ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3974/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

30 decembrie 2005, reclamantul U.I. a solicitat obligarea pârâtei Comisia

pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă să rezolve

cererea sa din data de 15 august 2005, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că reclamantul a fost deținut politic, inițiator al unei organizații

anticomuniste, a fost arestat de mai multe ori în perioada 1965 - 1989 și

internat în închisoare politică specială. S-a mai precizat că reclamantul s-a

adresat pârâtei pentru a-i recunoaște calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă, însă pârâta i-a respins cererea, fără să-i comunice decizia și

refuzând să-i răspundă la cererea sa din data de 15 august 2005.

Prin sentința civilă nr.

19/2006 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, a fost

respinsă excepția puterii de lucru judecat invocată de Ministerul Justiției și

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că prin

sentința civilă nr. 206/2003 a Curții de Apel Pitești, irevocabilă prin decizia

nr. 6938/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă acțiunea

reclamantului prin care contesta decizia din data de 28 martie 2002, emisă de

pârâtă, decizie prin care s-a respins cererea acestuia de recunoaștere a

calității de luptător în rezistența anticomunistă, întrucât reclamantul nu a

depus acte din care să rezulte îndeplinirea dispozițiilor O.U.G. nr. 214/1999.

S-a mai reținut că prin acțiunea de față nu se contestă aceeași decizie a pârâtei,

astfel încât nu există autoritate de lucru judecat, însă acțiunea s-a apreciat

ca neîntemeiată, deoarece reclamantul, neprocurând înscrisuri noi, nu poate

pretinde pârâtei să emită acte administrative în mod nelimitat pentru aceeași

situație.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamantul.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că reclamantul a depus înscrisuri noi față de cele care au

fost avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 206/2003 a Curții de

Apel Pitești, probe care nu au fost analizate nici de pârâtă și nici de

instanța de fond.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea reține următoarele.

Prin sentința civilă nr.

206/2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, irevocabilă prin decizia nr. 6938/2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a fost respinsă

acțiunea reclamantului, prin care a solicitat anularea deciziei pârâtei din

data de 28 martie 2002, comunicată sub nr. 12/2000 din 17 martie 2003,

reținându-se că nu sunt dovezi care să demonstreze calitatea reclamantului de

luptător în rezistența anticomunistă în condițiile O.U.G. nr. 214/1999.

La data de 15 august 2005,

reclamantul a solicitat revizuirea deciziei emise de pârâtă la 28 martie 2002

(nr. 2434/2002), prin care se respinsese cererea sa de constatare a calității

de luptător în rezistența anticomunistă, motivând că a înaintat comisiei acte

doveditoare privind susținerile sale, însă după data de 28 martie 2002,

deoarece nu a cunoscut că pârâta se pronunțase asupra cererii.

Aceste acte doveditoare

sunt: ordonanța din data de 21 februarie 1975 a Procuraturii Republicii

Socialiste România - Procuratura Locală Curtea de Argeș, ordonanța nr.

17/C/1975 prin care s-a dispus internarea conform Decretului nr. 92/1965;

biletul de internare la Secția Bălăceanca a Spitalului nr. 9 București; biletul

de externare nr. 1417/1975; certificate de concediu medical din anul 1975; două

declarații olografe ale numiților M.I. și Z.N., privind internările

recurentului în spitalul de psihiatrie.

Pârâta-intimată nu a răspuns

cererii formulate la data de 15 august 2005, de reclamantul-recurent, astfel

încât acesta a formulat prezenta acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 8

alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază că pârâta

în mod nejustificat nu a soluționat cererea petentului, astfel încât, în urma

admiterii recursului și a modificării sentinței, aceasta va fi obligată să

răspundă solicitării reclamantului din data de 15 august 2005.

Conform art. 274 C. proc.

civ., pârâta-intimată va fi obligată la cheltuieli de judecată reprezentând

taxe de timbru conform dovezilor aflate la dosar - 2,15 lei RON.

Celelalte cheltuieli

menționate de recurent nu sunt dovedite, iar despăgubirile precizate în faza

recursului nu pot fi analizate, nefiind solicitate prin acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de U.I.

împotriva sentinței nr. 19/F-C din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată

și, în fond, admite acțiunea formulată de U.I. Obligă pârâta să soluționeze

cererea reclamantului formulată la data de 15 august 2005 și să plătească

acestuia 2,15 RON cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2006.