ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3444/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună, în principal: - repunerea reclamantei în termenul de formulare a cererii de constatarea a calității de luptător în rezistența anticomunistă prevăzute de art. 2 din Legea nr. 173/2006; - anularea deciziei nr. 93/2007 emisă de pârâtă la data de 22 noiembrie 2007; - obligarea comisiei pârâte la soluționarea în fond a cererii reclamantei.

În subsidiar: anularea Deciziei nr. 93/2007 emisă de pârâtă, să se constate că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. În motivarea cererii reclamanta a învederat instanței că a fost persecutată politic în perioada comunistă, deoarece a fost supravegheată timp de 21 de ani (1968 - 1989) și-a pierdut prestigiul de om și cadru didactic, a fost supusă unor presiuni care să o determine să plece din țară, etc. împrejurări care au condus la deteriorarea stării sale de sănătate a reclamantei. În acest context s-a adresat pârâtei cu cerere de recunoaștere a calității de luptător în rezistența anticomunistă care însă i-a fost respinsă ca tardivă.

Reclamanta mai arată că a formulat această cerere după data prevăzută în Legea nr. 173/2006, întrucât a fost planificată la C.N.S.A.S. pentru studierea propriului dosar în data de 26-27 iunie 2007. În drept cererea este nemotivată. Prin întâmpinare, instituția pârâtă a solicitat respingerea cererii întrucât reclamanta a formulat cerere la această instituție pentru acordarea calității de luptător în rezistență anticomunistă după expirarea termenului de 6 luni reglementată prin Legea nr. 173/2006, ceea ce a determinat Comisia pârâtă ca prin decizia 22 noiembrie 2007 să o respingă în unanimitate, ca tardiv formulată. Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 56/F/CA din 24 februarie 2009 a respins cererea de repunere în termen formulată de reclamantă și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G.M.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă instanța a respins cererea pe motiv că termenul prevăzut de art. II din Legea nr. 173/2006 este un termen de decădere, nesusceptibil de suspendare sau întrerupere și pentru care nu se aplică instituția repunerii în termen. Chiar dacă s-ar aprecia că termenul susmenționat este un termen de prescripție reclamanta nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice care ar fi putut-o împiedica să formuleze în termen legal cererea la comisia pârâtă. În ceea ce privește acțiunea reclamantului instanța de fond a constatat că în mod corect comisia pârâtă a respins cererea ca tardivă, întrucât aceasta a fost înregistrată peste termenul prevăzut de Legea nr. 173/2006.

Împotriva hotărârii susmenționate a declarat recurs reclamanta G.M. criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut în esență următoarele: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra inexactităților în ceea ce privește datele de stare civilă cuprinse în Decizia nr. 93 din 22 noiembrie 2007 și de asemenea că această decizie nu i-a fost comunicată. - nu a cunoscut motivele pentru care a fost persecutată până la genocidul familiei și că a aflat adevăratele motive după studierea dosarului de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității care a necesitat foarte mult timp. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

În primul rând, în mod corect a respins cererea de repunere în termenul formulării cererii către Comisia de Constatare a Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă. Astfel, potrivit prevederilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 214/1999 „se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori după decesul acestora, soțul său rudele până la gradul al patrulea inclusiv, pot depune cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă”. Acest termen, care s-a împlinit la data de 27 noiembrie 2006 este un termen de decădere iar nu un termen de prescripție pentru a putea fi susceptibil de suspendare sau întrerupere sau pentru care să fie aplicată instituția repunerii în termen.

De asemenea, instanța de fond s-a pronunțat corect și în ceea ce privește excepția tardivității cererii pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta a formulat cererea la data de 12 noiembrie 2007, după expirarea termenului prevăzut de art. II din Legea nr. 173/2006, respectiv la data de 27 noiembrie 2006. Împrejurarea că reclamanta a fost nevoită să studieze dosarul personal întocmit de organele securității nu constituie un motiv temeinic de împiedicare, de vreme ce comisiei pârâte i s-a recunoscut prin lege dreptul și în același timp obligația de rol activ în administrarea probelor în favoarea reclamantei. Așa fiind și cum nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc.

civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta G.M. împotriva sentinței civile nr. 56/F din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2009.