ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3496/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

14 martie 2003, reclamantul O.I. a chemat în judecată pe O.D. și Comisia pentru

constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, solicitând

anularea deciziei prin care s-a acordat numiților C.G., O.E., O.V., E.O., C.E.

și C.I., calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

pârâta a hotărât acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă,

sus-numiților, ca urmare a cererilor formulate în numele lor, de către O.D.; că

acesta opune reclamantului, decizia Comisiei, în mai multe cauze aflate pe

rolul instanțelor judecătorești, iar reclamantul apreciază că decizia este

nelegală, întrucât petenții au fost condamnați pentru infracțiuni de drept

comun, și nu pentru infracțiuni de natură politică, astfel cum prevăd

dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999.

Prin sentința civilă nr. 871/2003 a

Curții de Apel București, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea a fost respinsă ca tardiv formulată, reținându-se că reclamantul a

cunoscut de existența deciziei Comisiei, de la data de 11 februarie 2002, iar

acțiunea a depus-o la data de 14 martie 2003, depășind termenul de un an,

prevăzut de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Totodată, instanța a respins excepția

lipsei calității procesuale active, întrucât a apreciat că reclamantul

justifică interesul de a-și apăra dreptul său de proprietate, în cauze care

formează obiectul dosarului nr. 6226/2002 al Tribunalului București, secția

IV-a civilă și obiectul dosarului nr. 5573/2001 al Judecătoriei sectorului 1

București.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recursuri în termen, reclamantul și pârâtul.

În motivarea recursului

reclamantului, se arată în esență, că acțiunea a fost depusă în termen,

deoarece la data de 12 februarie 2003, Comisia a răspuns reclamațiilor sale din

datele de 13 februarie 2002, 13 decembrie 2002 și 5 februarie 2003.

De precizat, că susținerile

reclamantului, făcute prin notele scrise și susținute oral în instanță,

referitoare la inexistența deciziei Comisiei, reprezintă un motiv de recurs

formulat tardiv și nu va fi analizat de instanță, neîncadrându-se în motivele

care pot fi analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea recursului pârâtului se

menționează că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității

procesuale active, întrucât reclamantul nu poate invoca o vătămare care

eventual s-ar produce prin afectarea dreptului său de proprietate. Se mai arată

că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută de dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999,

acțiunea fiind inadmisibilă.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursurilor, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., Curtea reține următoarele:

În cauza care formează obiectul

dosarului nr. 5573/2001 al Judecătoriei sectorului 1 București, reclamantul a

luat cunoștință la data de 11 februarie 2002, de existența actului atacat în

prezenta cauză.

Potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G.

nr. 214/1999, împotriva deciziei comisiei, persoana interesată poate introduce

plângere la instanța de contencios administrativ, potrivit legii.

În conformitate cu dispozițiile art.

5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, introducerea cererii la instanță, nu se va

putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ, a

cărui anulare se cere.

Având în vedere că decizia

respectivă nu se comunică reclamantului, deoarece acesta nu face parte din

sfera persoanelor menționate de art. 5 și 6 din O.U.G. nr. 214/1999,

reclamantul, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, poate ataca decizia

Comisiei, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr.

29/1990.

De aceea, termenul de un an curge de

la data luării la cunoștință de către reclamant, a existenței deciziei - 11

februarie 2002, și nu de la data de 12 februarie 2003, când, cu adresa nr. 413,

Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a

răspuns contestațiilor petentului, din datele de 13 februarie 2002, 13

decembrie 2002 și 5 februarie 2003.

De altfel și față de aceste date,

acțiunea ar fi tardivă, nefiind respectate termenele de prescripție prevăzute

de art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990.

Cum de la data de 11 februarie 2002,

până la data formulării acțiunii, 14 martie 2003, a trecut mai mult de un an,

în mod corect acțiunea a fost respinsă, ca tardiv formulată.

Pentru considerentele expuse,

recursurile vor fi respinse, cel formulat de reclamant nefiind fondat iar cel

formulat de pârât, fiind lipsit de interes, deoarece acțiunea a fost respinsă

în mod legal și temeinic.

Recursul pârâtului nu ar putea fi

primit nici în ce privește motivul invocat referitor la lipsa calității

procesuale active, întrucât se apreciază că reclamantul are interes în

promovarea acțiunii, interes justificat prin apărarea dreptului său de

proprietate în cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, în care i se

opune decizia Comisiei.

Referitor la tardivitatea invocată

de recurentul-reclamant privind introducerea recursului de către pârât, Curtea

apreciază că recursul pârâtului este declarat în termenul legal de 15 zile

prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ.

Se constată că sentința a fost

comunicată pârâtului, la data de 21 august 2003, iar termenul de recurs s-a

împlinit la data de 8 septembrie 2003, fiind prima zi lucrătoare după ultima zi

a termenului de 15 zile care s-a împlinit într-o zi nelucrătoare (sâmbătă). Nu

are nici o relevanță împrejurarea că în unele zile de sâmbătă, unele oficii poștale

au avut program de lucru, astfel cum rezultă din actul depus de

recurentul-reclamant. Ziua de sâmbătă este zi nelucrătoare, iar faptul că în

unele zile de sâmbătă, unele oficii poștale au avut program de lucru cu

publicul, nu putea fi cunoscut de pârât. De altfel, actul sus precizat are în

vedere o perioadă care începe cu luna aprilie 2004, or recursul a fost declarat

în luna septembrie 2003.

Cum recursul a fost depus de către

pârât, la data de 8 septembrie 2003, conform sigiliului poștal de pe tichetul

recomandat, rezultă că a fost formulat în termen legal.

În consecință, față de cele mai sus

analizate, ambele recursuri vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de O.I.

și de O.D. împotriva sentinței civile nr. 871 din 11 iunie 2003 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 iunie 2004.