ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2552/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 17 august 2004, reclamantul B.I. a chemat în judecată Ministerul Justiției -

Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă,

contestând decizia nr. 223 din 5 iulie 2004, de respingere a cererii prin care

a solicitat să se constate calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a

tatălui său I.B., ca tardiv formulată.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1961 din 6 octombrie

2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, reținând legalitatea deciziei

atacate, întrucât reclamantul a înregistrat cererea, la data de 3 martie 2004,

după împlinirea termenului limită din 31 decembrie 2003, stabilit de art. 5 pct.

1 din Legea nr. 670/2002, de aprobare a O.G. nr. 64/2002, prin care a fost

modificată și completată O.U.G. nr. 214/1999.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate,

susținând în esență că depunerea cererii la 3 martie 2004, cu depășirea

termenului legal de depunere stabilit la 31 decembrie 2003, a fost determinată

de efectuarea demersurilor necesare pentru obținerea actelor doveditoare.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor O.G. nr.

64/2002, aprobată prin Legea nr. 670/2002, pentru modificarea și completarea O.U.G.

nr. 214/1999, respectiv art. 5 pct. 1, cererea pentru stabilirea calității de

luptător în rezistența anticomunistă poate fi introdusă până cel mai târziu la

data de 31 decembrie 2003, de persoana solicitantă.

Faptul că reclamantul-recurent

a efectuat demersuri în vederea obținerii actelor doveditoare de la Tribunalul Militar Teritorial București și ulterior, a înregistrat cererea, la 3 martie 2004,

cât timp termenul limită prevăzut de lege este 31 decembrie 2003, nu este de

natură să ateste nelegalitatea sentinței pronunțate, precum și a deciziei nr. 223

din 5 iulie 2004, a Comisiei constituită potrivit O.U.G. nr. 214/1999,

modificată și completată prin O.G. nr. 64/2002, aprobată prin Legea nr. 670/2002.

Așa fiind, recursul declarat

de reclamant este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.I. împotriva sentinței civile nr. 1961 din 6 octombrie 2004 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2005.