ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2221/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2609/2002 la Tribunalul București, S.M.M. a acționat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Iași în suprafață de 565 mp de care mătușa sa a fost deposedată abuziv prin expropriere fără acordarea cuvenitelor despăgubiri în temeiul Decretului nr. 266/1948. Prin sentința nr. 659 din 29 aprilie 2004, Tribunalul București și-a declinat competentă de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Tribunalul Iași, prin sentința 829 din 7 octombrie 2002 menținută în apel prin decizia nr. 28 din 12 martie 2003 a Curții de Apel a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii.

Admițând însă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice a respins pe cale de consecință acțiunea reclamantei. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2960 din 21 aprilie 2004 a admis recursul reclamantei S.M.M. și a casat atât decizia 18/2993 a Curții de Apel Iași cât și sentința civilă 829/2002 a Tribunalului Iași cu trimitere la această instanță. S-a reținut în considerentele deciziei de casare, că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului în baza Decretului 266/1948 fiind inclus în capitalul social al SC T. SA în baza convenției AA/20/191/1995 iar pentru teren societatea deține certificat de la Ministerul Industriilor, de atestare a dreptului de proprietate.

Raportat la această situație și în temeiul art. 32 1 alin. (4) din Legea nr. 99/1999, art. 27 alin. (1) Legea nr. 10/2001 și art. 32 1 alin. (6) din Legea nr. 99/1999, instanța de recurs a reținut legitimarea procesuală pasivă a Statului Român. Tribunalul Iași, soluționând cauza în fond după casare, prin sentința civilă nr. 842 din 20 octombrie 2004, a respins acțiunea reclamantei, reținând că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, motivat de faptul că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului, iar A.P.A.P.S.-ul nu poate acorda măsurile reparatorii decât prin echivalent. Întrucât petiționara a solicitat restituirea în natură a imobilului iar modificarea acțiunii a intervenit cu depășirea termenului legal, respectarea principiului disponibilității impune soluționarea cauzei în limitele cadrului procesual cu care instanța a fost investită prin acțiune.

Pentru aceleași considerente avute în vedere de tribunal, Curtea de Apel Iași prin decizia 166 din 30 martie 2005 a respins apelul reclamantei S.M.M. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta S.M.M. în esență că societatea T. nu era privatizată la data intrării în vigoare a legii, Statul Român deținând întregul capital social. Procedându-se la privatizarea societății în pofida interdicției de modificare a statutului juridic al societății instituită de Legea nr. 10/2001 instanța era datoare să nu țină seama de efectele privatizării și să procedeze la restituirea în natură a imobilului.

Instanța de fond și apoi aceea de apel, au reținut eronat că un text de lege abrogat [art. 32 alin. (4) și (6) Legea 99/1999] s-ar putea circumscrie limitelor de investire a instanței prin cererea de chemare în judecată, astfel că singura soluție legală conferită de dispozițiunile art. 9 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 era restituirea în natură a imobilului revendicat. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente. La termenul de astăzi, așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, reclamanta recurentă personal și după legitimare, a declarat explicit că renunță la acțiune. Față de o atare declarație și întrucât renunțarea la acțiune s-a făcut cu învoiala intimatului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile art. 246 alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a lua act de retragerea acțiunii. În consecință, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei 166 din 30 martie 2005 a Curții de Apel Iași va fi admis. Casându-se decizia sus menționată și sentința nr. 842 din 20 octombrie 2004 a Tribunalului Iași, pe fond se ia act de retragerea acțiunii formulată de reclamanta S.M.M. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 246 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.M.M. împotriva deciziei nr. 166 din 30 martie 2005 a Curții de Apel Iași. Casează decizia recurată și sentința 842 din 20 octombrie 2004 a Tribunalului Iași iar pe fond ia act de retragerea acțiunii formulate de reclamanta S.M.M. împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 246 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 martie 2007.