ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3496/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 martie 2003, reclamantul O.I. a chemat în judecată pe O.D. și Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, solicitând anularea deciziei prin care s-a acordat numiților C.G., O.E., O.V., E.O., C.E. și C.I., calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. În motivarea acțiunii, s-a arătat că pârâta a hotărât acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, sus-numiților, ca urmare a cererilor formulate în numele lor, de către O.D.; că acesta opune reclamantului, decizia Comisiei, în mai multe cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești, iar reclamantul apreciază că decizia este nelegală, întrucât petenții au fost condamnați pentru infracțiuni de drept comun, și nu pentru infracțiuni de natură politică, astfel cum prevăd dispozițiile O.U.G.

nr. 214/1999. Prin sentința civilă nr. 871/2003 a Curții de Apel București, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca tardiv formulată, reținându-se că reclamantul a cunoscut de existența deciziei Comisiei, de la data de 11 februarie 2002, iar acțiunea a depus-o la data de 14 martie 2003, depășind termenul de un an, prevăzut de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990. Totodată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active, întrucât a apreciat că reclamantul justifică interesul de a-și apăra dreptul său de proprietate, în cauze care formează obiectul dosarului nr. 6226/2002 al Tribunalului București, secția IV-a civilă și obiectul dosarului nr. 5573/2001 al Judecătoriei sectorului 1 București.

Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri în termen, reclamantul și pârâtul. În motivarea recursului reclamantului, se arată în esență, că acțiunea a fost depusă în termen, deoarece la data de 12 februarie 2003, Comisia a răspuns reclamațiilor sale din datele de 13 februarie 2002, 13 decembrie 2002 și 5 februarie 2003. De precizat, că susținerile reclamantului, făcute prin notele scrise și susținute oral în instanță, referitoare la inexistența deciziei Comisiei, reprezintă un motiv de recurs formulat tardiv și nu va fi analizat de instanță, neîncadrându-se în motivele care pot fi analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. În motivarea recursului pârâtului se menționează că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active, întrucât reclamantul nu poate invoca o vătămare care eventual s-ar produce prin afectarea dreptului său de proprietate.

Se mai arată că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută de dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999, acțiunea fiind inadmisibilă. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursurilor, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., Curtea reține următoarele: În cauza care formează obiectul dosarului nr. 5573/2001 al Judecătoriei sectorului 1 București, reclamantul a luat cunoștință la data de 11 februarie 2002, de existența actului atacat în prezenta cauză. Potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999, împotriva deciziei comisiei, persoana interesată poate introduce plângere la instanța de contencios administrativ, potrivit legii. În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, introducerea cererii la instanță, nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ, a cărui anulare se cere.

Având în vedere că decizia respectivă nu se comunică reclamantului, deoarece acesta nu face parte din sfera persoanelor menționate de art. 5 și 6 din O.U.G. nr. 214/1999, reclamantul, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, poate ataca decizia Comisiei, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990. De aceea, termenul de un an curge de la data luării la cunoștință de către reclamant, a existenței deciziei - 11 februarie 2002, și nu de la data de 12 februarie 2003, când, cu adresa nr. 413, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a răspuns contestațiilor petentului, din datele de 13 februarie 2002, 13 decembrie 2002 și 5 februarie 2003. De altfel și față de aceste date, acțiunea ar fi tardivă, nefiind respectate termenele de prescripție prevăzute de art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990.

Cum de la data de 11 februarie 2002, până la data formulării acțiunii, 14 martie 2003, a trecut mai mult de un an, în mod corect acțiunea a fost respinsă, ca tardiv formulată. Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi respinse, cel formulat de reclamant nefiind fondat iar cel formulat de pârât, fiind lipsit de interes, deoarece acțiunea a fost respinsă în mod legal și temeinic. Recursul pârâtului nu ar putea fi primit nici în ce privește motivul invocat referitor la lipsa calității procesuale active, întrucât se apreciază că reclamantul are interes în promovarea acțiunii, interes justificat prin apărarea dreptului său de proprietate în cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, în care i se opune decizia Comisiei.

Referitor la tardivitatea invocată de recurentul-reclamant privind introducerea recursului de către pârât, Curtea apreciază că recursul pârâtului este declarat în termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ. Se constată că sentința a fost comunicată pârâtului, la data de 21 august 2003, iar termenul de recurs s-a împlinit la data de 8 septembrie 2003, fiind prima zi lucrătoare după ultima zi a termenului de 15 zile care s-a împlinit într-o zi nelucrătoare (sâmbătă). Nu are nici o relevanță împrejurarea că în unele zile de sâmbătă, unele oficii poștale au avut program de lucru, astfel cum rezultă din actul depus de recurentul-reclamant. Ziua de sâmbătă este zi nelucrătoare, iar faptul că în unele zile de sâmbătă, unele oficii poștale au avut program de lucru cu publicul, nu putea fi cunoscut de pârât.

De altfel, actul sus precizat are în vedere o perioadă care începe cu luna aprilie 2004, or recursul a fost declarat în luna septembrie 2003. Cum recursul a fost depus de către pârât, la data de 8 septembrie 2003, conform sigiliului poștal de pe tichetul recomandat, rezultă că a fost formulat în termen legal. În consecință, față de cele mai sus analizate, ambele recursuri vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de O.I. și de O.D. împotriva sentinței civile nr. 871 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2004.