ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1656/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 15 septembrie

2003, C.I. a chemat în judecată Ministerul Justiției - Comisia pentru

constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, solicitând anularea

deciziei nr. 245 din 21 noiembrie 2002, prin care această autoritate a

administrației publice centrale i-a respins cererea de constatare a calității

de luptător în rezistența anticomunistă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, deși a făcut dovada cu înscrisurile depuse, că se

încadrează în dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999, prin decizia mai sus

menționată, pârâtul i-a respins cererea.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 498 din 15 martie

2004, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând excepția de autoritate a

lucrului judecat, invocată de pârât și decurgând din sentința civilă nr. 497/2003,

pronunțată de aceeași instanță (hotărâre rămasă irevocabilă).

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul C.A.

Recurentul a reiterat

apărările formulate în acțiune, fără a invoca, în mod explicit, vreunul din

motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor și

lucrărilor din dosar, se constată că soluționarea litigiului, pe baza excepției

de autoritate a lucrului judecat, ridicată de Ministerul Justiției - Comisia

pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, este

corespunzătoare legii.

Potrivi art. 1201 C. civ.,

este lucru judecat, atunci când a doua cerere de judecată are același obiect,

este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și

în contra lor în aceeași calitate.

În speță, toate aceste

condiții legale sunt îndeplinite, de vreme ce în adevăr, așa cum corect a

reținut prima instanță, o acțiune identică formulată de reclamatul C.A., în

dosarul nr. 874/2002, pentru anularea deciziei nr. 245 din 21 noiembrie 2002,

emisă de pârât, a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 407

din 27 martie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Hotărârea respectivă a rămas

irevocabilă, ca efect al respingerii recursului declarat de reclamant, ca

nefondat, prin decizia civilă nr. 3893 din 14 noiembrie 2003 (conform

comunicării făcute de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu adresa nr. 29132/2003).

Având în vedere aceste

considerente, precum și inexistența în cauză a unor motive de casare de ordine

publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.I., împotriva sentinței civile nr. 498 din 15 martie 2004 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.