizia nr. 2 din 17 august 2001 Consiliul de Administrație al S.C. T.

S.A. respinge cererea de restituire în natură a imobilului pe motiv că nu ar

exista identitate între imobilul deținut de defuncta D.E. și cel deținut de

această societate, refuzând astfel să admită că decizia civilă nr. 1083/2001 a

Curții de Apel Iași are autoritate de lucru judecat asupra identității

imobilului;

- în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din Legea

10/2001.

Recursul este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în

continuare.

Imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului,

în baza Decretului 266/1948.

Ulterior,

imobilul a fost inclus în capitalul social al S.C.T. S.A., fiindu-i transmis în

proprietate în baza convenției nr. AA 20/191/1995, iar pentru teren S.C. T.

S.A. deține certificat de atestare a dreptului de proprietate emis de

Ministerul Industriilor.

Conform art. 32

1

alin. (4)

din Legea nr. 99/1999 imobilele preluate de stat în baza unor legi, acte

administrative sau hotărâri judecătorești evidențiate în patrimoniul unor societăți

comerciale privatizate, sau în curs de privatizare, în absența cărora

realizarea obiectului de activitate al acestor societăți ar fi împiedicată în

asemenea măsură încât, ca urmare a acestei restituiri, societățile comerciale

nu ar mai putea să-și continue activitatea, nu vor fi restituite în natură,

pentru aceste imobile, persoana îndreptățită având dreptul doar la măsurile

reparatorii prin echivalent prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

În speță sunt incidente și

prevederile art. 32

1

alin. (6) din Legea nr. 99/1999 potrivit cărora

statul garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a

obligațiilor prevăzute, respectiv plata echivalentului bănesc al imobilelor ce

nu pot fi restituite în natură. Ca atare, Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor are calitate procesuală pasivă.

Față de considerentele expuse,

recursul urmează a fi admis, hotărârile pronunțate vor fi casate, iar cauza

trimisă spre rejudecare instanței de fond, respectiv Tribunalului Iași care va

face aplicațiunea corectă a prevederilor legale menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta S.M.M. împotriva

deciziei civile nr. 18 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Iași.

Casează decizia recurată precum și

sentința nr. 829 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași și trimite cauza spre

rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2004.