ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7662/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul

București, secția a III-a civilă, la data de 23 noiembrie 2005, reclamanta B.S.

a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului București prin Primarul

General, D.I. și D.E., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se

constate că imobilul situat în București, a fost preluat de stat fără titlu

valabil; să se dispună restituirea în natură a părții din imobil care nu a fost

înstrăinată; de asemenea să dispună obligarea pârâților D. să-i lase

reclamantei în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în București la

adresa sus arătatei.

Ulterior, reclamanta și-a

precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat să se

constate că statul a efectuat o preluare fără titlu a imobilului în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 859

din 13 iunie 2007 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declinat

competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2

București, care a pronunțat sentința civilă nr. 8338 din 22 octombrie 2007 și a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D.I., D.E., a

admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere pentru lipsa de

interes și a respins capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatare.

S-a respins de asemenea excepția inadmisibilității capătului de cerere ce are

ca obiect revendicarea și a disjuns judecata acestui capăt de cerere, acordând

termen la data de 19 noiembrie 2007.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta iar Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Decizia

civilă nr. 665/A din 15 mai 2008, a admis apelul, a desființat sentința civilă

și a trimis cauza spre rejudecare.

Pârâții D. au declarat

recurs împotriva deciziei Tribunalului București, secția a III-a civilă,

aducând critici de nelegalitate.

Curtea de Apel București,

secția a IX-a civilă, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 16

decembrie 2008 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 10/2001 formulată de recurenții – pârâți D.I. și D.E., apreciind ca

neîntemeiate susținerile privind încălcarea normelor constituționale menționate

prin prevederile conținută de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei încheierii

au declarat recurs pârâții D.I. și D.E. aducând critici de nelegalitate, și

vizează următoarele:

- Dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 au legătură cu cauza, întrucât instanțele în

dezlegările date au de soluționat modul de preluare de către stat a imobilului

cu trimiterea directă la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001.

- Legea nr. 47/1992

stabilește condițiile de admisibilitate a cererii de sesizarea Curții

Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate și că aceste

condiții au fost îndeplinite iar instanța de judecată în mod nejustificat a

respins cererea.

În ședința publică din 24

septembrie 2009 intimatul a invocat excepția nulității recursului.

Referitor la această

excepție se rețin următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (6)

din Legea nr. 47/1992 – modificată încheierea prin care s-a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate

poate fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Art. 101 alin. (2) C. proc.

civ. arată că termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții

zilei următoare.

Având în vedere că

încheierea ce face obiectul recursului a fost pronunțată în ședința publică din

16 decembrie 2008 iar termenul de recurs începe să curgă de la miezul nopții

zilei următoare, așa cum prevăd dispozițiile procedurilor, este just că

recursul a fost declarat (17 decembrie 2008) și motivat (19 decembrie 2008) cu

respectarea termenului de 48 de ore.

Așa fiind instanța va

respinge excepția nulității recursului invocată în ședința publică din 24

septembrie 2009.

Examinând încheierea

recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat următoarele:

Recurenții prin cererea de

sesizare a Curții Constituționale invocă neconstituționalitatea art. 2 lit. b)

din Legea nr. 10/2001 care are următorul text:

„În sensul prezentei legi,

prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:

h) orice alte imobile

preluate de stat cu titlu nevalabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia, cu modificările și completările ulterioare”.

Or, față de dispozițiile

textului de lege sus enunțat este cert că acțiunea având ca obiect constatarea

nevalabilității titlului statului urmează a fi analizat în baza dispozițiilor art.

6 din Legea nr. 213/1998, text de lege ce nu se regăsește în cererea de

sesizare a Curții Constituționale, formulată de recurenți.

În concluzie, în mod corect

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă, a reținut că textul încriminat,

respectiv art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, întrunește criteriile

de claritate și precizie în sensul că face trimitere la art. 6 din Legea nr. 213/1998

care constituie temeiul de drept al cererii având ca obiect constatarea

nevalabilității titlului statului. Mai mult, pârâții D. au fost chemați în

judecată de către reclamantă pentru a fi obligați să lase în deplină

proprietate și posesie imobilul în litigiu ca efect al comparării titlurilor de

proprietate deținute de părțile litigante. Or, temeiul de drept al acestui

petit îl constituie dispozițiile art. 480 C. civ., care de asemenea nu se

regăsește în cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În concluzie, Înalta Curte

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului declarat de pârâții D.I. și D.E.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâții D.I. și D. împotriva încheierii de ședință din 16

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

24

septembrie 2009

.