ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1002/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 18/F/C, pronunțată la data de 18 februarie 2004, în dosarul

nr. 57/F/C/2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul V.G., în

contradictoriu cu Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în

Rezistența Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut în esență, următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

a solicitat să se constate refuzul nejustificat al comisiei pârâte de a-i

soluționa cererea de acordare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă, potrivit O.U.G. nr. 214/1999 și obligarea acestei autorități la

plata sumei de 10,692 miliarde lei, cu titlu de daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că la data de 15 noiembrie 2002 a formulat cerere pentru acordarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă și că, până la data

formulării acțiunii, 12 ianuarie 2004, autoritatea competentă nu a emis încă o

decizie motivată, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 214/1999.

În întâmpinarea depusă, autoritatea

pârâtă s-a apărat, susținând că dovezile depuse de reclamant, pentru susținerea

cererii sale, au fost insuficiente, iar instituțiile cărora le-au fost cerute

relații, nu le-au comunicat, astfel că cererea nu a putut fi soluționată de

comisie.

Pentru a respinge acțiunea, instanța

de fond a reținut că cererea reclamantului este nefondată, acesta neîndeplinind

cerințele art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, reclamantul, care a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond

este nelegală și netemeinică, în condițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

cuprinzând motive străine de natura pricinii.

În concluziile scrise depuse de

autoritatea administrativă intimată, s-a precizat că, prin decizia din 13

ianuarie 2005, Comisia de aplicare a O.U.G. nr. 214/1999 a soluționat cererea

reclamantului, de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă,

în sensul respingerii acesteia, decizia fiind anexată la concluziile scrise.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că obiectul acțiunii constă în cererea reclamantului de a se constata

că autoritatea competentă a refuzat în mod nejustificat să-i soluționeze în

termenul legal, cererea de acordare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă, așa cum a reținut, de altfel, și instanța de fond.

Este adevărat că în considerentele

soluției, instanța de fond a motivat cum că reclamantul nu ar îndeplini

condițiile cerute de art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999, pentru a i se acorda

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, ceea ce este greșit în

raport cu faptul că, în cauză, comisia competentă nu adoptase o decizie cu

privire la cererea cu care fusese sesizată de către reclamant.

Dar, soluția de respingere a

acțiunii este temeinică, cu motivarea că, în cauză, nu există un refuz

nejustificat din parte autorității competente de a soluționa cererea în

termenul legal, întârzierea fiind determinată de insuficiența actelor anexate

la aceasta, de către reclamant și de necesitatea obținerii de către comisie, a

unor relații suplimentare de la instituțiile publice deținătoare de informații,

potrivit Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 148/2000.

În ceea ce privește soluția adoptată

de Comisia de aplicare a O.U.G. nr. 214/1999, cu privire la cererea

recurentului-reclamant, de acordare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă, acesta are posibilitatea legală de a o contesta separat la

instanța de contencios, potrivit art. 6 alin. (2) din această ordonanță de

urgență.

În concluzie, cu aceste

considerente, care substituie motivarea instanței de fond, soluția de respingere

a acțiunii este legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.G.,

împotriva sentinței nr. 18/F/C din 18 februarie 2004, a Curții de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 februarie 2005.