ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2221/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2609/2002

la Tribunalul București, S.M.M. a acționat în judecată Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând restituirea în natură a imobilului

situat în Iași în suprafață de 565 mp de care mătușa sa a fost deposedată

abuziv prin expropriere fără acordarea cuvenitelor despăgubiri în temeiul

Decretului nr. 266/1948.

Prin sentința nr. 659 din 29 aprilie

2004, Tribunalul București și-a declinat competentă de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Iași.

Tribunalul Iași, prin sentința 829

din 7 octombrie 2002 menținută în apel prin decizia nr. 28 din 12 martie 2003 a

Curții de Apel a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii. Admițând însă

excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice a respins pe cale de consecință acțiunea

reclamantei.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia nr. 2960 din 21 aprilie 2004 a admis recursul reclamantei S.M.M.

și a casat atât decizia 18/2993 a Curții de Apel Iași cât și sentința civilă

829/2002 a Tribunalului Iași cu trimitere la această instanță.

S-a reținut în considerentele

deciziei de casare, că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea

statului în baza Decretului 266/1948 fiind inclus în capitalul social al SC T.

SA în baza convenției AA/20/191/1995 iar pentru teren societatea deține

certificat de la Ministerul Industriilor, de atestare a dreptului de

proprietate. Raportat la această situație și în temeiul art. 32

1

alin.

(4) din Legea nr. 99/1999, art. 27 alin. (1) Legea nr. 10/2001 și art. 32

1

alin. (6) din Legea nr. 99/1999, instanța de recurs a reținut legitimarea

procesuală pasivă a Statului Român.

Tribunalul Iași, soluționând cauza

în fond după casare, prin sentința civilă nr. 842 din 20 octombrie 2004, a

respins acțiunea reclamantei, reținând că restituirea în natură a imobilului nu

mai este posibilă, motivat de faptul că imobilul a trecut cu titlu în

proprietatea statului, iar A.P.A.P.S.-ul nu poate acorda măsurile reparatorii

decât prin echivalent. Întrucât petiționara a solicitat restituirea în natură a

imobilului iar modificarea acțiunii a intervenit cu depășirea termenului legal,

respectarea principiului disponibilității impune soluționarea cauzei în

limitele cadrului procesual cu care instanța a fost investită prin acțiune.

Pentru aceleași considerente avute

în vedere de tribunal, Curtea de Apel Iași prin decizia 166 din 30 martie 2005

a respins apelul reclamantei S.M.M.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamanta S.M.M. în esență că societatea T. nu era privatizată la data

intrării în vigoare a legii, Statul Român deținând întregul capital social.

Procedându-se la privatizarea societății în pofida interdicției de modificare a

statutului juridic al societății instituită de Legea nr. 10/2001 instanța era

datoare să nu țină seama de efectele privatizării și să procedeze la

restituirea în natură a imobilului.

Instanța de fond și apoi aceea de

apel, au reținut eronat că un text de lege abrogat [art. 32 alin. (4) și (6)

Legea 99/1999] s-ar putea circumscrie limitelor de investire a instanței prin

cererea de chemare în judecată, astfel că singura soluție legală conferită de

dispozițiunile art. 9 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 era

restituirea în natură a imobilului revendicat.

Recursul este întemeiat pentru

următoarele considerente.

La termenul de astăzi, așa cum

rezultă din practicaua prezentei decizii, reclamanta recurentă personal și după

legitimare, a declarat explicit că renunță la acțiune.

Față de o atare declarație și

întrucât renunțarea la acțiune s-a făcut cu învoiala intimatului pârât Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile art. 246 alin. (4) C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a lua act de retragerea

acțiunii.

În consecință, recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei 166 din 30 martie 2005 a Curții de Apel Iași va

fi admis.

Casându-se decizia sus menționată și

sentința nr. 842 din 20 octombrie 2004 a Tribunalului Iași, pe fond se ia act

de retragerea acțiunii formulată de reclamanta S.M.M. împotriva Statului Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 246 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta S.M.M. împotriva deciziei nr. 166 din 30 martie 2005 a Curții de

Apel Iași.

Casează decizia recurată și sentința

842 din 20 octombrie 2004 a Tribunalului Iași iar pe fond ia act de retragerea

acțiunii formulate de reclamanta S.M.M. împotriva Statului român prin

Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 246 C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 9 martie 2007.